despre prietenie
Raspunsuri - Pagina 4
Jasmine spune:
Victoria,mare dreptate ai.Totul depinde de parintii micutilor.Si eu am prieteni cu copii mici la care ma duc in vizita cu mare placere,si altii la care mi-e groaza sa ma duc din cauza zbieretelor,urletelor si agitatiei permanente.
Au fost faze la care cu greu m-am abtinut sa nu intervin.Dar daca copilul tranteste zdravan cu telefonul mobil in aragaz,de 10-20 ori si parintele se uita la el incantat....de ce sa-i zic eu ceva?E drept ca la fiecare tranteala micutul zbiera de fericire cat putea el de tare,chestie care n-avea cum sa nu deranjeze,dar am considerat ca nu e treaba mea sa intervin atata timp cat parintele e de fata si considera ca totul e OK.
Dar nici nu vreau sa ma mai duc pe-acolo,desi mama d-lui Goe insista.
pepsica spune:
Cu riscul de a va plictisi cu aceasta problema 
continui cu povestea mea....am avut o nopua experienta neplacuta ieri: coboram scara si m-am intilnit cu ea si copiii (sta in acelasi bloc cu o matusa de-a mea pe care o vizitez f. des) si normal, am zis buna, si apoi am intrebat-o pe cea mica ce face, etc....nu pot sa va descriu fetelor ce privire de gheata mi-a aruncat....care m-a DURUT iar,si ce absurd mi se parea totul....era atit de evident ca raspunde de convenienta....pe de alta parte, o discutie asa " in vazul lumii" era imposibila... ma tot gindesc la cit de apriopiate eram pe vremuri, cite povesteam si ce planuri faceam...ma intreb in mod obsesiv (spre disperara sotului meu 
) cind se va termina aceasta durere pe care o simt in suflet de cite ori vad cit de rece se poarta cu mine etc....
Mi-ati spus ca ar fi o ideea buna sa intreb pe prietenii comuni ce s-a intimplat cu adevarat...ei bine, am facut-o deja!! Mi-au spus ca asta e problema noastra si ca trebuie sa o rezolvam noi si ca ele nu se baga...( una din prietenele comune e nasha copiilor) mi se pare totusi corect, e intr-adevar problema noastra si chiar ca nu m-as bucura sa nu mai fie prieteni si cu ele.. ce folos ar fi????....nu imi vine sa le invinuiesc pe aceste prietene ale mele ( cu care sint prietena de mult mai mult timp) ca nu se baga! As fi vrut o discutie lamuritoare, dar din cite vad, adica o privire ca de 
( am vazut aseara) ei nu prea doresc aceasta....
Fetelor mersi mult de raspunsuri, sinteti 
nu e doar o figura de stil, eu CHIAR va simt aproape....am sa reflectez la ce mi-ati spus, sa ma gindesc ce alt motiv ar fi inafara de cel legat de copii, si poate asa mai fac un pas inainte...
Victoria spune:
Culmea coincidentei, chiar aseara a fost pe HBO, la " Totul despre sex" dezbatut subiectul asta: noua mama versus vechile prietene.Pana la urma, concluzia a fost ca vor sa-si pastreze prietenia, chiar daca una din ele nu va mai putea participa la nebuniile lor...
V.
veni, vidi, Victorie!
Violeta spune:
Eu am un baietel de 3 ani care este comoara vietii mele (normal!), si am doua prietene foarte bune care ma viziteaza adesea. Una are copil, cealalta nu... Prima stie sa fie tandra cu feciorul meu, sa-l alinte, sa-l incite in diverse jocuri. Cealalta e mai distanta, dar baiatul meu o place mai mult, cred ca simte inima mea care o iubeste ceva mai multisor decat pe prima. E si blonda, si am observat ca lui fiu-miu ii raman ochii lipiti de televizor cand apare vreo blondina...
Am si doua verisoare, cea mare are copii si e o a doua mamica pentru Victor al meu, dar verisoara cea mica este prietena mea de suflet care chiar daca nu imi imbratiseaza copilul de fiecare data cand il vede, stiu sigur ce insemn eu si el pentru ea.
Prietenia este ceva profund, nu cred ca cei care se cramponeaza de copii lor in pastrarea unei relatii iti sunt prieteni, doar cunostinte. De altfel nici invers, nu cred ca cei ce se impiedica de copilul meu imi sunt prieteni adevarati.
Rodica spune:
Greu subiect, iar din discutiile voastre fetelor, s-ar putea scrie o carte.
V-ati gandit ca un om se poate schimba fundamental can are copii?
Inainte ma uitam la ei ca la masini straine, de jucat cu ei nici vorba, sa-mi rapesc din timpul meu, din somnul meu ? Doamne fereste! -exagerez putin bineinteles.
Dupa doi copii, deci dupa 5ani de la precedentele obiceiuri, ei sunt viata mea. Somnul meu?...e praf facut! Timpul meu?...ce mai fur si eu... Cariera...incerc s-o reconstruiesc... Selectez programele TV, prietenii, cunostintele,....
De ce? Pentru ca ieri cumnata mea, vorbind la telefon cu cineva ,enervata, a scapat un "fu...mama masii". Am rugat-o sa se controleze ca cei mici inregistreaza. Dar,... am auzit aceste cuvinte, de la cei doi, "stereo" toata ziua. Si e doar un mic exemplu.
Eu sunt severa cu baietii, dar ne si jucam impreuna. Cu toate astea cand am iesit cu prieteni fara copii, nu m-am simtit bine. Eu cu ochii dupa ei, sa nu se suie in pomi si sa cada, sa nu-si arunce cu nisip in cap, sa nu..., nici n-am putut purta o conversatie simpla! Nici vorba sa stau la masa mai mult de doua minute.
In concluzie, sunt alt om de cand am copii. Am alte preocupari, alte subiecte, alte frustrari si alti nervi.
Cei cu copii mai mari sa-mi spuna va rog, cat mai dureaza starea asta?
Cu stima, si scuze daca am deranjat !
TORIA spune:
Eu nu stiu sa-ti spun cat dureaza starea asta dar pentru o mama cred ca toata viata,si o viata fara copii eu nu pot sa o concep ei sint lumina vietii.Cei care nu mai vreau sa te viziteze pe motiv ca tu ai copii si ei nu si nu stiu cum sa se poarte sint oamenii rai.
Victoria spune:
Dar parca aici nu s-ar fi pus problema ca vizitatorii sunt " oameni rai"... eu cel putin nu mai simt EU rea cand vizitez familii cu copii prost crescuti si obraznici....dar ma simt bine cu copii simpatici.... parca despre asta discutam, sau e din alt film?
V.
veni, vidi, Victorie!
TORIA spune:
DA e din alt film bine ca ai observat la timp.MERSI
vivi.chiriac spune:
Nu-ti face griji de prietenii care au fost odata ...cauta altii.Cred ca e o moda in a se strica prietenii in ziua de azi,poate tu ai ceva ce lor le lipseste si de aceea sint rai.Cauta alti prieteni si lasa-i pe cei vechi sa-si dea seama ca au gresit fata de tine.Si eu am patit-o cu finii mei,cu prieteni de o viata si dupa un timp,am realizat ca sint invidiosi pe noi de aceea s-au retras...Am gasit noi prieteni,si acum toti se oftica.
Dupa 30 de ani parca toti se timpesc si uita ca in viata ai nevoie si de prieteni adevarati.Capul sus miine poate fi mai rau.
melinav spune:
Uite ca am gasit si eu subiectul asta.
Si eu sunt mamica si privesc lucrurile acum din perspectiva unei mamici, dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa.
In cercul nostru de prieteni, nu noi am fost primii care au avut copil. Cand a aparut primul copil, viata prietenilor nostrii s-a schimbat, nu mai veneau la intalniri, erau pe alergatura - du-te cu cel mic la doctor, etc, dupa nopti nedormite. Cand ii intrebai ce mai fac, bineinteles ca iti povesteau despre copil, ca viata lor era polarizata in jurul lui. Marturisesc ca si noi gandeam la genul "bai, parca au nascut-o pe Ileana Cosanzeana, parca nu mai are lumea copii". Cand mergeam pe la ei, toata casa era cu susul in jos, jucarii peste tot, hainute de copil, canapeaua patata de suc de morcovi, etc. In plus, celei mici nu i se refuza nimic de fata cu noi, vroia sa se joace cu telecomanda, Ok, vroia mobilul Ok, trantea mobilul, Ok, vroia sa butoneze combina, nici o problema. Noi, bineinteles ca aveam o privire de-aia: "ce copil rasfatat". La scurt timp insa am devenit si noi parinti, am stat si eu acasa sa vad de copil si nu prea am mai avut timp de altceva. Acum stiu si eu cum e sa-ti planga copilul ca vrea nu stiu ce obiect si sa zici da, ia-l numai sa taca din gura. Ii dam chiar si mobilul! Nu e chiar asa, ""ii dai doua la fund, sa vezi ce o sa taca" - chestia asta poa' sa o spuna numai cineva fara copil. Parca un copil la un an intelege ceva cu bataia?!? Si la noi sunt jucarii peste tot si cel mic a facut pisu pe mocheta din bucatarie. Stim cum e sa vii de la servici si cel mic sa vrea sa se joace cu tine si sa fie galagie in toata casa.
Si acum venise si reversul medaliei: alti prieteni ne intrebau ce mai faceti si noi entuziasti le spuneam ca a, cel mic spunea mama, sau are 2 dintisori, si treptat treptat vedeam o mutra de-aia plictisita si schimbau discutia (fiti fara grija, acum au si ei copii, si fac la fel, nu povestesc decat despre cat de istet e cel mic ca isi duce singur pampersul la cos!
Lucruri ciudate mi s-au intamplat si la servici, unde eram printre cei mai tineri si singura cu copil! La inceput ma priveau ca pe o curiozitate naturala, erau foarte curiosi ce si cum, dar aveau grija sa sublinieze Cat de greu trebuie sa-mi fie mie cu copil mic si "vezi, noi de-aia nu facem", plus ca imi aruncau rautati gen "a,e Craciunul, daca mai aveam si un copil, trebuia sa-i iau si lui jucarii". Sau ma intrebau ce mai face bebe, in ideea ca poate incepeam sa ma plang pe umarul lor, iar cand eu le spuneam despre progresele firesti ale unui copil, se citea "iar ne plictiseste asta cu plodul ei!" Asa ca acum, cand ma intreaba cineva, ii spun scurt, ca e bine, fara detalii si nu fac greaseala sa vorbesc neintrebata despre copil.
Si rautatea oamenilor merge pana acolo incat sa ma intrebe "a, cand mai faci un fratior sau o surioara?", desi tot singura persona cu copil am ramas in tot departamentul.
Melina