Cum va descurcati (cu copii de varste f apropiate)

Mondor spune:

Visez si eu ca peste ceva timp vom merge toti 4 de manuta sa ne plimbam in parc E tare frumos cand ii vad jucandu-se.... si atunci ma rog sa fie tot asa de fericiti impreuna si cand or fi mari . Va multumesc pt intelegere si va doresc sa va bucurati din plin de copii vostri!!

mondor

alinusha06 spune:

da si eu am momente cand chiar imi doresc sa ramana bebelusha mica pt ca cea mare a devenit independenta nu ma mai lasa sa o pup, sa o strang in brate iar celei mici ii place sa adorama pe pieptul meu ,iar eu sunt de-a dreptul innebunita sa o pot mangaia,pupacii,mirosii,este minunat sa fii mama,as mai repeta experienta de inca cateva ori daca financiar le-as putea oferi tot ceea ce vreau dar nu o pot face doar pt ca imi doresc eu.
eu acum le-am dat sa pape si trebuie sa iesim afara ,numai sa le imbrac imi ia destul dar de obicei le mai las cu cele din casa si le dau pe deasupra costumasele ,si astfel mai ec si timp si chin.

http://www.dropshots.com/florance82#date/2008-07-01/11:57:12
Flori mami de Bianca (29.05.2006)si acum de Madalina (04.03.2008)

Mondor spune:

Plimbare placuta dragele mele Eu una nu-mi mai doresc, acum la a doua cezariana am rugat doctoru si mi-am legat trompele Numai bine! Vreau si eu sa ies afara dar e asa de urat si mai si ploua...

mondor

iriss27 spune:

Buna mamici,

Am citit povestile voastre. Concluzia, ne e greu cu cel mici pt ca nu respecta standardele noastre, nu dorm cand noi ne simtim sfarsiti de puteri, nu mananca cand le punem masa, etc.
Eu am o fetita de 1 an si 10 luni, Yvonne si un baiat de 4 luni, David (este fix 1 an si 6 luni intre ei). Imi sunt dragi ca ochii din cap. Cum ma descurc cu ei? Asa si asa, ca voi toate.
Pe mine, cu fata, nu prea m-a ajutat nimeni, desi am ambele bunici pensionare. Cand m-am facut cat casa, prin luna 7-8 a inceput sa ma mai ajute maica-mea, mai venea sa o scoata pe fata afara, sa mai apuc si eu sa fac una alta prin casa. Apoi, cam cu 2 saptamamni inainte de nastere, Yvo a mers la parintii mei la curte.
Mie imi era f greu cu ea pt ca nu manca, copilul asta a crescut cu multa dragoste si somn, la masa treceam prin toate starile psihice (rugaminti, fortata sa manance - fara succes, data jos de la masa daca nu vrea, tipat la ea, plans de nervi), absolut nimic nu a functionat la ea. Bineinteles ca imi puneam tot felul de probleme, daca e sanatoasa, am fost prin 100 de doctori, concluzia mami are ceva la cap, copilul e bine. Si sa nu credeti ca eram eu exagerata, la 1 an fiica-mea avea 7650g.
Acum o las in plata ei, mananca ce vrea, face ce vrea ... nu mai am asa d emult timp sa ma consum. De la 1 an si 3 luni mananca singura cu lingura, asa ca ma simt oarecum mai usurata cand e vorba de masa, ii pun in farfurie si mananca. In timpul asta, de mutle ori trebuie sa ii dau sa suga lui David.
Acum 3-4 zile ea e la bunica, ca sa imi revins cu somnul, iar restul acasa.
Ziua noatra, cand ii am e amandoi, e cam asa:
Yvo se scoala cam pe la 8:30, bea un bibe cu lapte, stam in pat, citim povesti, spunem poezii (ea spune ultimul cuvant din vers, eu restul), cantam, dansam, uneori ne uitam la "nese"=desene etc.
Acum iarna iesim afara cam pe la 12, intre timp luam gustarea de la 10-11 si mama mananca micul. Ii pun pe farfurie ce vrea din ce mananc eu: ou, cascaval, branza, uneori si sunca, mi=mazline, ucu=unt, etc. Nu o pot convinge sa bea ceai sau lapte (din cana).
In timpul asta David doarme.
Apoi el se trezeste, ii dau sa suga, ii impbrac si iesim in parc. Avem parcul aproape. Acum cea mare se tine de carucior, uneori o pun si pe ea in fata, ca in www.dropshots.com/iriss277#date/2008-08-16/19:26:59" target="_blank">poza asta.
Uneori ii dau sa suga lui Dav in parc, depinde. Noi avem o gasca de pitici de-o seama cu Yvo si suntem prietene cu mamicile, se mai uita ele la Yvo cat ii dau eu sa manance lui Dav.
Dav sta in carut, eu il tarasc dupa mine pe unde se duce Yvo, la bubai=tobogan, la usa=uta, etc. Daca doarme, il las la bancute, langa celelalte mamici(daca ea vrea sa plecam in alta parte).
Cum coboram scarile. Eu stau la 1, cobor cu liftul cu amandoi. Apoi, la intrare avem niste trespte, o fac pe Yvo avion, ca sa o distrez putin si apoi pe David il duc cu carutul (ridica carutul in brate). L-am pus in marsupiu decat cand am fost la munte, in rest il duc cu caruciorul peste tot. Parcul e la 5 minute de noi asa ca ajungem repede.
Cand venim din parc, dra mananca, eventual suge si Dav, apoi ea se duce singura la culcare in patutul el (e toropita de oboseala).
Cand ea doarme, uneori fac mancare, ordine prin bucatarie dupa ea. Apoi mai stau pe net (doarme cam 2-3 ore). Cand se trezest mancam, ne jucam, uneori calc, timp in care ii dau si ei o carpa si un fier de jucarie si calca si ea.
Alteori se joaca fotbal cu tati sau cu Alice, catelusa noaatra. Cam pe la 6.30 vine tati de la srv. Mananca si el, se odihneste putin si cam pe la 7.30 iesim afara, de data asta si cu catelul (asta e plimbarea catelului mai mult). Cnad e ok afara mergem putin in parc si se mai da in leagan, toboga, daca nu, prin jurul blocului.
Ajungem acasa, mai lenvim la tv, si cam pe la 9 facem baie.
Pe la 9.30 sunt amandoi gata de culcat. Dav adoarme primul, de obicei la san, apoi mai stau cu Yvo si citim pe aca = carte. Acum citim povesti cu Shushun=mos craciun.
Pana acum adormea cam pe la 10-10:30. De cand e la maicamea, cand vine acasa isi da in petec, mai vrea sa o pun la ea in pat, vrea sa doarma numai cu noi (la ai mei adoarme cu ei in pat si apoi o pune mama, in patutul ei). Uneori ajunge sa se culce si la 12 noaptea. Cu toate eforturile noastre de a o culca mai devreme.
David se scoala inca peste noapte, cam de 2 ori. Ii dau sa suga cam 15 min. Ceea ce ma termina de oboseala. El doarme la noi in camera, avem un landou pe care l-am pus pe noptiera si acolo doarme.
Am incercat o singura data sa ii pun amandoi in camera, a fost dezastru, toata noaptea am plimbat copiii prin casa si eu si sotul. Iar cand sa adorm si eu, ghici ce, catelul a inceput sa schelalalie la usa (am crezut ca vrea afara), asa ca dupa ce ca nu dormisem de la 3, somnul oricum imi zburase de mult, duminica, la 6 dimineata am plecat sa plimb cainele si i-am lasat acasa, sa faca ce vor

Apoi am adormit si eu mai tarziu, cand evident au inceput sa se trezeasca pe rand.
Cam asta e progr nostru, eu icnerc sa o implic mereu pe Yvo cand am treaba cu Dav, de ex, ea imi da pampersul pt el, imi da crema, ma ajuta sa il sterg (evident, mai mult ma incurca, pt ca imi da toti pampersii ei, pana nimereste unul de la Dav; imi da orice crema numai cea de fund nu).
Ei ii este f drag de el, il pupa de il albeste, il tine de mana, ii da jucariile ei. Il pune sa faca "bavo", ii zice "nono Vavi" (cand stranuta). Se aseaja pe burta, cand il pun pe el si zice "posha"= sa le fac www.dropshots.com/iriss277#date/2008-12-11/20:32:06" target="_blank">poza.
Referitor la carucior, eu am studiat bine piata in domeniu. Mie carucioarele de gemeni nu mi se par practice. Nu intra in lift, nu intra in casa. Iti trebuie 2 persoane ca sa ajungi afara. Plus ca la noi se pargeaza f mult pe trotuar, de multe ori nu incap nici cu carutul mic, nu stiu cum as avea loc cu unul dublu, probabil ar trebui sa merg numai pe sosea.
Uitati ce am gasit eu interesant: de atasat la carucior sau tot asa, de la www.revelo.co.uk/" target="_blank">revelo. Revelo nu e la noi pe piata, daca reusiti sa gasiti prin straintate, eu cred ca merita, mai ales in cazul nostru.
Daca il aduc in Ro (am cienrcat sa comand eu din uk), transportul costa 60 lire si nu mai merita 60+80=140 lire, extrem de scump.
In strainatate am mai gasit un model, tot de atasat la carut, cu uns caun ca de bicicleta si cu un fel de ghidon, tot pe ebay l-am gasit. Dar iarasi costa mult livrarea.
Eu am carnet si am masina mea si merg cu ei singura, destul de frecvent, inclusim la scute sedinte de shopping. Dav sta in scoica, Yvo in scaun (sau direct in fund, legata cu centura). Uneori uitam scaunul la tata in masina si e destul de complicat de prins scaunul.
Eu urasc sa fac ucrat in casa, am senzatia ca mereu e mizerie la mine si sunt ff perfectionista (mama imi zice "dna scama", asa ca imi place sa fie luna, desi, repet, urasc sa fac curat si sa spla vase (pt asta mi-am luat masina de spalat vase, pe vremea cand aveam bani).
Apropo de bani, asta e o alta problema care ma termna psihic, vesinic nu aveam bani,d ar cum naiba sa am cand primi 1000 de ron pt 3 persone. Am facut socoteala, ca numai pt Yvo, strictul necesar pe o luyna, fara haine si jucarii, costa cam 600 ron. Avem si rata la banca 450E ... asa ca nu sunt toate chiar roz. De multe ori, alocatia se duce in ziua in care a intrat.
O singur adata am stat cu amandoi 3 saptamani (au fost ai mei la bai), timp in care vreo 3 zile a fost si tati in delegatie. Dar a venit frate-miu cu prietena si m-a ajutat la plimbarea de seara. A fost destul de ok si cu amandoi, atunci chiar nu am avut probleme, am fost si f calma, ne-am inteles ok.
Zicea cineva de citit, distractii .. hmmm am fost o sg data cu ei la munte, doar 1 zi, pt ca nu putem dormi toti 4 intr-o camera (Dav inca se trezeste), a fost frumos, as mai merege, dar si aici e o probl, Yvo vomita mereu la drum, asa ca mai rarim plimbarile si dinca cauza asta. Noi suntem f plimbareti, inainte de copii, nu era we sa nu plecam, dar acum n u mai avem bani de iesit mereu. Sa nu mai zic ca nu am deoparte nici un ban, ba mint, am 500 ron la banca, ai copiilor (daca nu ii puneam, sigur ii cheltuiam).
Cam astea sunt experientele noastre. E greu cu 2, dar di dragostea e dubla si implinirile sunt de 2 ori mai mari ... asa ca fiti fericite si optimiste, oricum cu timpul asta, chiar daca ne este f greu, nu o sa ne mai intalnim.
Sta cineva prin zona Tei? Poate reusim sa ne vedem, sa mai imaprtasim experiente ...

Abia astept sa vina Craciunul, Yvo a inceput sa mai inteleaga cum e cu mosu, am dus-o in piata unirii: "oni base, shusun"=Yvo a stat in brate la mos craciun si "mnamna titz-titz"= domana a facut-o soricel.

Va pup si va doresc sarbatori minunate.

Iriss mami de
www.dropshots.com/iriss27" target="_blank">Yvonne-Maria (05.02.2007)
www.dropshots.com/iriss277" target="_blank">David-Alexandru (08.08.2008)

PS: Nu-mi vine sa cred cat am scris, dupa ce am postat am vazut: WOW!!
Am citit si povestile voastre, pe Flori o cunosc de mult, e super mamica!
Pe restul o sa va invat in timp, sunt convinsa ca toate sunteti mamici extraordinare, chiar daca simtit ca va depaseste si nu reusiti sa fititi tot timpul la standaerdele inalte pe care vi le impuneti.

Mondor spune:

Am citit si povestea ta, asa pe fuga...ne pregatim si noi sa iesim afara Nu stiu nici eu de unde gasim atata putere, dar e de bine.... eu ma plang , dar la mine diferenta e mai mare (4 ani baiatul) si ar trebui sa fie mai simplu, sa ma pun in postura voastra, nu prea stiu ce as face... probabil vreo depresie Multa sanatate si putere !!!

mondor

gaia.nevia spune:

Ymca, te rog trimite-mi pe PM detaliile pentru Bran, chiar abia astept sa ies in februarie, dupa botez, si poate prindem si zapada!

Iris, super postul tau, multumim de "tips & triks".
E foarte haios buggypod-ul, m-ar interesa si pe mine unul. Oare chiar se potriveste la orice carucior, cum scrie acolo? Noi avem CT02 de la Chicco, si unul mai mititel si usor de la 6 luni de la Mothercare.
Daca am putea imparti transportul, poate ar fi mai convenabil de comandat.
Sarbatori fericite, si numai bine!

Ada, mama de baieti:
Teo (10 aprilie 2007) si
Radu (22 octombrie 2008)
povestea nasterii
my blog

Monicabb spune:

Sa ti zic eu cum m am descurcat cand Teodora era mica mica. Am avut sling si o tineam agatata de mine mereu, si asa mai mult dormea, o puteam si alapta in el si ma puteam ocupa si de cel mare. A plans foarte putin. Poate am noroc sau poate a fost meritul slingului.

Foarte bun subiect, ma mai inspir.

gaia.nevia spune:

Nu reusesc sub nicio forma sa culc copii mai devreme de 12-1 noaptea.
Cel mic, mananca non stop intre 8-9 si 1 noaptea (Cam din ora in ora. Acum tati incearca sa-l pacaleasca cu ceai, dar ma tem ca nu tine...)
Cel mare sta in pat si se holbeaza la televizor... sau alearga ca bezmeticul prin casa. Daca sting TV, urla cate o ora.

Singura solutie e sa il las in boii lui... dar nu adoarme niciodata mai devreme de 12.
In cursul zilei doarme max 2.5 ore.
Am capiat, ca la 8 sunt toti in picioare iara!

Monica, din pacate Radu nu vrea in sling. Am unul de la Premaxx, faceau o reclama grozava la el.
Nu am reusit sa il folosesc nici macar o data. Urla cum il bag acolo. Iar Teo cand ma vede cu Radu e foarte interesat, ori il ia la puricat (ochi, are ochi, nas, are si nas, gura, are si gura. hai noroc, etc) ori vrea si el in brate. In marsupiu ma tem sa il tin prea mult, sa nu-i solicit coloana, l-am mai pus asa din cand in cand si Teo sarea ca nebunul in jurul meu incercand sa ajunga la el... distractie, ce mai.
Poate alti copii mai linistiti vor sa stea la mami in sling, sa dea Domnul... Oricum, cresc repede si incep sa se joace unul cu altul.

Ada, mama de baieti:
Teo (10 aprilie 2007) si
Radu (22 octombrie 2008)
povestea nasterii
my blog

iriss27 spune:

gaia.nevia noi seara, dupa baie citim multe carti si asa uitam de tv
incercati sa il printeti in joc, daca se poate pe amandoi cu atat mai bine

cate ore dorm la pranz?

Iriss mami de
www.dropshots.com/iriss27" target="_blank">Yvonne-Maria (05.02.2007)

www.dropshots.com/iriss277" target="_blank">David-Alexandru (08.08.2008)

Dorsilia spune:

Si eu am doi copii, si de multe ori m-am vaitat si lamentat ca-s obosita, ca nu mai am timp pentru mine, ca nu m-ajuta nimeni, ca fac de toate in casa zi lumina- noapte bezna, ca dorm iepureste de 4 ani, ca mi-am lasat viata profesionala in pauza, ca nu mi-am angajat nici bona din lipsa de incredere si lipsa de oferte, ca, ca, ca, ca...etc

Diferenta dintre puii mei e de 2 ani si 5 luni.

Anul asta, spre finalul lui, in septembrie dupa un soc puternic (baietelul meu a trecut prin 2 saptamani grele de spitalizare pt o infectie puternica), m-am automobilizat si am gasit atatea resurse in mine de nu-mi vine nici mie sa cred cum de n-am banuit ca exista, practic cred ca am ajuns sa trec de acea limita poate autoimpusa doar dupa ce viata mi-a dat un bobarnac puternic si uite-asa am ajuns sa ma autodepasesc si sa fac si mai multe decat faceam inainte si nu mai simt deloc nevoia sa ma plang. Muncesc pe ruptelea si mi se pare absolut normal sa ma simt uneori rupta de oboseala dar acum am puterea interioara sa-i fac fata si sa raman un om mai calm, mai rabdator si mult mai eficient decat eram inainte. Nu mai am dorinte nerealiste, asteptari nerealiste si vanitati de lustruit. Viata e mult mai simpla asa.
Asa ca in concluzie eu sunt ferm convinsa de un lucru: cata vreme copiii-mi sunt sanatosi pot muta muntii din loc, pot face "muncile lui Sisif" zilnic fara plangaceala, si le fac si cu voie buna. Nimic altceva nu ma mai intereseaza. Si de cand am trecut inca un prag al maturizarii gasesc ca am timp suficient si sa fac ce nu am mai facut inainte din lipsa de timp si de energie chipurile- adica sa citesc, sa ma plimb, sa cuget si sa compun.