Tata de 2 luni ! Mancare / somn / dureri ! Help !

musetto spune:

Eu as zice sa nu divagam intr-o discutie exclusiv despre alaptat pt ca lui Gigel si sotiei, care sunt cu siguranta "sleep deprived" in perioada asta, le va veni greu sa citeasca toate mesajele noastre.

Ce pot sa spun din experienta mea (am o fetita de 1 an si 4 luni si inca o alaptez, dupa ce am alaptat-o exclusiv pana la 6 luni si ceva):

-doctorul mi-a zis ca bebelusii alaptati exclusiv iau mai putin in greutate si sa nu imi fac probleme, atat timp cat isi urmeaza graficul ei. Asa am si facut si nu m-am stressat eu acasa cu cantaritul, masuratul etc, am urmarit doar curba (la vizitele periodice la pediatru).

-in privinta programului de masa, dat fiind ca o alaptam exclusiv, sfatul doctorului a fost sa o hranesc around the clock, adica ori de cate ori cere, chiar si la interval de 15 minute si asa am si facut.

-a avut si ea reflux si voma chiar si in jet. De aceea, pana pe la 3-4 luni i-am dat niste picaturi dintr-o solutie diluata de ceva gen zantac (?) Nu mai tin minte exact cum se numea, oricum era o prescriptie de la pediatru, nu i-am dat de capul meu... Mi s-a spus ca pe la 3 luni si ceva o sa ii treaca de la sine pt ca se mai maturizeaza sistemul digestiv si asa s-a si intamplat. Nu i-am dat niciodata ceai.

In privinta alaptatului:

-la nastere a avut pb cu glicemia, si cum mie mi-a venit laptele dupa 5 zile, a fost hranita cu biberonul cu formula intre timp. A fost OK, nu am avut pb sa o pun la san din cauza asta.

-cand a implinit 4 saptamani eu am inceput cursurile si de aceea mai dormea unele nopti cu sotul meu, iar in zilele cand eram la scoala mergea la daycare. Cat timp lipseam a fost hranita cu biberonul, cu laptele meu, pe care il pompam. Asta nu a facut-o sa respinga sanul, desi fusesem avertizata ca e posibil. Poate am avut noroc, nu stiu...

-nu am avut niciodata exces de lapte, insa a fost de ajuns de fiecare data. Au fost momente in care am crezut ca o sa raman fara, chiar am si cumparat o cutie de formula, speriata ca va tb sa apelez la ea. Se pare ca bebe avea cate un puseu de crestere in perioadele respective si era normal sa simt ca e mai flamanda ca de obicei. Dar explicatia era ca ea voia mai mult, nu imi scadea mie cantitatea de lapte si dat fiind ca o puneam foarte des la san, se regla si la mine in cateva zile laptele.

-din cauza durerilor de spate crunte cu care am ramas dupa nastere, nu am putut sa alaptez comod altfel decat intinsa in pat, cu bebe langa mine. Le sfatuiesc pe toate mamele care alapteaza sa faca asta, asa am reusit sa ma odihnesc si eu si alaptatul a devenit o placere! (bineinteles, asta daca stiti sigur ca nu riscati sa va intoarceti peste copil, voi va cunoasteti mai bine...).

-la vizita de 9 luni, aici se fac analizele de sange. M-am temut ca va avea ceva lipsa, mai ales fier. Nici vorba de asa ceva, analizele au iesit perfect si doctorul chiar mi-a zis ca la copiii alaptati nu a vazut niciodata lipsa de fier! Insa eu am luat si prenatalele pana a implinit fetita mea un an, iar acum mai iau inca niste vitamine numite Flintstones. Si nu uitati de uleiul de peste, este esential atat pt mama (ajuta la memorie si alunga depresia in cazul in care sufera de asa ceva), cat si pt dezvoltarea creierului bebelusului (in cazul in care e alaptat).

A, am uitat sa precizez: cand am zis alaptat exclusiv m-am referit de fapt la hranit doar cu laptele meu, pt ca am folosit si biberonul. Dar am preluat expresia folosita aici (despre copiii hraniti doar cu lapte de mama se zice ca sunt "breastfed", indiferent de modalitate).

Mult succes Gigel, timpul trece repede, nici nu o sa va dati seama cand se transforma bebelusul in toddler :)

Sabina, m-a impresionat foarte mult ce ai scris!

alexa76 spune:

Nu pot sa nu observ ca alt subiect se transforma in camp de bataie.Omul a cerut niste sfaturi .I le-ati dat f bine dar cred ca singura in masura sa decida ce si cum e sotia lui pina la urma.Poate femeia e atit de obosita si la inceput de depresie postnatala iar "gindurile voastre de bine" cu atitea indemnuri alaptati,alaptati nu o ajuta prea mult,incit poate chiar nu vrea sa se trezeasca noaptea.Ce e asa greu de priceput.Pai daca sotul trebuie sa o convinga sa alapteze noaptea ,oare chiar asta isi doreste ea?Au crescut copii si cu formula si cu laptele mamei.Nu sunt unii mai inteligenti decit altii datorita acestui lucru.
Fiecare dintre noi stim cit putem duce ca si grad de rezistenta fizica si pshica.Nu zic ca nu trebuie sa incerce dar daca simte ca nu mai rezista ,sincer nu cred ca trebuie sa se invinovateasca ca nu reuseste.

26octombrie spune:

gata!
stop joc! vin cu matura dupa voi (si, cum nu prea stiu s-o folosesc, risc sa cauzez oaresce bube!)

uite, hai sa citim ceva frumos, c-o fi adevarat, ca n-o fi, cine stie...
mie imi place sa cred ca da.

http://www.mediafax.ro/social/alaptarea-pe-termen-lung-contribuie-la-dezvoltarea-inteligentei.html?1688;2614486

http://sanatate.jurnalul.ro/articole/116556/laptele-mamei-izvor-de-inteligenta.html

bietul Gigel, cred ca se felicita ca n-a facut fata, uitati-va la noi cum facem..

si, iata, cel mai bun lapte:
http://fun.bascalie.ro/vizualizare~poze-reclame~poza-cel-mai-bun-lapte.html

gazzella spune:

mama Horei, cunosc acels studiu
eram curioasa ce scrie la link-ul dat de tine, primul, iar in josul paginii gasesc:
"În ceea ce ma priveste, prefer sa cred ca contat contactul fizic sau emotional dintre mama si copil, pentru ca dureaza mai mult sa alaptezi decât sa hrati cu biberonul", a spus Kramer.

deocamdata nu s-a reusit sa se inteleaga care sunt mecanismele care duc la o inteligenta superioarta
unii aduc in fata un tip de acid gras, altii aduc in fata relatia intensa, fizica si emotiva care se stabileste intre mama si copil, relatie care ar fi catalizatorul functiilor intelective
iar eu personal merg pe aceasta versiune
am vazut alaptari si alaptari, unele extraordinare, in care se putea observa factorul coeziune, iar altele sterile, in orar, rigide, unde copilul era alaptat fix pentru doi anticorpi in plus
cred ca o astfel de alaptare ajuta cel mult cu cei doi anticorpi in plus
cred ca la baza stimularii intelective e raportul care se poate crea intre mama si copil, unul in care copilul e continut, iar acest raport se poate instaura si-n afara alaptarii, raport care poate fi favorizat de alaptare
referitor la cat de usoara e alaptarea zic ca-i usoara dupa ce te-ai scuturat de balast
si eu as zice gandindu-ma strict la caracteristicile biologice ale speciei noastre ca "numai cine nu vrea nu poate", dar dat fiind ca o femeie creste intr-o cultura a non alaptarii la san (spune sincer cate papusi ai vazut fara suzeta, bibiron, carucior, patut, tarc si premergator?), in jur rar vezi copilasi alaptati, ba se mai discuta si cu "discretie" "ca-i rusinos"; cat crede o femeie din societatea noastra moderna ca un copil e departe de imaginea oferita de media, adica grasut, surazator, care nu rupe niciodata si si dornic de-a nu cauta bratele mamei niciodata?
cand vad in filme imaginea/scena in care mama isi pune bebeul in patut, da drumul la carusel, isi pupa copilul pe frunte si iese, copil care continua sa ramana senin imi vine sa [...]
si nu stiu tu, poate tu ai avut sansa sa vezi mame crescand copii mici, dar eu n-am avut
cand am intrat in maternitate credeam si io ca porcii zboara, deseori
nu stiu daca as fi alaptat vreodata ca eu "n-am avut lapte" (cinci zile l-am tinut pe colostru care dupa unii e apa de ploaie), noroc ca am dat peste o femeie minunata, scrierile sale pe intrenet si am inteles ca am, doar ca tre insistat, tinut la piept
si noroc ca am dat peste un grup de mame...asa mai "fanatice" (mama lui de fanatism, nu poti sa-ti iubesti, cauti cu disperare totul pentru copilul tau ca "te sacrifici, si cine o sa-ti ridice statuie?", decat daca copilul se naste cu handicapuri, altfel trebuie sa te gandesti si la tine ca si femeie, la sot care e "neglijat" pe undeva, oricum la "viata ta", care nu s-a sfarsit cu nasterea unui mucos)
si astfel se ignora acea perioada sensibila a femeii imediat dupa o nastere cand este introdusa de catre jocul hormonilor intr-o situatie care o orienteaza inspre copil, dar daca e obosita, stresata putin isterica (e normal! e o isterie cat se poate de sanatoasa care se uita dupa ce se iese din stadiul sensibil, asta de catre o persoana sanatoasa) alaptarea e de vina; daca copilul are colici alaptarea e de vina, daca copilul prea mananca sau nu mananca, doarme sau mai putin e tot alaptarea de vina, am impresia ca si noua criza mondiala tot de acolo se trage, de la alaptare, noroc cu exista toate aceste substituiente care sa se interpuna intre mama (tata) si copil
si "ne-am salvat"

asta cu depresia si alaptarea e buna, se intra in depresie datorita alaptarii


Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi

26octombrie spune:

sunt perfect de acord cu tine, frumos animal de savana!

si eu cred ca inefabila legatura sta la baza dezvoltarii armonioase si fericite a oricarui copil! cred ca inteligenta e o consecinta (evident, dublata de un oaresce noroc genetic!) a acestei dezvoltari.

si eu eram pe muchie cu laptele, cand am nascut, am stat doua zile in spital fara sa stiu macar despre ce e vorba in propozitie. puneam copilul la san si, pentru ca, mulgandu-ma, iesea o picatura, poate doua, credeam ca e ok, ca suge, nu-i asa? doamne, cata prostie! am ajuns acasa cu febra laptelui, cu sanii cat cantalupii, copilu urla de numa numa si io tot nu-ntelegeam ce-ar putea fi gresit. norocul meu a fost o buna prietena, ce a venit la mine in prima zi si si-a pus mainile in cap. trecuse prin acelasi lucru, dar a avut o asistenta nemaipomenita, care a "desfundat-o", dupa ce-a facut-o sa urle de durere. mi-a propus acelasi lucru. vecinii mei de scara au fost oameni draguti, caci n-au depus plangere... dupa o nastere traumatizanta, cand era sa murim amandoua, povestea cu desfundatul sanilor a fost "si mai!" .
dar ii multumesc in fiecare zi, ever since!
Cred ca e cazul sa lasam oamenii in pace. dupa mine, impulsul de a face orice pentru copil, difera de la om la om; am vazut mame care n-aveau nici o treaba cu copilul, era si el acolo. eu cred ca familia lui George e tare misto, simplu fapt ca exista acest subiect denota o daruire si un interes sanatos, dorinta de a face astfel incat sa-i fie cat mai bine copilului. deja ideea principala (cat de important e sa alaptezi/cat de riscant e sa alternezi, ca-ti poate refuza sanul/riscul de a ramane fara lapte), toate acestea s-au scris, s-au repetat. deja devenim pisalogi.
hai sa lasam subiectul deschis pentru intrebari ulterioare, altfel Gigel, cand va mai avea o nedumerire o sa-si spuna (pe buna dreptate!): aaa, pai nu mai intru acolo, mama, ca ma iau alea si ma invart ca la masina de spalat, nu mai vreau, te rooog! intrebam si noi in piata, asta e!
io stau cuminte si te-astept sa te mai lamurim si sa-ti mai dam floricele !

Laura25 spune:

gazzela

---

Laura de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene,
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi


'Cos what I feel is the only truth for me

alexa76 spune:

Daca se face referire la mesajul meu...nu cred ca am spus asa ceva.Poate n-am fost eu destul de clara? Si asta s-a inteles?Nu prea cred dar e misto sa rastalmacim vorbe.Nu se intra in depresie datorita alaptarii.Dar daca sotia domnului trebuie convinsa sa alapteze si noaptea ?Mie asta mi-a ridicat un semn de intrebare si de aici postul meu.Alaptatul asta ar trebui sa fie ceva extrem de natural si este dar cu conditia sa iti doresti din tot sufletul sa o faci altfel slabe sorti de izbinda. E laudabil faptul ca o incurajati si ca-i puneti la dispozitie material de studiu.Numai ca uneori suntem atit de inversunati pe anumite chestii ca pierdem esentialul.

musetto spune:

Inca ceva, apropos de ceea ce i s-a intamplat Sabinei la prima nastere: daca sotia ta are ghinionul sa faca rani la sani, atunci o solutie foarte buna este sa se unga cu lanolina pura (aici se gaseste de vanzare in tuburi la orice drugstore). La mine a functionat foarte bine, se vindecau ranile in timp foarte scurt.

In privinta depresiei, am editat mesajul anterior, ca sa nu inteleaga si alte persoane gresit ceea ce am vrut sa spun (era 2 noaptea la mine si probabil nu m-am exprimat foarte clar). De la doctor mi-au zis ca baby blues apar la un procent de pana la 80% din mame si ca nu tb sa ne ingrijoram din cauza asta (si mi-au recomandat uleiul de peste, spunand ca ne va face bine, atat mie, cat si copilului). Din pacate, eu am avut chiar depresie, dar sotul meu m-a ajutat foarte mult, ocupandu-se el de fetita atunci cand eu nu mai puteam de oboseala si insistand sa merg doua zile pe saptamana la scoala, ca sa am si eu contacte sociale (acasa eram complet izolata, nu aveam cu cine interactiona). A functionat foarte bine, era exact ce aveam nevoie ca sa imi revin. In sensul asta, te felicit ca si tu ii dai timp sotiei sa respire, daca ea zice ca are nevoie de asta, atunci asta e cel mai bun lucru pe care il puteti face pt copilul vostru. In opinia mea, cel mai important lucru este ca bebe sa o aiba pe mama in cea mai buna stare de functionare, atunci va fi si el fericit. Si cum oamenii sunt diferiti, fiecare familie tb sa isi gaseasca singura reteta ca sa iasa totul bine in final. Mult succes in continuare!

Sabina spune:

Gazzella, in unele cazuri, f f f rare, furtunile hormonale din timpul alaptarii pot favoriza depresia , si inca una ucigatior de devastatoare.
Acolo solutia e intrarea pe medicatie si stoparea alaptarii.
dar sunt cazuri rarissime, eu n-am avut chiar in halul ala de depresie, adica nu aveam ganduri negre referitoare la copil.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

anca_a spune:

Eu atata vreau sa spun. Mi-ar fi placut sa le citesc mai devreme pe dudui ca Gazzella, Sabina, Dianocica.
Si o spun fara niciun fel de emfaza.