cum certi copilul in public?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

Muuh spune:

Alexei nu face aceste asa zise crize niciodata fara motiv. Intotdeauna exista un motiv bineintemeiat pentru care este nervos. Poate ar fi util sa incerci sa afli adevaratul motiv. Cum sa il certi nu pot sa iti spun pentru ca eu nu il cert, noi discutam.

Nu cred ca a gresit ca a vrut sa isi ia jucaria inapoi. Eu il las si chiar il incurajez pe Alexei ca atunci cand are chef sa se joace cu jucaria lui care se afla la alt copil sa mearga si sa o ceara. E a lui si cu asta basta. Cand nu vorbea bine il invatasem sa zica "e a mea" si apoi "e mea,da-mi o te rog". Daca copilul nu i-o da din prima il incurajez sa mai spuna odata si apoi are voie sa ia cu forta, tocmai pentru ca este al lui.

Adriana1979 spune:

In mod sigur, comportamentul de acasa nu trebuie sa fie diferit de cel din public, altfel copilul nu o sa mai inteleaga nimic si s-ar putea ca de fiecare data sa se puna pe tipat. Eu una am incercat sa-i explic lui Raducu mai pe intelesul lui si cu calmitate ca nu e frumos/bine sa faca aia/ailalta. La noi problema mai mare nu era in parc ci atunci cand venea cineva in vizita pe la noi si copilul meu simtea nevoia sa ofere un spectacol de zile mari, incurajat fiind de toata lumea, mai putin de mine, bineinteles.
Fiecare copil are personalitatea lui ; ca sa nu mai spun de parinti, asa ca trebuie ajuns cumva la un numitor comun. Insa pana la urma cu rabdare si calmitate se rezolva toate.

avmaria spune:

Velenamaria, din pacate nesiguranta ta cred ca vine si din felul in care societatea accepta copilul - ma refer la comportamentul inerent varstei lui. Imaginea pe care mi-am format-o (si nu vreau sa pornesc un razboi) e ca in Romania se uita cam rapid urat lumea la tine daca copilul pune mana pe ceva in magazin sau il apuca batzul. In Franta sant CEVa mai ingaduitori. In Asia copilul e rege... am intrat azi vara in mai multe magazine cu baiatul care avea aproape 2 ani si nu mai stiam cum sa-l stapanesc sa nu puna mana pe o bijuterie de ex : lasati-l in pace, e normal, nu-i nimic ... pana nu s-a apucat sa traga sa rupa, toata lumea ma certa pe mine, nu pe el. Intr-un magazin a stricat ceva fragil. A trebuit sa ma lupt cu ei sa platesc stricaciunea. In Romania, tot azi vara, l-a palit criza opozitiei specifica varstei cu o violenta de nedescris... Era maica-mea cu el, si Doamne ce si-a putut auzi de la farmacista si fiica-sa, ca ce copil "necrescut". La fii-miu a durat putin, dar a fost violent, in 2 reprize de cateva saptamani, si desi maica-mea era foarte la curent cu manifestarile - de la mine - a fost totusi foarte rusinata de reactia celorlati. Si la putin timp dupa aia baiatul meu a redevenit rezonabil, saluta cand intra, iese undeva, asculta in general si sta langa mine cand ii cer in magazin. Nu pot sa spun ca nu pune mana pe nimic si ca e un sfant - si sincer chiar nu mi-as dori defel sa fie - dar il gasesc rezonabil si cooperant pt varsta lui, si totusi e fix identic acelasi copil de acum putina vreme.

La un an si 4 luni mi se pare absolut firesc sa puna mana pe orice copilul tau, e in plina explorare, e normal sa-l atraga marfa de pe raft si parfumul prietenei tale. Mi se pare mai nenatural NUul constant din partea adultilor, poate pt ca eu am functionat pe principiul lasa-l sa puna mana atata timp cat nu e periculos si nu strica. E drept ca la varsta respectiva al meu statea in carucior in magazin si daca punea mana cand nu era de dorit, era suficient sa imping caruciorul la o adica...

denizel spune:

Citat:

citat din mesajul lui velenamaria

..doar ca mereu aud in jurul meu"nu-l lasa sa fie asa de posesiv! inavta-l sa imparta jucariile altfel nu se va juca nimeni cu el. si altele"

...de aici concluzia unor prieteni ca i-am permis prea multe.

Maria, nu trebuie sa te intereseze ce cred altii despre tine sau despre copilul tau!!! Ia mai lasa-i incolo...
Tu vrei sa ai un copil fericit, care sa se transforme intr-un adult puternic, pozitiv, stapan pe el, si asta e tot ce trebuie sa te intereseze.
Daca incuiatii si rautaciosii din jur iti reproseaza ca, la 1 an si 4 luni!!!, copilul tau nu stie sa imparta cu ceilalti

, da-le papucii

. Nu-ti sunt prieteni cei a caror preocupare este dresajul copilului tau

.

Ca sa fii sigura ca alegi ce-i mai bine pentru baietelul tau, inainte de a lua orice hotarare, te gandesti la cum te-ai simti tu daca ai fi in situatia respectiva :).
In exemplul pe care l-ai dat ieri(cel cu jucaria care era la fetita) te gandesti: cum m-as simti eu

- daca as avea doar 1 anisor si 4 luni de viata
- daca nu as putea sa folosesc cuvinte pentru a spune mamei ce simt, ce-mi doresc si ce gandesc
- daca as avea creierasul in formare
- daca as avea incredere numai in mama mea
- daca as sti ca aia e jucaria mea si
- daca mama m-ar certa ca vreau inapoi jucaria mea, cu care ma joc acasa tot timpul?

Nu cred ca te-ai simti prea bine, nu?

Citat:

este important sa fiti mereu prieteni dar sa stie mereu ca mai si tati sunt sefii nu el

Silvi_2005, ba mami si tati nu sunt sefii

. Este egalitate intre mami, tati si copil.
Ba as crede ca [] copilul e oleaca superior parintilor, da' asta-i alta discutie

.
Cand mami si tati or sa aiba vreo 80 de ani si or sa fie atacati de scleroza, o sa le convina lui mami si tati ca al lor copil, in puterea varstei, sa le comunice ca el e sef peste ei?

Sau parintii sunt sefi pana la sfarsitul vietii, chiar si atunci cand le mai pier una-alta din capacitati si fac fel de fel de prostioare?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

denizel spune:

Citat:

citat din mesajul lui CristinaT

adu-ti aminte ce gandeai cand erai insarcinata, asta ti-ai imaginat? nu-i asa ca asa l-ai fi vrut cu personalitate si vesel si sanatos?

am fetita de 9 ani!

si :)

Uitasem sa-i dau o flori' CristineiT :-)

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

velenamaria spune:

Denizel..eu incerc sa ma pun si in locul lui..si cred ca el inca nu poate gandi asa cum trebuie si de aceea e nevoie sa fie invatat cum stau lucrurile. nu stiu daca e cea mai buna exprimare...sper sa se inteleaga ce vreau sa spun.

la fel ca si in casa..si afara aplic aceleasi metode...explic frumos..ridic un pic tonul si apoi il iau de la locul faptei. doar ca de multe ori fraze gen"uite avionu"sau 'hai sa ne dam pe caluti'etc. pot fi privite si drept recompense ptr comportamentul lui.

velenamaria spune:

evident ca-l vreau vesel ,sanatos si cu personalitate..de aici si grija mea de a-i oferi o educatie potrivita.

Muuh spune:

Citat:

citat din mesajul lui velenamaria

Denizel..eu incerc sa ma pun si in locul lui..si cred ca el inca nu poate gandi asa cum trebuie si de aceea e nevoie sa fie invatat cum stau lucrurile.

Eu cred ca un copil gandeste foarte bine cum stau lucrurile, numai ca noi adultii incercam sa ii impunem niste modele pe care le-am dobandit la randul nostru. Sigur ca are nevoie sa fie sprijinit sa invete lucruri noi dar merita si o gramada de incredere si prezumtia de nevinovatie absoluta.

denizel spune:

Citat:

citat din mesajul lui velenamaria

Denizel..eu incerc sa ma pun si in locul lui..si cred ca el inca nu poate gandi asa cum trebuie si de aceea e nevoie sa fie invatat cum stau lucrurile. nu stiu daca e cea mai buna exprimare...sper sa se inteleaga ce vreau sa spun.

www.kodakgallery.com/ShareLanding.action?c=6w4zuyz.8ii63ebn&x=0&y=-68o2yy&localeid=en_US&cm_mmc=site_email-_-site_share-_-core-_-view_photos_album" target="_blank">poze Eduard 10-13 luni

Pai, Maria, il inveti chestii potrivite pentru varsta lui si pentru capacitatea lui de intelegere.
Un copil de 1 an si 4 luni nu poate intelege de ce fetita aia are dreptul sa stea cu jucaria lui in mana, iar el nu are acest drept.
Eu nu vad de ce nevoile fetitei aleia trebuie puse inaintea nevoilor baietelului tau

.

Apoi, da, e grozav ca un om sa fie generos.
Dar a fi generos cu adevarat, se invata treptat si in nici un caz obligat.
Daca devii "generos" fiindca mama te obliga sa dai jucaria ta altui copil (ca asa ii zice o prietena ca se face), aia nu e generozitate, e acumulare de frustrari, frustrari care se vor manifesta in diverse moduri si in cele mai neasteptate ocazii (ocazii cu care prietenele binevoitoare ale mamei vor constata cat de "rau si needucat" e baietelul ei

).

parerea mea este ca ai asteptari f. mari si nerealiste de la un copilas atat de mic si te lasi prea usor influentata de cei din jur.
Abia a invatat sa se tina pe picioare, iar tu ii explici ca a gresit cand si-a vrut jucaria inapoi...

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.