Ramanem in tara sau plecam?

mariamunteanu spune:

Asta a fost dragut

anangel_lexi spune:

Noi am plecat de aproape 10 luni si pot spune ca desi nu e prima oara cand plec din tara, de data asta, stiind ca e definitiv, e mai greu. Cred ca primul an sau poate chiar primii 2 ani sunt cei mai grei. Si eu am obtinut un post sigur, cum spunea spic, altfel nu as fi avut curaj sa plec. Ne e bine aici, in cateva luni am realizat ceea ce in Romania nu am fi realizat intr-o viata, dar momentan recunosc ca ne e si greu. Nu avem inca prieteni aici, sotul meu nu vorbeste limba si cred ca lui ii e si mai greu. Nici de invatat nu poate s-o invete momentan pentru ca trebuie sa stea cu copilul pana ii vom gasi loc la gradinita. Dar sunt convinsa ca din momentul in care si sotul va incepe sa lucreze, o sa fie totul mult mai bine, fetita va fi mai mare, poate vom avea mai mult timp si mai multe ocazii de a ne face prieteni...eu sunt optimista. Si da, motivul principal pentru care am plecat a fost ca in Romania nu mai reuseam sa ne descurcam financiar.

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Pozele noastre din concurs sunt www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=1" target="_blank">ana1 si ana2 Va plac?

sanziana72 spune:

Acesta este unul dintre motivele pentru care m-am intors. Multi pleaca gandindu-se la copiii lor, eu m-am intors gandindu-ma la copilul meu.
Am locuit 5 ani in Franta si m-am intors.
Am vrut sa imi pot invata copilul ceva despre sufletul meu, sa ii pot oferi frumusetile pe care le-am cunoscut, sa putem simti la fel. Am vrut sa se bucure de bunicii pe care ii are, iar ei sa se bucure de ea.

Am plecat pentru ca nu imi gaseam locul pe de-a-intregul in Romania, pentru ca vroiam sa cunosc lumea. In Franta m-am adaptat imediat si mi-am facut prieteni chiar mai buni decat am avut in Romania. Anii pe care i-am petrecut acolo au o stralucire anume, care m-a scos din monotonia vietii. Dar primii 2 ani nu se pun pentru ca sunt cei de exaltare, cand descoperi ca un copil o lume noua. De abia dupa aceea viata isi intra in fagas si in monotonie (daca o lasi). Am cunoscut si bunele si relele vietii intr-o alta tara. Viata acolo imi umplea golurile pe care le simteam in Romania, dar au aparut alte goluri pe care nu le puteam umple.

Nu imi pare rau nici ca am plecat, nici ca m-am intors. Toate etapele au farmecul lor.

Daca as mai pleca in strainatate ? Da, pentru a cunoaste si alte culturi si tari. As pleca sa mai muncesc in alte parti pentru 6 luni - 1 an, dar m-as intoarce de fiecare data. Acasa pentru mine e Brasovul, aici imi sunt radacinile. Aripile, sunt la Paris, acolo am invatat ca pot sa zbor, dar acum stiu ca pot zbura si acasa si oriunde in lume.


La nivel practic, si cand am plecat la Paris si cand m-am intors in Romania am avut grija de fiecare data sa am slujba deja asigurata in momentul in care am schimbat tara, ceea ce a redus o buna parte din stressul mutarilor.


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

ile77 spune:

De ce nu scrieti si despre momentele penibile prin care trebuie sa trecem uneori ca est-europeni
In vest,va fi mereu o bariera intre tine din est si cei care vin din spania, germania, franta, danemarca etc, adica ceilalti.
"Spania? De unde din spania? Madrid?Barcelona? Valencia?"'
"Paris? Nice?"
"De unde din estul europei???
Romania?
AH.....
Mai aveti toalete cu gauri in podea? Voi folositi multe droguri acolo, asa-i? Femeile romance sint bune doar sa fie f..."

Cei din olanda vin in norvegia doar pt ca s-au saturat de aglomertie.
Cei din est vin aici din cauza saraciei....vor sa traiasca si ei mai bine.

Got it???


Revin.
(treb s-o iau pe fie-mea de la gradi)

Ile, mami de Vivian (07.03.2006)


http://good-times.webshots.com/photo/2040193270101233639hAhBhR

mariamunteanu spune:

Ile, nu am intalnit pana acum asemenea situatii si nici n-am perceput vreo bariera sau vreo dovada de crasa ignoranta ca cea din exemplul tau. Dimpotriva, faptul de a veni din Ro m-a avantajat uneori profesional.

Maria

mariamunteanu spune:

Am uitat sa adaug ceva. Mi s-a intamplat totusi sa fiu intrebata de romani in Austria de unde sunt din Ro si m-a susprins neplacut sa vad superioritatea unora care se cred mai grozavi pt ca vin din zona X. Asa ca ...

Maria

stefaniya spune:

Da,se pune problema asta si la Paris.De fapt eu chiar am ramas uimita de trafic,e ca cel italian si romanesc.Tu ma poti contrazice,dar iti spun ce am vazut cu ochii mei.La arcul de triumph,de cate ori ajungeam in zona auzeai claxoane si erau masini baraŽn bara.Plus de asta in parcari,baraŽn bara.Masinile mai mici au legate in fata si in spate bolovani din aia din fier pt a le proteja.Pe rosu aproape ca se trece ca pe verde.Recunosc ca mi-a placut ca soferii sunt obijnuiti si nu te mai injura,chiar dau mai incet ca sa treci Si o sa spui ca exagerez,dar rar vezi o masina fara sa fie macar un pic zgariata.Eram pe o strada cand apare masina cu cei de la taxe parcari si sa-i vezi ce ieseau toti din magazine sau pe unde erau alergand sa-si ia masinile si sa se salveze de amenda.Si acolo se parcheaza peste tot,eu aseman mult cu traficul din romania.


Natynic - daca ar fi dupa mine eu m-as intoarce.As putea sa-ti dau exemple si de ce e rau sa-ti cresti copilul in alta tara,sa studieze in alta tara,banuiesc ca la asta te refereai pt fetita.Asa cum a spus cineva,in alta tara nu mai esti tu(valabil pt unii) iar eu ma numar printre acei romani.Merg pe strada,am uit in jur si ma intreb ce fac eu aici.Eu nu am zi sa nu oftez.Mi-e bine cu banii,mi-e bine cu sotul dar celelalte lipsuri ma termina usor usor.Am o prietena in Italia care nu s-ar mai intoarce cu nici un chip in Romania si e bine de ea ca nu se mai chinuie.
Si pe mine ma bucura cand intalnesc unele beneficii aici dar degeaba daca iti lipsesc altele.
Eu am doar o romanca prietena si e crescuta aici de la 7 ani,asa ca mai mult e daneza decat romanca.
Dar uite ca iar m-a apucat dorul de casa dar mai e putin si merg de sarbatori

ps. nu stingeti lumina ca mai venim si noi prin vizita



CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya

Pozici noi

ankalaura spune:

Noi ne-am decis sa plecam. Nu am plecat inca, dar suntem "pe aproape".
Am inceput sa ma sufoc aici, unde:
- in ultima luna ... de 3 ori era sa dea diversi nebuni peste noi, pe trecerea de pietoni. Problema cea mai mare este ca MEREU este expus caruciorul, nu eu...
- intotdeauna trec masini pe rosu cand noi plecam din parc, spre casa. Pana trec ei, verdele de la pietoni se schimba in rosu.
- numarul cainilor din parc se dubleaza cam la doua saptamani.
- la bloc, era numai un caine, acum sunt 3. Ma refer la cei fara stapan.
(nu vreau sa supar pe nimeni, dar pe astia nu ii am la inima. Fata mea cea mare l-a speriat pe unul, cand alerga, si a sarit cainele pe ea, iar ea nu stia cum sa se catere pe mine de frica, iar eu eram gravida in luna a 7-a... Asta asa.. poveste de fapt divers...)

Lista e lunga, din pacate...

Simt ca muncim ca niste robi, fara ca asta sa ne aduca un trai decent. N-am nimic impotriva sa muncesc, imi place sa muncesc, dar ma astept sa traiesc decent de pe urma muncii mele.

Facem zeci de sacrificii tampite... Nu e permis asa ceva... Nu ma astept sa traiesc in lux, dar parca nici asa nu e normal.

Fi-mea are spectacol la balet, in decembrie. Are 2 costume, de 2 milioane fiecare, plus taxa de 1 milion. Nu am deocamdata aceste 5 milioane. Astept salariul. Ultimul salariu din postnatal. (sa dea DD sa se aprobe legea cu 85% din salariu...) Sigur, as avea de ales sa nu mai duc fata la balet, desi ea si-a dorit...

Am fost plecati in iarna, la Disneyland, cu cea mare. Stiam ca urma sa nasc, si stiam ca nu vom mai putea merge cine stie cat timp. Inca am o "gaura" de 2000 de euro in overdraft...
DAR...
- am vazut ca se poate sa ti se dea prioritate pe strada, ca sa traversezi. Ca se poate ca nimeni sa nu se aseze, in tren, pe locurile rezervate pentru femei insarcinate sau cu copii in brate. Ca se poate ca locurile de parcare pentru persoane cu dizabilitati, la magazine, sa ramana libere chiar daca nu au sisteme de blocare cu lanturi si lacate.

Si lista poate continua....

Deci de-asta consider ca fetele mele nu au un viitor prea frumos aici. Aici nu ma mai simt in siguranta. Mi-ar fi frica sa imi las copilul sa mearga singur la scoala, ca sa nu dea vreun nebun peste el, pe trecerea de pietoni.
Acolo unde locuieste frate-miu, politia inchide cateva strazi, pana la scoala. Vin dimineata si ridica niste smecherii. Dupa inceperea orelor vin si deblocheaza. Inainte de incheierea orelor, vin iar si blocheaza strada...

Anca mami de Eliza si Erika

columbiana spune:

Eu cind citesc asemenea topice trag concluzie ca-s cam nesimtita la capitolul asta , si ma bucur ca am plecat;

am incercat sa-mi testez emotiile de genul asta, si recunosc ca reusesc sa pling cam odata pe an de Craciun, doar de dorul paritnilor si al sorei mele si la auzul Baladei lui Ciprian Porumbescu; restul, prima intilnire cu Niagara m-a impresionat cel putin la fel de mult ca Apuseniul, sa spunem, prima data cind am pasit in USA m-a pufnit plinsul amintindu-mi clipe cind la lumina lampii de petrol la casa mamei de la tzara ascultam la radioul cu baterii la Europa Libera pe parintele Calciu cu predicile pentru tineri si visam disperata sa scap si eu cindva din lagarul comunist, iar pacea interioara, senzatia de siguranta, liniste ce mi-o aduce o plimbare prin Portul Vechi in Montreal e superba;

acum ma gindesc ca daca n-ar fi copilul as porni miine spre alte zari: Australia sau Europa de Vest, fara sa intorc capul inapoi

singura senzatie regasita din Bucuresti e frica: frica de mineri, de tiganii din autobuze, de faptul ca-mi va disparea geanta lipita de mine, de soferul beat ce-a intrat in noi in Pasajul Unirii de-am scapat cu viata prin urechile acului si tot el ne ameninta si ne injura de unguri, de unii profesori de la ASE care ma puricau si se luau mereu de accentul meu la exmenele orale, de ciinii vagabonzi ce ma asteptau la usa blocului........dar astea banui ca s-au schimbat, si azi n-as mai pleca doar ca sa plec, as cintari mai bine optiunile;

pina la urma raspunsul la intrebarea pleci sau ramii este numai in tine/in noi, fiecare;

http://www.floriinro.ro/

maraki spune:

aaa haksen cam de 2x pe an dar sotul meu ar manca saptamanal

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5