Pe unde se mai plimba oamenii frumosi
Raspunsuri - Pagina 9
alegrutza spune:
Un subiect nemaipomenit, felictari!
Doar citind te face sa-ti doresti sa fii un om mai bun, mai frumos 
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Sa o ajutam pe micuta Sonia!
Iata-l pe
Delfinelul OLIVER -25.04.2007
www.facebook.com/album.php?aid=40383&l=f9dd7&id=564320406" target="_blank">poze noi
www.facebook.com/album.php?aid=43130&l=b9f9c&id=564320406" target="_blank">poze noi2
elvie spune:
Oamenii frumosi se plimba pe DC,eu stiu o multime
Elvie & printesa mea mica Lara (16.03.2006)
" I have always been delighted at the prospect of a new day ,a fresh try,one more start,with perhaps a bit of magic waiting somewhere behind the morning..." Joseph Priestley(1733-1804)
Medeea76 spune:
Piata din Valea Ialomitei, eu cu fetele, nasha cu fetele, aglomeratie mare. Noi, mamicile, impingand cate un carucior cu bebe mic, fetele mai mari cu mainile prin legume si fructe... Tea ajunge in fata unei tarabe cu gutui. Vanzatoarea, tiganca, ii spune: ia, frumoaso, si ii intinde o gutuie. Apare si fetita nasei. Tiganca: ia si tu, draguto. Tea intinde mana dupa un ardei rosu, frumos. Tiganca: Ia-l si pe asta. Eu: as vrea sa cumpar un kg de ardei. Tiganca: da, fetito, si imi cantareste. Eu dau sa ii platesc. Tiganca: Nu, cum sa imi platesti? Si rade cu toata gura, din suflet. Eu cred ca e o gluma, ma uit dupa vreo camera ascunsa, tiganca mai indeasa o gutie in mana lui Tea si ne saluta razand. Uau!
Medeea, mamica de Ana (14 februarie 2008) si de Tea (17 iulie 2006)
irinai spune:
Acum doi ani, pe o ploaie cumplita langa un complex rezidential undeva in afara Bucurestiului. Din cauza ploii, nu am vazut o groapa si am cazut cu masina in ea. Nu foarte mare, dar suficient de adanca incat sa nu mai poti urni masina ( care cred ca avea vreo 3 tone).
Ma uit la cizmele mele noi noute, de care eram pur si simplu indragostita, ma uit si la costumul sotului si decid ca mai bine sacrific cizmele mele decat costumul si pantofii lui. Asa ca ma dau jos frumusel sa imping. Si imping vreo 3 minute, pana reusesc sa ma umplu de noroi din cap pana in picioare (de la rotile care patinau -eram ca in filme, cu noroi si pe par), fara sa clintesc masina macar un cm. Ma duc la muncitorii care erau pe santier si se uitau amuzati cum ma chinuiam. Care , desi le-am zis ca ii platesc, au zis ca nu ies de la adapost pe ploaia aia, ca se uda.
Dupa 15 minute de stat in ploaie trece un microbuz care ma vede disperata si zice - "Haideti doamna ca am eu un cablu, va scot eu" si ne-au scos imediat.
Am vrut sa ii platesc , dar nu a vrut sa imi primeasca nici un ban. Inca ma mai rog la Dumnezeu sa ii dea sanatate omului acela.
Dar stiti care este culmea? Ca nici macar o secunda nu m-am indoit ca o sa vina cineva sa ne scoata de acolo. Eram absolut convinsa ca trebuie sa vina cineva sa ne scoata de acolo. De ce?
Pentru ca atunci cand eram inca tanara si nelinistita si ma plimbam cu prietenul prin padurea Baneasa, la un moment dat a aparut un domn disperat care ne-a rugat sa il tractam, ca ramasese blocat in noroi (intrase cu masina in padure). Prietenul meu de atunci nu prea a vrut, ca isi strica discul de ambreiaj. La insistentele mele, am reusit sa il deblocam. Bineinteles ca nu am vrut sa luam nici un ban. Si tin minte ca atunci am zis - "Lasa, ca poate se ne ajute cineva si pe noi cand o sa fim in situatia asta." Si ne-a ajutat. Asta apropo de karma.
Motana spune:
Foarte frumos subiectul. Din discutiile de aici mi-am amintit o replica dintr-un film excelent, The Peaceful Warrior, care zice cam asa "Never nothing happens", adica de fapt mereu se intampla ceva (frumos) in jurul tau, numai ca nu ii dai atentie. De la povestirile vostre cu batrana care a observat ca ce frumos infloreste liliacul pana la un zambet de vanzatoare... toate sunt pentru a le baga in seama spre fericirea noastra.
Eu am un eveniment f scurt, eram racita umblam pe strada singura, stranut si normal ca imi continui drumul, la care aud Noroc, ma intorc.. nu-l cunosteam, mai dau un pas aud altul.. Noroc! La cat ma simteam de rau am inceput sa zambesc. Desi nu mi-a schimbat toata ziua, a fost un moment f. placut sa te simti bagat in seama mai ales cand stii ca iesi pe strada si nu ai cu cine te intalni, ca nu cunosti pe nimeni. 