Ramanem in tara sau plecam?
Raspunsuri - Pagina 19
mamitzica spune:
Noi avem 13 ani de cind am plecat-nu am regretat niciodata pasul asta si l-as face din nou.La inceput am suferit mult de dorul parintilor,prietenilor si a tot ceea ce era familiar,dar a trecut si asta pentru simplul fapt ca am decis sa ne integram in societatea de aici si sa nu traim din amintiri si trecut.
Nu am plecat din motive materiale ci fiindca nu vedeam nici un viitor in fata ochilor.Dupa ce s-a nascut juniorul am spus de zeci de ori ce bine am facut ca am plecat pentru ca el are posibilitatea de a face orice in lumea asta.
Chestii negative exista in orice tara;in Nord America banul este cel care dicteaza.Nu sint materialista si uneori ma deranjeaza aspectul asta dar are si avantajele lui-nu dai spaga la dr,ca dr nu te murdaresti acceptind un pachet de cafea sau o gaina,reparatorul te lasa cu gaura in buget dar cind a iesit pe usa nu-i mai datorezi nimic si nu trebuie sa te ploconesti in fata lui.
Si aici exista relatii-la facultate cind unul devine cadru universitar de multe ori si sotul/sotia devin in scurt timp,dar daca esti copilul cuiva sau esti copilul nimanui nu conteaza pentru ca notele se dau pe merit.
Si eu am mers cu trenul si cedau locul doar la gravide in rest cine apuca locul statea jos si ignora pe cei in picioare.Am observat asta,am concluzionat ca asa se face aici si am mers mai departe fara sa-mi bat capul daca e bine sau civilizat sau nu.
Chiar aseara am tras eu concluzia ca emigrarea iti largeste orizontul si descoperi ca exista o lume mai larga decit ceea ce stiai tu.
Nu cred ca toti oamenii sint facuti sa emigreze.Dar daca te hotarasti nu te mai uita la ce ai lasat inapoi si mergi numai inainte.
maru spune:
mama mea, care s-a impacat greu cu ideea ca am emigrat, plecat de langa ea (poate nici acum nu e total linistita) ma roaga in telefon de vreo luna sa vorbesc cu o verisoara de a mea, ramasa in tara, fata f desteapta dar care parca nu isi gaseste locul. Are familie, casa, masina, tot ce ii trebuie, dar mama zice ca a observat la ea o nemultumire, o neliniste care o masina, care ii erodeaza viata cotidiana. Ei, uite ca nu pot face asta. Fiecare decide pentru el cand e timpul sa schimbe peisajul, fiecare isi stie motivatiile si la ce poate renunta, ce are valoare maxima pentru el si ce nu...Da, discut cu ea pe net, ne punem la curent cu viata celeilalte, mi-e tare draga, am copilarit impreuna, am fost 3 muschetarite din care doua suntem in Canada. Si totusi nu pot nici macar sa arunc o sugestie...e foarte greu pentru cei ce pleaca din tara si au asteptari f inalte.
Nu e medic, e jurista, la fel de greu pentru ea aici, ambele vocatii au nevoie de ani de studii pentru a'ti recapata "statutul".
Asa ca Naty, noi cei plecati si '"noi" cei ramasi nu-ti putem spune ce sa faci, ce e mai bun pentru tine.Numai tu stii...
pe noi ne-au gonit pe coclauri canadiene lipsa de perspectiva si gandul ca al nostru copil sa treaca prin furcile caudine ale invatamantului romanesc
Doamne'ajuta!
POZE
POZE2
http://maru-incotro.blogspot.com/