Vine fratzioru'!

Vine fratzioru'! | Autor: peanut

Link direct la acest mesaj

Sunt insarcinata cu al doilea bebe si ma intreb cum o sa reactioneze fetita mea (o sa aibe trei ani cand o sa devina sora cea mare), mai ales ca toata lumea isi da cu parerea: Asa geloasa o sa fie/O sa ti-l traga din brate,etc. Eu niciodata nu i-am spus lucruri de genul: O sa va iubesc pe amandoi/amandoua la fel. Pur si simplu i-am explicat ca o sa vina bebe, care e si al ei (ea zice ca e mai ales daca nu numai al ei), ca o sa am nevoie de ajutor din partea ei, ea o sa fiu mamica mare si ea mamica mica, ca sa stie ca o sa aibe si ea responsabilitati. Cand nu ma simt bine ea e grijulie cu mine si ma pupa sa nu ma mai doara si vorbeste si canta la burtica mereu. Si eu zic ca nu o sa avem probleme, dar oare cine are dreptata :eu sau lumea?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ama1357 spune:

am trecut si eu prin ceea ce treci tu... am vorbit cu un psiholog tocmai ca sa fiu sigura ca nu fac ceva gresit...

din ce ai scris... faci foarte bine... si de la nastere o sa trebuiasca sa nu te feresti absolut deloc de ea. cand alaptezi sa o faci in fata ei, eventual intr-o pozitie sa o poti mangaia si pe ea... cand ii faci baita lui bebe sa o lasi sa il stropeasca si ea pe bb cu apa... ii arati cum sa faca (asta ca sa nu-l stropeasca in fata sa se sperie micutul...)

s-ar putea sa-ti ceara sa suga si ea... las-o, (nu stiu cand ai intarcat-o) daca ai intarcat-o mica fiind nu-si mai aduce aminte cum se face si o sa tina sfarcul in gura 2 secunde cat sa se afle in treaba si apoi o sa o lasa balta... daca ai intarcat-o fiind mai mare, nu o sa-i mai placa gustul...

cand schimbi scutecul spunei sa-ti aduca ea noul scutec din dulap, crema ... pune-o sa traga de carilion...

idea este ca pentru ea este o joaca... la noi a functionat si e chiar super relatia dintre ei...

pe mine ma distra baietelul meu care incerca sa-l alapteze pe fratele lui...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Nu vor fi probleme cu gelozia atata timp cat fetita cea mare va primi acelasi volum de atentie ca si cel mic.
E bine ca o pregatesti de pe acum sa il astepte cu drag pe bebe, sa nu se trezeasca pe neasteptate ca apare un bebe in casa care nu mai pleaca:)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danis spune:

hm... dreptatea este la mijloc... copilul simte gelozia si este normal sa o simta si sa o manifeste - dar asta devine o problema abia atunci cand aparitia bebelusului il face sa creada ca primeste mai putina atentie si iubire

eu cred ca ai procedat bine pana acum, insa efortul asta trebuie continuat si dupa ce se va naste bebe

este o provocare, insa este minunata, iar cand ii vezi pe cei doi copii cu cata dragoste se privesc, merita efortul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tisina spune:

Hai sa iti dau un pont, care la mine a functionat de minune: in primele luni de viata ale bebelusului, acorda-i celui mare o atentie MAI MARE decat celui mic (cel mic nu va simti diferenta, iar cel mare nu se va simti "mai prejos"). La fel, cum spuneau si fetele, pune-o sa te ajute sa il ingrijiti pe cel mic, fa-o sa se simta importanta, laud-o si spune-i ca nu stii ce te-ai fi facut fara ajutorul ei... etc. Copiilor le place sa se simta folositori, iar noua postura de "sora mai mare" o va incanta.
Tot trei ani avea si baietelul meu cand a devenit frate mai mare, si pot spune cu mana pe inima ca nu a dat nici cel mai mic semn ca ar fi fost vreodata gelos pe sora mica. L-am pregatit din vreme povestindu-i ce frumos va fi cand vom avea un bebe mic in casa, cum or sa il invidieze prietenii ca el are o surioara (sau un fratior), ca e dovada ca e baiat mare daca e si frate mai mare... ca o sa aiba cu cine se juca si pe cine sa invete tot ce stie el atunci cand bebe va fi putin mai mare... ca voi avea mare nevoie de el sa ma ajute sa il "facem mare pe bebe"...
Pe scurt, i-am starnit entuziasmul.
Iti urez mult succes si sa ai copii sanatosi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tweety7 spune:

Citat:
citat din mesajul lui peanut

... ca o sa am nevoie de ajutor din partea ei, ea o sa fiu mamica mare si ea mamica mica, ca sa stie ca o sa aibe si ea responsabilitati.


Mie ideile astea mi se par gresite si, pe undeva, chiar periculoase. Cum adica sa fie un copil "mamica"? Cum sa arunci o asemenea responsabilitate pe umeri atat de mici? Fetita ta va ramane in continuare copilul tau si, in plus, va deveni sora mai mare, dar in niciun caz "mamica mica". Aparitia fratiorului nu o indatoreaza pe ea cu nimic. Responsabilitatea totala este a voastra, a parintilor, nu a ei. Iubirea fata de fratior trebuie sa vina natural, nu impus (prin vorbele tale, care-o obliga sa simta si sa fie mai mult decat e cazul). Mi se pare ca o fortezi sa se responsabilizeze si nu-mi suna bine deloc. Si eu sunt gravida cu al doilea copil, dar nu i-am spus fiica-mii asa ceva. N-am de gand sa-i impun nimic. Vor lipsi cu desavarsire chestii de genul: "e fratiorul tau si trebuie sa...
- il iubesti
- ii dai jucarii
- il ajuti
- il protejezi
etc"
Nu trebuie sa faca nimic altceva decat sa fie copilul meu, ca si pana acum. Relatia cu fratele ei si-o va stabili singura, nu ghidata de mine.

Fetele iti spun sa-i soliciti ajutorul pentru a se simti importanta sau a nu se simti neglijata. Eu spun sa n-o faci. Adica, sa spunem ca bebe trebuie schimbat... In loc de "Adu-mi Pampersul, te rog!", ii poti povesti: "Uite, bebe trebuie schimbat! Merg sa iau Pampersul! Vii si tu?" Si, in cazul care se ofera sa ti-l aduca, las-o. Dar mi se pare corect sa fie initiativa ei, nu o cerinta de-a ta.
Nu sunt de acord nici cu a te ocupa mai mult de fetita decat de fratiorul ei. Eu am de gand in primele luni sa-l port permanent in wrap pe bebe 2, in vreme ce-mi vad de programul obisnuit cu fiica-mea. Mai tarziu, cand va incepe sa stea in fundulet, o sa ne jucam toti 3 pe covor. Din cand in cand, il voi lasa pe cel mic cu mama (care locuieste cu noi momentan) si ma voi ocupa exclusiv de cea mare (asta fiindca sunt convinsa ca va avea nevoie de momente dedicate doar ei). Cam asa vad eu lucrurile acum. Sper ca nu ma va contrazice realitatea cand se va naste puiutzul mic.

Mami a Clarei (18.08.2006) si 24 saptamani cu Victor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eseea spune:

chiar eu vroiam sa pun un asemenea subiect, asa ca multumesc ca l-ai deschis.. ideea e ca........si la noi vine fratioru'si avem nevoie de idei cum sa ne descurcam mai bineeeeee...intre fetita si baietel va fi diferenta de un an si 11 luni asa ca....asteptam IDEI!

Mami de fetita si de baietel 20+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela0521 spune:

la noi lucrurile au stat altfel. orice ne-am propus nu a fost sa fie cum am vrut. diferenta intre copii mei este de 1 an si 9 luni, deci mult prea mica ca sa ai asteptari de la un copil asa de mic sa te ajute la ceva la nou-nascut. desi i-am povestit baietelului cand eram gravida ca aici este surioasa, si imi mangaia burtica si o pupa, ca toti copii banuiesc, si ca ea va fi mai mica si sa trebui sa ii acordam atentie si ei, sa ii dam sa pape laptic si ei cum papa el, si sa o schimbam la pamper ca pe el etc etc etc nu a iesit nimic cum ne-am programat. in primul rand ca baietelul nu suporta plansetele ei. de fapt nici pe alti copii nu ii suporta sa planga. cand era mai micut (pana la 1 an) daca plangea un copilas plangea si el. din nefericire cea mica a avut parte de niste colici groaznici si urla mititica nonstop, de dimin pana noaptea la 1-2 cu intreruperi cand dormea. marele noroc a fost ca nu a avut colicii noaptea, adik se trezea si manca dar se culca la loc, fara prea tare zgomot, ca daca ar fi fost si noaptea ca ziua ne duceam toti la nebuni pana acum. a incercat pe rand tot ce era al ei: patutul, carutul, masuta de infasat, biberonul cu lapte praf, ceaiul de colici, zuzetele si tot ce vedea ca primeste ea. l-am lasat sa faca ce vrea el, atata timp cand nu o lovea, nu o tragea jos din pat, nu se arunca pe ea sau mai stiu eu ce. mici incidente s-au mai intamplat, ca deh nu poti sa stai chiar non stop cu ei. mai trebuie sa mai pregatesti un biberon, sa mai sterilizezi ceva, sa duci un pampers etc. dar am scapat usor pana acum. initial mi-am luat si bona ca sa ma ajute sa il mai scoata pe baietel la plimbare, dar, cum ziceam lucrurile nu merg dupa cum ti le programezi. baiatul nu vroia sa iasa afara fara mine, nu vroia sa fie plimbat cu bicicleta de bona ci de mine, nu vroia sa manance sau sa fie imbracat de bona ci de mine etc. nu vroia sa faca nimic cu altcineva decat cu mine. asa ca treptat am mai trecut-o pe bona la cea mica, dar cum era f rea si plangea aproape fara incetare nu reusea sa ma ajute prea mult. decat sa ii dea un bibe de lapte celei mici ca sa ma pot ocupa eu de cel "mare" si sa o plimbe un pic cu carutul. dupa o oboseala acumulata de nu ma mai tineam in picioare pt ca nu mai faceam fata la 2 copii atat de mici si cu atatea nevoi am decis sa renunt la bona si sa il dau pe baiat la cresa cu program prelungit. asa ca imediat ce a implinit 2 ani l-am dus acolo. de la 8 la 16 este la cresa si ma pot ocupa si eu de cea mica acum. dupa-masa mai vine mama mea sa ma ajute si incerc sa ii acord cat mai multa atentie baietelului. cam asta ar fi in mare experienta noastra.

Mirela + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Mergi la inceput