cum certi copilul in public?

cdohanici spune:

salutare, scriu prima data pe acest forum si crede-ma ca eu am aceeasi problema de public cu fata mea de 3 ani, doar pentru ca e foarte galagioasa. Are o voce foarte puternica (cu care eu m-am obisnuit) si... toata lumea se uita la ea, mai ales cand zbiara. Asta e, mult timp nu am fost nici noi la prieteni, in vizite, pur si simplu ocoleam tot ce se putea pentru a nu provoca dispret. Dar nu poti la nesfarsit sa procedezi asa. Fata mea si-a facut prietene asa galagioasa cum e ea, si nu-mi mai pun atatea probleme. Spatiul public e pentru toata lumea... si tu stii cel mai bine cum sa procedezi cu fiul tau. Tot ce stiu e ca in momentul in care pune mana pe un lucru care nu e indicat sa puna mana, ii spui: Asta nu e de jucat, asta e de jucat. (oferindu-i o alternativa)si daca insista, poti sa-i explici ca nu se poate ce vrea el si cu asta basta. Va plange va tipa cateva minute si ii va trece. Cam pe la varsta fiului tau , fiica mea s-a pus pe jos in fata unui magazin pe un gratar de sters picioarele si nu reuseam s-o iau de acolo. I-am zis o data, de 2 ori, si apoi singura solutie ce mi-a venit a fost pur si simplu sa plec, s-o las acolo spre stupoarea unei femei care se uita la mine de zici ca eram o mama denaturata. S-a ridicat urgent si a venit dupa mine. sfatul meu e sa incerci sa fii hotarata in orice solutie crezi tu ca e ok, sa fii ferma, pentru ca ei speculeaza orice slabiciune, si e foarte normal sa faca asa.

velenamaria spune:

cdohanici..asta e..trebuie sa invat sa trec peste privirile dojenitoare ale unora..si sa-mi para rau ca am fost si eu una dintre acele persoane care se uitau cu ochi critici la copii altora cand faceau ce face al meu acum..dar din experiente invata omul cel mai bine..experiente personale ,evident

oanamada spune:

Priviri dojenitoare vei intalni intotdeauna, indiferent la ce varsta, persoane "binevoitoare" care vor arunca cu rosii pentru ca nu faci "cum scrie la carte" vei gasi mereu, uneori chiar in propria familie....pana la urma este copilul tau, alegerile tale...normele sociale si traditiile exista, le respectam, dar trebuie sa ne mai bazam si pe liberul arbitru si pe instincetele noastre....eu una prefer sa-mi asum greselile mele (atunci cand le fac!) decat sa gresesc la "sfatul altora" si sa ma gandesc ce ar fi fost daca faceam ca mine....din greseli invatam si pana la urma cand e vorba de copilul tau ABSOLUT NIMENI nu stie mai bine cum este el si cine este el mai bine decat tine, mama lui, care stai toata ziua cu el

Oana siCati mica (1 an si 5 luni)

NOI-CRACIUN SI REVELION,
CATINCA MICA, CATINCA MICA 2, CATINCA DUPA 1 AN, CATI SI MAMI, CATI SI MAMI 2, CATI SI TATI, CATI,BUNICII SI STRABUNICELE, CATI POZE NOI,

Insider spune:

Doua cuvinte exprima ideal cum anume: diplomat si ferm. Fara nici un alt comentariu.

denizel spune:

cdohanici, copilul tau provoaca dispret?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

conchita spune:

corect. la 2-3 ani sunt niste mari diplomati, trecuti prin trainingurile kgbeului, cia, mossad, hamas, eventual si wall street, gata copti sa speculeze parintii. basca, e normal.

dicirstea spune:

velenamaria, nu e mai simplu sa blochezi accesul la locurile periculoase? Eu am opritori peste tot, arata varza mobila dar nu ma mai stresez. Problema la mine era ca isi prondea degetele in sertare sau ca le tragea pana ieseau de pe sina si cadeau peste el. Pentru ca si asta genereaza frustrari, am lasat la noptiera de langa patul meu cele 2 sertare fara opritoare si in schimb am pus lucruri nefolositoare, gen sorturi de-ale noastre ramase mici. Am pus si un taburel si fata noptierei, sa para o aventura sa umble acolo. Asa am liniste cel putin o jumatate de ora si imi asigur si un somn linistit. Isi consuma multa energie si e foarte incantat sa impinga taburelul ca sa poate deschide sertarul si sa se imbrace cu lucrurile noastre, dar din fiecare activitate te poti alege cu foloase. Asa stie notiunea de mare/mic, scurt/lung, a invatat culorile, dupa cum a invatat si ca ce scoate din sertar trebuie pus inapoi la loc (la fel si cu cartile de pe primul raft din biblioteca, asta pana a tras un DEX care l-a lovit cam tare peste picioare, asa ca acum arata singur biblioteca si da din deget in semn de NU). Pentru sculele din bucatarie exista echivalente de jucarie in Cora, de ex., noi am luat si un set de tacamuri din plastic din Ikea care au si cutit. De cate ori vrea ceva i le arat pe ale lui, celelalte sunt "ale mamei". E asa dragalas cand isi ia lucrul lui si il stange in brate la piept si zice "a miu". Nu stiu daca un copil asa mic poate fi numit incapatanat, dar in mod sigur poate fi smecher.
Incearca sa intorci toate actiunile lui in favoarea ta si ignora restul lumii; nu te stresa din cauza altora cand esti in public, copii mici absorb ca un burete emotiile parintilor si ii vei transmite energiile tale negative, va fi deci marait si nervos fara o cauza aparenta. Am vazut asta si la noi, la iesirile noastre sotul era foarte stresat din cauza ca Matei vb tare, striga dupa noi daca ne indepartam de carucior de ex., el se chinuia sa ii spuna unui copil mic "mai incet" sau "nu tipa", cand pentru ei asta e singurul mod de comunicare. Iar public asta inseamna....un loc pentru toata lumea, ata timp cat nu faci rau altora, nu au de ce sa fie deranjati ca tipa un copil.

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)

si a cui o mai vrea sa vina 21

MINUNEA MEA



www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

Mondor spune:

Baietelul meu are 4 ani, si inca nu am reusit sa descopar cum trebuie sa ma comport cu el cand incepe a urla prin magazin ca vrea mai stiu eu ce jucarie, important pentru mine e cum sa-i explic de ce nu pot cumpara ce vrea el si nu privirile din jur, pentru ca multi se uita neintelegand de ce se urla in halul ala, nu neaparat ca sa ma acuze, ci pentru ca nu inteleg de ce e atata galagie.....
Daca ii explic, depasim repede criza, adica 5 minute si gata, dar daca e obosit urla inca vreo jumatate de ora, incat eu trebuie sa renunt la explicatii si sa iau atitudidea "surdului" iar cand vede ca nu-l mai bag in seama nici eu nici tati ....depaseste momentul....dar e asa obositor uneori !

Numai bine!

mondor

denizel spune:

Am citit si eu in unele carti despre "atitudinea surdului", adica parintele sa nu bage in seama plansul copilui.
Nu sunt de acord cu aceasta metoda!! Deloc!

Iarasi aplic empatia si ma gandesc cum mi-ar fi mie daca as fi nemultumita si as plange de mama focului, iar cel de langa mine nu m-ar baga in seama, considerand ca plang degeaba sau ca deja am plans prea mult...
Nu mi-ar conveni deloc chestia asta si, data viitoare, da, nu as mai plange in fata celui care m-a ignorat.
Nu as mai plange, dar nu pentru ca am devenit mai puternica, ci pentru ca m-a dezamagit si stiu ca nu trebuie sa astept mangaiere din partea lui.

Practic, cum faceam cand baietelul meu plangea, aparent fara motiv sau pentru un motiv in legatura cu care nu puteam face nimic?
Ii spuneam ca vad cat e de suparat, ca imi pare rau ca e atat de suparat, daca ma lasa il imbratisam sau il tineam de manuta, il mangaiam, incercam sa ii arat ca imi pasa si ca imi pare rau sa-l vad atat de trist.
Nu-l lasam pe el sa planga cu 7 randuri de lacrimi, in timp ce eu imi vedeam de probat sutiene sau de baut cafea cu taica-so.

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

trischa spune:

Eu vreau doar sa va spun ce am facut pt siguranta copilului.am cumparat magneti care se monteaza la usi si sertare.ca sa poti deschide o usa sau sertar trebuie sa ai puterea sa ridici 4 kg.deci copilu nu poate,trage de ele si gata.toate prizele cu capace de priza,colturile de masa sau alte colturi cu aparatori,fara covoare care aluneca,fara obiecte de tot felul la inaltimea copilului,fara praguri si alte lucruri inutile.