Sa ne intelegem copiii: traumele nasterii
Raspunsuri - Pagina 6
eunice78 spune:
Desi mi s-a spus sa nu ma obosesc sa revin, iata ca o fac. Sa nu se inteleaga gresit: eu nu am nimic cu nimeni, dar nu pot sa nu incerc sa atentionez ca nu e corect sa fii categoric, mai ales cand nu detii toate datele. In viata nu e totul alb sau negru. Iar intentiile oricat de bune ar fi,daca nu imbraca o forma de exprimare adecvata, pot avea un cu totul alt efect decat cel scontat.
Andreea, marturisesc ca subiectul tau mi-a dat de gandit. Fiul meu cel mic este ff atasat de mine, genul de copil care se ascunde sub fusta mamei. Eu am pus acest lucru pe faptul ca a stat ff mult cu mine si ca l-am si alaptat ff mult.
Pe de alta parte, citind subiectul tau, mi-am dat seama ca poate el nu era pregatit inca sa se nasca, si de asta se mai agata de mine. Eu am nascut natural, dar nasterea a fost declansata, nu s-a declansat singura. Asa a fost sa fie: avusesem in sarcina un diagnostic cumplit ( mi s-a spus ca Toma ar avea o boala din cauza careia urma sa se nasca cu retard mental, locomotor si epilepsie), am fost sfatuita sa renunt la sarcina, cand eram deja ff avansata (29 saptamani), dar nu mi-a trecut NICI O CLIPA prin minte sa accept sfatul doctorilor. Asa ca la 40 saptamani, mi s-a declansat artificial nasterea. Am ales o zi anume in care stiam ca e la spital cel mai bun neonatolog, anestezist, etc..nu regret decizia. Copilul meu e sanatos, eu am avut dreptate, instinctele mele au functionat bine..Dar ma gandesc ca e posibil ca din cauza asta sa fie asa atasat de mine.
Pe de alta parte, cel mare, nascut prematur, la 8 luni ( fara nici un semn prevestitor, dupa o sarcina normala) este ff independent..
Multa sanatate va doresc!
Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)
Andrea_S spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui eunice78 Andreea, marturisesc ca subiectul tau mi-a dat de gandit. Fiul meu cel mic este ff atasat de mine, genul de copil care se ascunde sub fusta mamei. Eu am pus acest lucru pe faptul ca a stat ff mult cu mine si ca l-am si alaptat ff mult. Pe de alta parte, citind subiectul tau, mi-am dat seama ca poate el nu era pregatit inca sa se nasca, si de asta se mai agata de mine. Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006) |
Eni, daca imi aduc bine aminte, intr-una din cartile sale, Nessia Laniado precizeaza ceva legat de atasamentul fata de mama.
Se pare ca daca in primii ani de viata copilul este foarte atasat de mama ulterior el va putea fi independent, pt ca a primit tot ce avea nevoie pentru acea perioada esentiala.
Primul an, primii trei ani sau chiar primii sase ani, in functie de autor sau studiile facute, sunt considerati esentiali. Este perioada in care daca primeste atentia, dragostea si grija necesare, copilul are deja in viata "trusa de prim ajutor" care ii va fi de folos toata viata.
Afectiunea primita sub diverse forme ramane in memoria sa, in subconstient, si va fi fundamentul adultului care va face fata mult mai bine psihic si emotional la dificultatile vietii.
- Andrea -
Atitudinea naste altitudinea!
Andrea_S spune:
Pt witeflower, eunice78 si orice alta mamica ce se gandeste la nasterea copilului ca unul din posibilii factori ce au influentat comportamentul acestuia:
Noi, mamele, stim mai bine ce s-a intamplat in timpul sarcinii, la nastere si dupa, ne cunoastem situatia in familie etc.
Asa ca fiecare din noi este in masura sa descopere, in baza experientei personale, a informatiilor pe care le afla in diverse locuri (inclusiv din discutiile de aici) care ar fi cauzele posibile ale unor comportamente aparte.
Toate stim ca unul din factorii care influenteaza dezvoltarea copilului si comportamentul sau este si modul in care s-au derulat cele noua luni de sarcina.
Tot ce am simtit, gandit, mancat, baut, tot ce ni s-a petrecut si modul in care am reactionat etc. in acea perioada magica s-a transmis copiilor nostri. Daca am fost stresate, daca am fost agresate verbal si/sau fizic, daca am trait emotii puternice, daca am respirat aer curat, daca am avut bucurii si tristeti, daca am fost linistite s.a.m.d., copiii nostri le-au simtit si ei.
E bine sa luam in considerare si aceste aspecte, atunci cand ceva din comportamentul copilului ne atrage atentia.
- Andrea -
Atitudinea naste altitudinea!
ariel_7000 spune:
ursuleata, te rog, imi trimiti si mie cartea? pls! 
mami de alexutza (10.04.2003)
si
Teodor Mihai (10.04.2008)
Save the Earth /Is the only planet with chocolate!
ursuleata spune:
Ariel
, ne intalnim si ti-o dau ca nu o am in format electronic! sa nu ma pui sa copiez toata cartea![]()
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=22" target="_blank">Votati-ma
IAR POZE
tiker
Mami de ursulet
witeflower spune:
gazzella - pt ca ai intrebat - baiatul meu are 4 ani si 8 luni...
Andrea_S, sunt de acord cu tine, ma gandesc si la perioada de sarcina (desi a fost o sarcina super, am tras o spaima pe la 2 luni, ca am s-o pierd, dar dupa ce am trecut acest hop, totul a fost foarte bine; asta ma face sa cred ca nu sarcina, ci nasterea si primele zile dupa nastere l-au afectat mai mult).
Pe de alta parte nu intentionez sa dau o importanta exagerata acestor factori - stiu bine ca mai sunt si alti copii care se nasc greu sau nu pot sta cu mama dupa nastere - si pentru asta nu sufera de anxietati sau alte chestii. Numai ca aici vorbesc de copilul meu, care, avand o alta structura, poate nu a depasit prea bine aceasta...trauma.
Deci, Andrea, am rabdare si astept cu interes noi informatii.
Editez - Cartea lui Jacques Salome la care m-am referit nu e "Curajul de a fi tu insuti" (am gresit in postarea anterioara...), ci "Mami, tati, ma auziti?"
gazzella spune:
referitor la atasament: e cat se poate de normal ca un copil nascut el in circumstante favorabile sau nefavorabile sa fie atasat, legat de mama, daca nu ar fi asa atunci ar fi preocupant
se pare ca Nessia Laniado a explicat bine in cartea sa teoria atasamentului, teorie care nu-i apartine, cel care a fundamentat-o fiind John Bowlby
intrebam ce varsta are copilasul pentru ca si in functie de varsta atasamentul se modifica
o rezultanta fireasca a unei nasteri netraumatizante pentru copil este continuitatea acestuia langa mama, desprinderea sa de catre mama cand si cum copilul o decide, mama devenind o baza sigura
dar si in cazul unei nasteri traumatizante nounascutul si mai tarziu copilul va incerca in permanenat sa construiasca o legatura de atasament, iar mama poate sa favorizeze aceasta legatura raspunzand promt nevoilor copilului
bendis a avut o nastere nu tocmai netraumatizanta, dar a recuperat frumusel, zic io
copiii au o capacitate de regenerare impresionanta, cunosc bine ce si cand le trebuie, semnaleaza cu o mare competenta
mama trebuie sa se lase doar condusa, restul e al lor
Felix (3 ani si 10 luni) Bendis (1 an si 10 luni)
gazzella spune:
witeflower, fa o cautare pe net cu "teoria atasamentului", "Bowlby"
in conditii de stres e normal ca un copil chiar si la un 5 ani sa caute prezenta mamei, asta inseamna ca te-a individualizat pe tine ca si furnizoare de comfort, un fapt apreciabil
oricum sunt multe variabile, pe care doar tu poti sa le individualizezi si confrunti cu teoria
http://psihiatru.pulsmedia.ro/article--x-Clinica,_simptomatologie-Influenta_stilului_de_atasament_in_structurarea_personalitatii_si_a_stilurilor_de_c--931.html
Felix (3 ani si 10 luni) Bendis (1 an si 10 luni)
witeflower spune:
gazzella, merci mult pt articolul despre atasament, cu siguranta e o directie in care voi gasi multe raspunsuri. Si, da, o sa mai caut pe net si prin carti. 
ileanna spune:
andreea felicitari pt atitudine shi pt subiect.
Pt cele care atzi luat-o in bashcalie, kre k fata v-a dat deja lectzia k avetzi o guraaa frateeee.
Tare va mai e simpla shi draga bashcaleala asta shi va ia gura pe dinainte pana sa apucatzi sa apasatzi "trimite"
. Va face sa ma simtzitzi in forma.
martie 'oi fi nascut tu in apa da' ... ![]()
Inca 1 data, andreea felicitari pentru atitudine, pentru calm shi pentru ca ai impartashit asta cu noi.
