Nu mai vrea sa doarma singura !

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

Boghi imi cer scuze pentru virulentza mesajului meu. E pur si simplu de neconceput pt mine ca o mama sa gandeasca macar
"Sa o las sa planga (si cate o ora!) daca nu vrea sa se culce ?". Apoi sa spuna ca nu sta cu copilul ei pt ca are alte treburi de facut. Toate cred ca avem si alte treburi de facut, dar copii sunt cei mai importanti. Scuze inca odata pentru tonul avut! Sa aeti somn dulce si linistit



Laura de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene,
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi


'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellis spune:

Ce dragut este cand cineva cere un sfat iar mame cu experienta ii sar in cap!

Eu, sincer, nu am vazut scris de BOGHI ca lasa fata sa planga o ora.

Si da, exista copii care se trezesc daca scartaie o usa, un pat, copilul meu dormea cu muzica, acum daca se aude ceva tresate.
Asa ca, draga Boghi, nu te supara, fiecare isi spune parerea asa cum stie sa o faca, tu vezi mai multe sfaturi si faci cum crezi tu ca e mai bine pt fetita.



Ellis,de ALESSIA MARIA (20.11.2007)
POVESTEA NOASTRA[http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=117356&whichpage=1]


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca2705 spune:

da.nu vreau sa arunc cu rosii dar parerea me e ca bunicii sunt devina.ce pot sa iti spun rabdare si v-a reveni la normal in cateva zile.
la fel patim si noi cand sta cu bunica(soacra).fetita mea are unan si cinci luni.face la olita de la un an.cand sta cu bunica nu face deloc la olita si nu a stat pana acum mai mult de 3 ore.dupa ce vin acasa sa te tii.o saptamana face numai in pampers de parca nu a facut nici o data la olita.am incercat sa vorbesc cu soacra sa ii spun regulile pe care le aplic eu dar degeaba.ea considera ca e prea mica sa faca la olita si ei ii este greu sa se aplece sa o puna pe olita.ma apuca groaza cand ma gandesc ca o sa ramana cu ea dupa doi ani.
il tale
sfatul meu e sa vorbesti clar cu bunica si sa ii impui regulile tale si sa ii explici cat te chinui cu ea dupa ce bunica a plecat.

mult succes

poate voi aveti mai mult succes decat noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mina spune:

Boghi,

e f important sa te asiguri ca bunica respecta regulile tale. Pe de alta parte, daca cea mica nu vrea sa doarma singurica in timp ce tu esti plecata iar bunica a dormit cu ea...nu e un capat de tara, pana la urma e important sa fie ea bine.

Al meu baiat e cu toane, are perioade lungi cand imi doarme singur fara probleme, si perioada in care ba ma striga sa vin sa dorm cu el, ba isi ia perna la subtzioara si se baga intre noi ... si tot asa. Eu una am aplicat intotdeauna o polita flexibila pe tema dormitului singur si indraznesc sa spun ca nu am probleme. Bine, recunosc cinstit ca se mai intampla, cand e bolnav, sa dorm de-a dreptul cu el, pt ca atunci mi se pare important sa il simt acolo langa mine sa stiu sigur ca e bine (ne luptam cu o tendinta astmatica....).

Eu zic ca poti face cum au zis fetele: stai langa ea pana adoarme, daca trebuie chiar dormi cu ea cateva nopti, dupa aia o iei treptat, pleci de langa ea dupa ce adoarme si ai sa vezi, incet incet reveniti la normal. Nu-ti fie teama ca strici educatia de pana acum. Ei la varsta asta sunt foarte flexibili si ai toate sansele sa va intoarceti fara efort la obiceiurile cele bune.


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns EllaX spune:

Boghi, vad ca ciresele noastre au trecut prin aceleasi faze! Si Ana mea doarme la ea in camera de la 4 luni. A fost un fel de "cerere" a ei: cu noi in pat nu dormea (nici noi!), cu noi in camera se trezea de cate ori ne miscam noi... Am mutat-o in camera ei si atunci a avut prima noapte dormita in intregime. Ne-am si distrat: "o deranjam!"

Noi anul asta, de prin august, am trecut printr-o perioada rea cu somnul - mai rea decat cand era mica, si Ana a fost un bebe care dormea putin! E drept ca noi am identificat cauzele (multiple), dar nu aveam cum sa indreptam situatia. La inceput, ne-am panicat cumva, poate si de oboseala si epuizare: "acum pierdem tot ce am facut bun cu somnul ei, de cand o avem?". Am fost intelegatori, am fost nervosi, a fost stresati, am fost daramati, am fost intelegatori iar. Oameni suntem, am reactionat omeneste. Ne-am dat seama destul de repede ca ea e mai stresata decat noi si ca a inceput si perioada de frici si am decis sa stam langa ea ("dormim impreuna"), pe rand, pana adoarme. Era evident cat de tare ii placea noua situatie, si cat o linistea, dar nu a fost bine nici asa. Repede s-a prins ca, daca se trezeste noaptea si striga/plange imediat, apare unul din noi, o ia din brate si se pune cu ea in patul mare. Si da-i plansete, cam la o ora odata, timp de n nopti!... Cred ca uitase ca poate sa adoarma singura. Daca nu ne duceam prompt (incercam sa ignoram cateva minute situatia), varsa. Asta e cireasa de pe tort: nu numai ca nu dormeam, dar si strangeam, spalam, reasezam... Era deja cerc vicios: ea nu dormea, noi nu dormeam, toti eram tot mai obositi si mai fara rabdare, ea daca e obosita adoarme mai greu, urla mai mult, varsa mai repede. Intr-o noapte, cand sotul meu era la servici si eu eram singura cu Ana (a doua noapte in 4 zile), a facut un scandal de numa' - stii cum sunt copiii obositi! Am schimbat doua ture de varsaturi si la a doua, contrar obiceiului de a nu face galagie noaptea, am certat-o. N-am tipat. Eram doar suparata si obosita si-mi venea sa plang si vedeam ca se straduieste sa urle si cand n-are chef. Si i-am zis: ca mami o iubeste si o ajuta, dar ca nu-mi place cum se poarta, zilele astea. Ca nu se poarta frumos. Ca ea e obosita si tzipa, ca ma oboseste si-mi pierd rabdarea si n-am chef si putere sa ma mai joc cu ea, ziua, si ca eu nu mai tolerez scandalul pe care-l face. Astept de la ea, dupa ce o pun in patut si-i pornesc muzica, sa doarma pana dimineata. Ca asta ii face bine, daca vrea sa creasca si sa se joace si sa invete cantecele si poezii, si ca eu n-o sa mai vin, cand striga degeaba. Ca merg in camera mea si dorm. Gata cu scandalul!
... Si am plecat. Stia ca m-a suparat, se vedea pe mine. A adormit in 3 minute, cred. Si a dormit pana dimineata, cand am laudat-o de numa'! Le-am spus tuturor in ziua aia ce fata mare am, ca doarme noaptea si ziua se joaca. Ea adauga: "si nu fac scandal!" Si am continuat s-o laud in fiecare zi, dupa ce doarme bine.
A, n-am mai stat langa ea pana adoarme. Stam langa ea, in patul mare, seara (dupa ce facem tot ritualul de seara), dar evitam sa atipim langa ea si o punem treaza in patutul ei. Ii spunem ca ea o sa doarma, dar mami/tati va veni si cand ea doarme, sa o vada si sa-i dea vise frumoase. Am mai avut o perioada grea, cand a fost racita tare o saptamana, dar si-a revenit f bine, "fara scandal". Si stie ca nu o lasam cand chiar e ceva rau - nu o las niciodata singura in noptile cand tuseste, spre exemplu.

Mai aveam multe sa spun: ca Ana mea si a lui Ripley seamana foarte bine, seamana experientele si atitudinea fata de ele. Ca ma astept sa inceapa fricile pe care mi le aduc eu aminte, si atunci o sa venim cu alte tactici (lupte cu vedeniile, paznici pusi la patut etc). Ca eu tre' sa umblu in varful degetelor cand doarme Ana, de cand o am, deci ideea ca tot iesi si intri in camera ei, de cate ori e nevoie, e incorecta, la noi. Si am incercat s-o invat sa doarma in orice conditii (cum faceam eu si sora-mea), dar Ana e altfel decat am fost eu si e minunata asa. Ca-mi iubesc copilul din tot sufletul si ca, in cazul nostru (ca si al altora), faptul ca as sta lipita de ea, noapte de noapte, i-ar strica somnul si atat. Nu tot ce merge la altii merge la noi. Fiecare parinte isi stie bucuriile si luptele. Oricum, oboseala si epuizarea au facut-o pe Boghi sa ceara sfaturi si le-a cerut cu cuvintele gasite la oboseala. Nu facem analiza pe text, ci incercam sa ajutam.

M-am intins...


EllaX cu Ana (30 iunie 2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ang3lt0uch spune:

Eu nu am luat in consideratie faptul ca intradevar aude zgomote diverse cand daorme...fie-mea daorme dusa pot sa bat cuie in camera...nu aude.

Daca s-a rezolvat e bine, ai scapat, felicitari!

Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)

Poze NOI cu...noi:)

Poze cu ingerasul mic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sheannamp spune:

Citat:
citat din mesajul lui anca2705

da.nu vreau sa arunc cu rosii dar parerea me e ca bunicii sunt devina.ce pot sa iti spun rabdare si v-a reveni la normal in cateva zile.
la fel patim si noi cand sta cu bunica(soacra).fetita mea are unan si cinci luni.face la olita de la un an.cand sta cu bunica nu face deloc la olita si nu a stat pana acum mai mult de 3 ore.dupa ce vin acasa sa te tii.o saptamana face numai in pampers de parca nu a facut nici o data la olita.am incercat sa vorbesc cu soacra sa ii spun regulile pe care le aplic eu dar degeaba.ea considera ca e prea mica sa faca la olita si ei ii este greu sa se aplece sa o puna pe olita.ma apuca groaza cand ma gandesc ca o sa ramana cu ea dupa doi ani.
il tale
sfatul meu e sa vorbesti clar cu bunica si sa ii impui regulile tale si sa ii explici cat te chinui cu ea dupa ce bunica a plecat.

mult succes

poate voi aveti mai mult succes decat noi

anca si alexandra(27mai2007)


Din punct de vedere medical, tonusul sfincterelor anal si uretral se maturizeaza complet dupa varsta de 2 ani jumate-3
Iar controlul voluntar si mai tarziu.
Cu toate acestea, de la Pavlov si cainele lui pornire (pentru necunoscatori, e vorba de cainele dresat de Pavlov sa saliveze in momentul in care vede mancarea, respectiv crearea unui reflex conditionat, care nu trece prin creier) s-a considerat oportun ca bebelusii sa fie "dresati" la olita din momentul in care isi pot tine capul drept.
Rezultatele sunt absolut fabuloase, copilul dezvoltand mult mai repede reflex conditionat de a face pipi/caca cand sta pe olita decat cainele....
Anca, sa stii insa ca reflexul conditionat are nevoie de mult timp pentru a deveni dintr-un simplu act de mamifer vertebrat in act voluntar controlat de civilizatie, educatie si, mai ales, intelegere a ceea ce presupune actul de mictiune si de defecatie....
Asa ca eu as fi mai retinuta in a trage la raspundere pe bunica si as fii si atenta sa nu se intample cum a patit o prietena de a mea care a lasat-o pe fi-sa de 1 an si un pic singura pe olita timp de cateva minute si cand s-a intors aceasta isi bagase mana in caca si se si manjise pe fatza.....

Multa sanatate!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alssa spune:

Desi nu am fost niciodata plecata de-acasa, desi am dormit cu ea in camera pina la 2 ani (timp in care am si stat cu ea acasa), indiferent de metoda, Clara nu adoarme decit daca ma intind linga ea, ii spun poveste, ii cint sau acum, ca-i mare (6 ani) vorbim diverse inainte de culcare.

Exista momentul in care ma da afara din camera ca sa-si faca rugaciunea, dar categoric ma recheama sa stau linga ea pana adoarme.

Am trecut si noi prin faza asta cu adormitul, erau momente cind aveam atita treaba ca ma culcam la 3 dimineatza. Mai grav era cind adormeam odata cu ea si ... aia e ! A doua zi munceam dublu.

Acum, peste ani, vazind-o cum creste sincer nu imi pare rau pentru toate serile in care am stat linga ea. E un moment aparte. Si ca sa trec peste momentele de crize de nervi cind ma oprea din te miri ce (in definitiv, ce-i mai important decit sa adoarma puiul tau linistit, simtindu-se in siguranta ?) am incercat ca de fiecare data sa-mi aduc aminte cum eram eu la varsta ei, cind brusc, mama mea a disparut... si atit de dor imi este si acum de cum ma scarpina in par pina adormeam...

Banuiesc ca este greu sa-ti schimbi si tu acum programul, dar cred ca daca vei "ceda" o vreme pina, asa cum au spus si fetele si cred si eu, ii trece frica de a va vedea plecati din nou, lucrurile isi vor reveni la normal.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Sheanna pana la urma cand e bine sa "discutzi" de olitza??? E buna treaba cu reflexul conditionat sau asteptam pana se matureaza sfincterele???
Scuze de off topic.

Mai ... io intzeleg ieshirea Laurei k shi mie mi se intuneca atunci cand aud de lasat copilu' sa planga. Shi nici nu mai stau sa citesc bine k vad negru in fatza okilor ... Uofff

Boghi bine k shi-a revenit. Eu zic ca e important sa ne adaptam noi nevoilor copilului shi nu invers (sigur ... cu echilibru sa nu dam in altceva). Sa ne intrebam mereu ce simte copilul shi sa ne gandim ca toate au o explicatie. Nu sunt chiar nebuni copiii astia ... Poate doar greu de intzeles pentru mintzile noastre rutinate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Burtocika spune:

Multumesc pentru raspunsuri ...

Din pacate, situatia nu s-a rezolvat, dupa cum crezusem, a fost doar prea obosita vreo 2 zile si n-a mai avut energie sa faca scandal ... a picat ca lemnul si nu i-a mai pasat ca e cineva cu ea in camera sau nu ... Asta ar fi o solutie pe viitor, dar nu merge intotdeauna ...

Cand am citit mesajul Laurei mi-a venit sa plang, dupa ce ca m-a stresat aia mica si de-abia imi tineam ochii deschisi, mai imi faceam si mustrari de constiinta ca sunt o mama denaturata ! E-adevarat ca am zis ca a plans o ora, dar nu incontinuu ! Adica ma duceam la ea, o dragaleam, incercam s-o conving sa se culce ca maine dimineata vine mami si facem si dregem, dar numai daca se culca etc.; ziceam ca am convins-o, o puneam in pat, dupa care incepea iar sa planga ... Toate astea intinse pe vreo 2 ore in total, de la 3 la 5 dimineata !

Dupa ce am citit mesajele lui Ripley si al ElleiX, mi-am mai revenit ! Exact asa e si fata mea, deci nu sunt chiar nebuna ...

De lamurit bunica nu se poate, de-aia am gasit o bona si incercam s-o scoatem pe bunica din ecuatie. Problema e ca nici o bona nu sta cu ea noaptea, si cum noi am lipsit amandoi, tot la bunica am fi ajuns. Asa ca ne-am resemnat, nu mai poate fi vorba de concedii fara copil pana nu creste mai mare.

Solutia pe care vom incerca s-o aplicam (chiar din seara asta, pentru ca fizic si psihic nu mai rezist cu 4 ore de somn pe noapte) este sa punem o saltea gonflabila la ea in camera si sa ma intind langa ea pana adoarme, in speranta ca o sa mai fiu treaza sa ma strecor afara din camera dupa ce adoarme.

Din pacate, nu-mi fac iluzii ca va scapa de acest obicei, pt ca la ea orice lucrucare-i place ramane batut in cuie. De exemplu, cand am fost la mare asta vara, n-a fost chip s-o convingem sa adoarma la pranza in patutul de voiaj (camera noua, patut nou, probabil se speria). Ca sa adoarma, o tineam pe umar pana adormea si pe urma o puneam in pat. Si s-a obisnuit domnisoara de nu mai vrea sa adoarma decat asa, si, mai rau, nu se mai lasa pusa-n pat deloc ! Si doarme pe umarul tau 3 ore ! De-asta m-a deranjat atat de tare remarca Laurei, pt ca eu consider ca nu e putin lucru ce fac pt ea ... Acuma, eu inteleg sa nu-mi rasfat copilul si sa-i fac toate poftele, dar sa doarma 3 ore pe spinarea mea este cam mult, e extrem de obositor si ma "blocheaza" intr-o anumita pozitie, nu pot sa fac nimic in timpul asta. De obiceiul asta n-a reusit inca sa se dezvete si o incurajeaza si bunica, pe care n-o deranjeaza (teoretic) sa stea cu ea asa ...

Daca-mi dati o solutie si pentru asta, sunt dispusa sa incerc variante ...

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?

Mergi la inceput