probleme...probleme
Raspunsuri - Pagina 2
camelia-daniela spune:
Dragä Bicuta,
Vilma are dreptate!!!...si eu väd situatia, la fel ca si ea!!!
Este normal ca dupä aparitia unui bb in familie sä ti se schimbe prioritätile...dar TU, nu trebuie sä uiti, cu cine ai inceput drumul ästa de-o viatä!!!
Dacä-l iubesti, lupti si pentru el...nu incerca sä-i cauti nod in papurä...si nu te mai gindi cä nu mai ai ce discuta cu el...cä pinä la nasterea bb-ului a functionat totul OK, nu???...de ce nu mai functioneazä acum???...te-ai gindit???
Deschide-ti sufletul in fata lui si spune-i ce te främintä...aflä ce-l främintä si pe el...dacä e cazul ( cä zici cä el este mai relaxat )...cä asa nu se poate träi pe duratä lungä si mai chinuiti si copilasul äla nevinovat!!
Si NICIODATÄ sä nu vä mai certati de fatä cu copilul!!!....incearcä sä-ti stäpinesti sentimentele si nu izbucni cind nu trebuie!!!
Cautä intii la tine motivele si treci la fapte!!!
Eu iti doresc sä ai putere de sine si o comportare plinä de intelepciune...cä nu esti nici prima si nici ultima, care trece, sau a trecut prin asa ceva!!!...depinde de NOI, ce facem din viata noasträ!!!
Fii tare!!!
Cami.
Luc spune:
incearca sa-ti amintesti cum l-ai cucerit , ce ii place f. mult si incearca asa-i faci un cadou asa pur si simplu, ceva marunt care stii ca ar putea sa-i dea de stire despre dragostea ta, despre framantarile tale.......deschide o portita . Vorbele trec pe langa al meu dar gesturile, atentiile mici ex. am iesit dupa cumparaturi si i-am adus o inghetata - cumparata special pt el - i-am spus asta,conteaza mai mult. Mare atentie barbatii viseaza SEX 90 % din 24 h, recucereste-l si apoi cauta sa-l faci sa te inteleaga prin discutii in doi!!!! - comunicare ,cum vreti voi sa-i spuneti.
Fetelor, cucuietelor, ascultati la baba, ca un barbat cucerit are rabdare sa va asculte si cu un cocteil din putina frivolitate, putina prietenie si multa intelepciune reusiti sa-l faceti sa va manance din palma. Cel care nu mai este cucerit de nevasta si o vade doar ca pe o nevasta, numai este atent la "comunicare"
mici pupici,L
sper sa fie cu folos, retete nu poate oferii nimeni, esti singura care stie cel mai bine care este calea ce trebuie sa o urmezi ca sa fie totul ok.
pisi_ella spune:
Bicuta draga, nu ne dai amanunte si nu pot sti daca e ceva grav intre voi...Nu ne zici nimic despre sotul tau, despre caracterul si temperamentul lui, sau poate ca nu ne zici pentru ca simti ca tu esti cea care porti vina pentru toata situatia?...Atunci numai de tine depinde sa rezolvi conlictul, sa pui in balanta si sa alegi solutia cea buna...Prin clipe mai putin placute trecem toti cei care avem copii, cu totii ne simtim din cand in cand stresati si obositi, dar hai sa vedem si partile frumoase...Caci sunt mult mai multe parti frumoase...Bucurati-va de copil, de fiecare moment din evolutia lui, caci fiecare moment e unic...Nu simti cat va leaga acest copil? Si...inafara de asta, el ce vina are? Gandeste-te la el...Trebuie sa aiba o copilarie frumoasa si sa nu-si aminteasca, peste timp, de certurile interminabile intre mama si tata...Crede-ma, eu am crescut intr-un astfel de mediu...si nu e deloc placut...E chiar socant pentru un copil sa asiste la scandaluri, de care, fara indoiala, va ramane marcat...
Iti doresc din tot sufletul sa iei cea mai buna decizie...cea care va afecta cat mai putin copilasul nevinovat!...
_ella
Flavia spune:
Draga Bicuta, nu dispera am trecut si eu pe acolo. Se pare ca in jurul varstei de 2 ani al unui copil parintii ajung la saturatie. Si toate noptile nedormite, lipsurile, stresul si tot ce mai aduna in mod normal 2 oameni incep sa explodeze.Nu cunosc cuplu cu copii sa nu fi trecut prin faza asta.Si ajungi sa crezi ca celalalt e cel mai mare dusman al tau , ca nu intelege ca esti obosita dar vrei si atentie, ca ai nevoie de ajutor dar vrei sa fii si lasata in pace si mai ales nu vezi ca si el e la fel de terminat ca tine. Cel mai bine sa incepi sa te detasezi un pic si sa investesti in tine : fitness, plimbari, cosmetica iesit cu prietenele tale fara copil si mai ales mituieste pe cineva ( mama , matusa, bona) sa scoata copilu in parc si dormi si tu un pic sau leneveste.
Important e sa fii curajoasa si mai ales in cazul conflictelor deschise invata sa nu pui paie pe foc de multe ori tacerea e mai taioasa decat o vorba sau daca e musai sa zici si tu ceva ' crede-ma ca " da dragul meu asa e tu ai dreptate" pe un ton usor ironic e deajuns si de multe ori nu lasa loc la comentarii.
Tu esti mama si datoria ta e sa iti protejezi puiul chiar si de tine.De regula meciurile mama -tata cu public nu duc decat la o lipsa de respect a copilului fata de parinti sau si mai rau la teama. Sigur ai vazut la un momnet dat recalama cu fetita care isi privea parintii certandu-se si umbra lor se transforma pe perete in 2 diavoli. E foarte real faptul ca atunci cand vorbim urat cu cineva involuntar ne schimonosim ne uratim .Copilu tau nu are nevoie de asa ceva si nici tu.
Bafta
Sabina spune:
Si eu sunt foarte nervoasa...reactionez violent la reprosuri,desi ne iubim foarte mult si nu putem trai unul fara celalalt.Motive concrete nu avem de fapt, scanteile ies din nimicuri, mai ales ca sotul ma ajuta enorm, face aproape toata gospodaria, eu sunt cea...lenesa...de fapt am fost ocupata cu facultatea si bebelusa care nu doarme deloc.Asa ca oboseala poate fi factor de stress...revino cu amanunte, si eu simt nevoia sa ma...calmez!!!
Sabina & Sofia Galagia
anatolia spune:
Aceleasi probleme le-am avut si noi dupa nastere celor doua
,ba inca poate mai acute(am ajuns de m-am dus la tribunal,nu f.hotarita,dar...)Apoi,nu stiu,ceva s-a schimbat in bine(s-o fi speriat...)Esential este ca am trecut hopul..A fost fff.greu,imi aduc aminte cu durere
de acea perioada...Iti doresc tot binele din lume...
anatolia
ionela-roxana spune:
Poate va parea ciudat ce voi scrie dar e purul adevar,si anume faptul ca pe mine ma scoate din incurcaturi dinastea "soacra mea" care este persoana cu care sotul meu se sfatuieste si in care are incredere foarte mare.
Eu zic ca daca sotul tau are o persoana a carei sfaturi le asculta sau de care tine cont cat de putin nu ezita sa o contactezi si sa-i ceri ajutorul , la mine merge de fiecare data!
Cand cred eu ca nu se comporta cum trebuie sau pur si simplu e mai dificil iau telefonul si sun la soaceamea care ia atitudine si-l aduce mereu pe calea cea buna !
Mult noroc in viata si liniste in casnicie!
Ione`
Bicuta spune:
Va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine.Imi cereti mai multe detalii si am sa vi le dau. Sa va spun mai intai cum decurge o discutie intre mine si sotul meu: eu imi 'vars traista cu nemultumiri' iar el ma asculta si eventual ma aproba sau nu. Este un om foarte putin deschis comunicarii necesare oricarui cuplu. Cea mai recenta 'patanie' a avut loc luni seara, cand impreuna cu baietelul nostru m-au asteptat in statia de tramvai, si pentru ca nu i-am dat copilului ceea ce ii cumparasem (pentru ca abia terminase de mancat o bananana, si am considerat ca era suficient,urmand sa mai manance acasa restul) cel mic a inceput sa planga. Eu am luat-o inainte, nu i-am mai asteptat si m-am dus direct acasa. Cand au ajuns si ei, sotul meu a considerat ca trebuie sa avem o 'mica discutie'.Eu i-am spus ca nu mai vreau scandal, ca m-am saturat si ca daca are chef de cearta sa se certe cu altcineva. El a considerat ca intotdeauna este in plus si a hotarat sa plece,spunand ca atunci cand am sa am nevoie de el sa-l caut. Si-a luat hainele care ii trebuiau a doua zi la serviciu si a plecat la parintii lui. Nu am stiut nimic despre el pana cand nu m-a sunat tatal lui sa ma intrebe ce s-a intamplat. Dupa ce am vorbit cu tatal lui, la aproape 1 ora a venit acasa comportandu-se ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. De aseara si pana acum cand va scriu ,noi nu am sta de vorba ca sa vedem de ce s-a ajuns aici.Poate ca nu fac bine, dar ma incapatanez sa nu deschid eu discutia. Vreau ca macar odata sa ne asezam unul langa celalalt si sa stam de vorba , dar din initiativa lui.
Va pup .
Candy spune:
Tu trebuie sa decizi daca mai importanta este ambitia ("trebuie sa fie initiativa lui") sau mai importanta este rezolvarea problemelor si comunicarea. Daca optezi pentru a doua varianta, chiar nu are nici importanta a cui e initiativa, daca da rezultate. Nu vei iesi niciodata din acest cerc vicios, iar problemele se vor agrava. Fiecare are partea lui de vina, dar nu mai contabilizati trecutul si mergeti mai departe!
Soleil spune:
Bicuta draga, parerea mea este ca sotul tau are reactii tipice pentru o parte dintre barbati - de fapt, cred ca pentru o parte din oameni, nu doar barbati... Uneori, cand problemele sunt prea mari, prea multe, prea acute, nu-ti mai doresti decat sa dispari undeva in neant sau sa adormi mult, mult de tot si sa te trezesti sau sa te intorci cand totul se va fi schimbat deja. Unii dintre noi au curajul (sau inconstienta?) de a face asta, de a pleca pentru o vreme fara sa se mai uite in urma, fara sa se mai sinchiseasca de urmarile acestei "plecari" - mai mult sau mai putin fizice. Uneori, ea este doar psihica - si uite-asa ajungem sa spunem ca nu mai exista comunicare, ca vorbim la pereti, ca partenerul nu ne mai intelege.
Pe de alta parte, vezi tu, sunt convinsa ca si sotul tau simte acelasi lucru: ca tu nu il asculti, ca nu il intelegi, ca esti undeva la mii de ani lumina departe de el...
Un sfat? Poate ca e prea mult spus "sfat", poate ca ar insemna sa dau dovada de prea multa aroganta daca l-as numi sfat, poate ca e doar o parere personala: cineva trebuie sa faca primul pas. Chiar mai conteaza cine il face? Chiar este mai important orgoliul decat intreaga voastra viata de pana acum si speranta unei vieti impreuna de acum incolo?
Stii, uneori discutiile astea lamuritoare pe care le doresti tu nu fac atat de bine pe cat crezi. Probabil ca el nu va sti ce sa iti spuna, probabil ca tu nu vei stii cum sa abordezi problema - intr-un final totul va degenara intr-una din acele certuri stupide de care v-ati saturat amandoi.
Poate ca ar fi mai bine sa iei lucrurile de la un capat, sa incerci sa iti uiti amaraciunea si incrancenarea, sa iti abordezi sotul si viata de familie cu mai multa lumina in privire si cu mai mult zambet in suflet, sa iti astupi putin urechile si ochii la ceea ce e urat in jurul tau si... cine stie, poate se va schimba ceva. Stii, de multe ori reactiile celor din jur nu sunt decat oglindiri ale propriilor noastre stari si emotii - pozitive sau negative...
Si fii tu prima cea care face acest lucru si incet-incet, azi mai putin, maine mai mult, relatia ta va deveni mai senina, mai linistita si mai puternica. Incepe fiecare zi cu un zambet (chiar daca uneori iti vine sa plangi) si ai sa vezi ca cei din jurul tau vor reactiona - chiar daca mai incet.
"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decit o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun.
As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica.
As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult, de-abia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina." - G.G. Marquez.
Cu mult drag! 
Soleil
"Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume..."