"nu pot respira"

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Florentina Roman spune:

Mara, la fel patesc si eu cu Tudor al meu(6 ani si 7 luni) de fiecare data cand mergem la bunici. I-am facut teste alergologice si a iesit alergic la acarienii din praful casnic, iar explicatia dr-ului referitor la reactiile lui de cum intram la ei in casa(stranut, ochi injectati, tuse), a fost ca in casele vechi, cum sunt ale bunicilor, acarienii astia sunt in nr mult mai mare. Noua ne-a prescris un medicament pe care sa-l luam cu cateva zile inainte de a merge la tzara.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mara03 spune:

revin cu noutati.

am facut tratamentul cu bobitele homeopate si dupa o saptamana au revenit simptomele. asa ca am hotarat sa recurgem la planul b: aerius, singulair, seretide. din pacate a continuat sa se planga seara de lipsa de aer, pana intr-o seara cand era foarte agitat, mi-a zis ca ii e frica sa nu moara daca nu are aer si mi-a zis sa-l duc la medic.

a doua zi am vorbit cu medicul si vineri am plecat la pediatrie II in cluj unde medicul ne-a trimis la analize de sange, la ekg, la teste de respiratie si la psiholog.

le-am facut pe toate in afara de testul de respiratie, pe care n-au vrut sa ni-l faca pentru ca tudor e prea mic si ne-a zis ca nu e relevant.

ekg-ul a iesit ok, rezultatele la analizele de sange ni le da maine si-apoi mai vedem.

insa eu inclin sa cred ca toate simptomele astea sunt determinate de cauze psihologice. de ce spun asta: pe parcursul zilei totul e ok, doar cand se apropie seara incepe sa zica ccc ca nu poate resipra. dupa ce adoarme respira absolut normal, doarme linistit. simptomele nu apar in fiecare zi, ieri si azi de exemplu nu a zis niciodata ca nu poate respira...

din pacate nu-mi dau seama ce ar putea sa-l traumatizeze. nu zice ca ii e frica de intuneric, ii place camera lui, nu mergem la culcare cu groaza sau cu scandal, totul decurge normal seara la noi in casa. la gradinita e ok, totul pare sa fie bine. mi-e tare ciuda ca m-a mostenit pe mine copilul asta si nu pe tatal lui... e foarte sensibil... dar facem noi cumva sa-l calim!

psihologul de la pediatrie ne-a zis ca ar fi bine sa-l ducem odata pe saptamana cateva sedinte, ca sa poata descoperi daca e vorba de cauze psihologice. asa ca maine asteptam rezultatele analizelor si vorbim cu medicul, si-apoi facem programare la psiholog.

gata ca am povestit prea mult. dar o fac in speranta ca povestea mea va ajuta si alti parinti.

pup si multumesc de sprijin!





Mergi la inceput