Bunicii prea permisivi
Raspunsuri - Pagina 3
mariamunteanu spune:
PS Am uitat sa scriu de cozonacii cu nuca 
.
Ma sacrific eu, daca pe voi va revolta asa de tare 
.
Maria
oanamada spune:
La ce dau bunicii nu te invit ca s-a cam terminat, dar daca vrei mai am niste pui la cuptor facut cu mar- special pentru fata mea si fetita prietenei mele....ele au mancat de revelion cu ambele maini
Oana si
Cati mica (1 an si 4 luni)
Albumul Catincai
Flaflo spune:
Mama mea are o vorba: "Parintii educa si bunicii rasfata!". Sunt de acord atita timp cit ei nu imi submineaza autoritatea in fata copilului si nu ii pericliteaza siguranta si sanatatea (berea intra in categoria asta fara doar si poate). In rest, la mici "orgii" de dulciuri (o data, de doua ori pe luna) inchid ochii.
Clarrice, Bianca mea o idolatriza pe mama mea, eu eram cea rea care nu permite nimic. Acum, la 4 ani nu mai vrea sa ramina peste noapte la bunici, chiar daca STIE ca ei ii fac toate mofturile!
Ba mai mult ii spune ea bunicii ce nu are voie sa manince sau sa faca.
ralcat spune:
Am sa-ti spun ce am facut eu: le-am explicat calm bunicilor ca daca vor sa aiba loc in viata nepotului lor e cazul sa nu uite doua reguli de baza: 1. Copilul e al meu !; 2. Eu decid ce e bine/rau pentru copilul meu!. Spuse cu tonul drastic aferent. Cum au calcat pe bec, cum au vazut cupilu doar in casa MEA, sub okiul si criticile mele dulci. Si uite asa au invatat cum trebe sa calce ei pe varfuri.
Dar recunosc, ca mie mi-a fost usor: ma stiu ca sunt scorpie, rea de gura si veninoasa si mai ales ca ma tin de cuvant, asa ca le e frica de mine. Nu sunt nici pacifista si nici nu las de la mine atunci cand e vorba de copilul meu. Cel putin la faza cu berea, ciocolata ... oa nenica ce scandal iesea ... si-l mai vedeau in clasa 1, de departe probabil.
Copiii merita tot efortul nostru
Alex, Andrei,
Ecaterina, Silviu,
witeflower spune:
Adevarat, oanamada si Mihaelka, puiul meu e marisor, are aproape 5 ani... Apoi, pana atunci, zic si eu ca si raclat - nu-i loc de negociere. Regulile de baza tre sa fie aceleasi si pt ei ca si pt tine daca vor sa stea cu copilul doar ei, bunicii, nesupravegheati...
Numai ca pt asta sunt necesare 2 conditii: In primul rand, sa fii pe-o vorba cu sotul, sa fiti voi doi de-acord in privinta regulilor de baza si sa le impuneti impreuna bunicilor. Ca bunicii, mai ales daca sunt parintii lui, imediat simt cand nu e de-acord cu tine si exploateaza...Copilul la fel. Si, da, chiar si catelul.
A doua conditie ar fi sa nu fie "prea" multe astfel de reguli. Ci doar unele strict necesare. Atunci cand sunt prea multe, tendinta e sa nu se respecte...
Si, asa cum spunea raclat, sa le respectati voi parintii, neaparat, sa fii ferma, si sa te tii de cuvant cand ai zis ceva. Eu as mai adauga - sa poti argumenta clar de ce tii la acea regula, iar daca cineva nu e de-acord, sa te convinga ca gresesti cu contraargumente.
Pentru ca nu strica sa afli si parerea altora, dar decizia finala trebuie sa fie a ta.
Dorsilia spune:
acum trecem prin etapa a doua de dezvatare a fetitei de 2 ani, dezvatat de cerut in brate nonstop, ca plecara bunicii de-o saptamana da` a ramas obiceiul prost...chiar acum se isterizeaza pe aici urland "batze, batzeeeeeeeeee!!!" si trebuie sa ii explicam ca "nu, nu din nou"....e la faza de NU oricum asa ca va continua ca si pana acum cu insistenta pana se plictiseste, alterneaza urlaturile cu rugamintile inlacrimate "haidaaaaaaa, micaa" adica e mica, pt ca asa-i spunea bunica-sa ca e mica deci de aia o tot ia in brate. Normal ca o mai ridic in brate sau o iau pe genunchi, dar nu de cate ori cere. Inainte de vizitele bunicilor, bine, ei au stat o saptamana cu noi, copila era cu ocupatiile ei, isi cauta de joaca, si se urca pe genunchii mei numai cand ma vedea stand in fotoliu, evident ca nu o refuzam pt ca era o placere reciproca, imi placea si imi place la nebunie sa stau cu ea si sa comunicam, sau sa-i citesc ceva.
Acum insa e oarecum nu stiu cum ca se cere in brate tot timpul cand ma vede prin casa. Parca nu mai stie sa-si ocupe timpul ca inainte. Asteapta mereu imbolduri, oferte. Inainte avea initiativa, nu trebuia decat sa-i dau idei si ea continua de acolo, cel mai adesea avea ea ideile ei proprii, strategii de joaca. Acum, nu conteaza ca gatesc, fac curatenie, ordine, spal vase. Ea vine si cere in brate. Si nu suporta prea bine refuzul. Uneori recunosc ca se duce si-si cauta de joaca daca-i spun ca acum am treaba insa de multe ori se pune pe podele si plange nervos. Ceea ce nu facea inainte. Insa cum invatul are si dezvat......insa mie mi-e mila ca trebuie sa treaca prin acest proces neplacut. Si trece pt ca bunicii in loc sa se gandeasca mai bine la binele ei pe termen lung, i-au facut hatarul tot trambaland-o in brate prin casa 5-6 zile si mai departe...D-zeu cu mila. Observ deja primele semne ca incepe sa redevina ea insasi totusi, azi a inteles mai bine ca nu-i bine sa stea numai in brate, ca nu asa fac fetitele destepte ci numai alea prostute:) ...si ma aproba tare haios "daaaa" cu o mimica de inclinare a capului pe umar de chiar imi venea mie s-o iau in brate si s-o pup pana nu mai pot