Cum stati cu rabdarea?
Raspunsuri - Pagina 2
Helenutza23 spune:
ha ha ha! rabdarea...
imi imaginam inainte de a avea copil ca voi avea muuuult mai multa rabdare. la mine rabdarea se educa, zi de zi de zi de zi etc.
aproape zilnic am ocazia, vrand/nevrand sa imi educ rabdarea. asta e! dar iti spun o chestie. la mine, inamicul no.1 al rabdarii este oboseala, mai ales aia acumulata in urma lipsei somnului.
eh, nu trage imediat concluzia ca esti o mama rea.
ingridnen spune:
Recunosc ca am fost un pachet de nervi cu rabdare la limita minim admisa ![]()
Abia pe la vreo 4 ani si jumatate am reusit sa ma inteleg cat de cat rational cu el. Dar si acum mai sant destule zile cand nu ajungem la un "consens"
Ingrid si Cristi 5 ani si 7 luni
mina spune:
Hehe...problema mare rabdarea asta...
Fruntea sus caci eu cred ca nu exista mama (om, parinte) care sa nu-si piarda rabdarea.
Imi mai pierd rabdarea, mai tip la el, insa am inteles demult ca starea mea se tranmite puiului si apare efectul ala de bulgare de zapada. In timp mi-am dezvoltat o tehnica: atunci cand simt ca nu mai suport, cand ma enerveaza io stiu din ce, ridic putin vocea la el, ca sa inteleaga ca trebe sa isi corecteze comportamentul dar nu ma dezlantui, ca sa nu se vada ca mi=am iesit din pepeni si sa se agite. In felul asta copilul intelege ca e momentul sa se corecteze iar eu evit sa imi pierd nervii...
Acum e maricel si comunicam altfel. Cand apare vreo situatie de pierdut cu adevarat rabdarea ii spun clar: Matei, nu mai pot, m-ai suparat, te rog lasa-ma in pace cateva minute sa ma calmez ca sa nu ma supar mai rau.....De multe ori intelege si ma lasa....![]()
Cand suntem toti trei avem consemn clar ca cel care simte nervii la limita se duce in alta camera si-si gaseste ceva de lucru ca sa nu crestem nivelul de stress colectiv.
In vara asta am luat din concediu o clepsidra. Cand ne suparam o punem sa curga si pana se termina nu spune nimini nimic, doar se gandeste unde a gresit.
Despre pleznit....incerc sa ma abtin, dar recunosc ca-si mai ia cate una cand incalca vro regula f importanta: apropierea de aragaz cand e aprins sau coborat de pe bordura inainte sa se faca verde...chestii de genul asta grave...insa se intampla destul de rar sa le incalce acum cand e baiat mare, da?
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
ama1357 spune:
depinde... in roice caz am mai multa decat sotul...
dar imi dau seama ca nu intelege si ma abtin, asa ca trag aer in piept imi caut cuvintele si ideile pe care le intelege si ii explic.
deocamdata functioneaza.
in ceea ce priviste cumparaturile: baietelul meu cere des ceai de copii, dar de fiecare data cand il pune in cos ii spun ca il bem cand ajungem acasa dupa ce mancam. asa evitam plansetele din fata casei.
pupici la mari si mici
b.aly spune:
Super subiect!
Cand am inceput sa citesc am simtit cum mi se ridica moralul,care nu era la pamant, ci vreo 2-3 m sub.Ce pot sa spun ca simt ca o iau rau de tot pe aratura.De f mult timp nu mai stiu ce este aia sa incep o treaba si sa o duc la bun sfarsit.Dimineata se trezeste,o asez pe oli(pe care sta vreo 15 min.)si incep comenzile:mami vreau dese animate,si dau la dese si ma duc la bucatarie sa-i pregatesc masa.Nici nu apuc sa ajung la bucatarie:mami alte dese.schimb la alte dese si incerc sa imi fac treaba:mami vino si sterge pe Piti.Toata ziua mami vreau aia,mami vreau aia.La ea ,vreau, inseamna in momentul asta,si fereasca sfintii sa vrea si sa nu am la indemana sau sa nu stiu unde este lucrul respectiv.Iar tregedie mare este cand vrea afara si e treaba de facut
.Incepe un urlat isteric ca imi vine sa ies si sa o inchid in casa.este fffffff insistenta,si nu are decat 2ani si 2 luni.Simt la un moment dat ca imi bubuie capul .Ma incurajez cu gandul ca se mareste si vor disparea crizele astea.Bafta multa la toate.
carolinah spune:
B.aly, nu te supara pe mine, dar copilul zice vreau aia, vreau ailalta, schimba desenele etc etc etc, tocmai pt ca stie ca te executi si cedezi. Practic te-a dresat pe tine sa sari si sa executi la fiecare semn al ei. Degeaba speri ca va creste si se va schimba, ca nu e asa... Dimpotriva, ii vor creste pretentiile. E pur si simplu rasfatata, nu are nimic de-a face cu rabdarea ta ca mama, ci a ei ca si copil!
Ca atare, eu zic ca din momentul asta sa o inveti incet si sigur ca nu esti la dispozitia ei, ca nu totul se intampla cum vrea ea si cand vrea ea, pt ca o asemenea atitudine nu ii va ajuta cu nimic in viata!
doxinu spune:
Nu cred sa existe o mama care sa zica ca nu si-a pirdut rabdarea cu puiul ei niciodata.Cine spune asta sigur nu sta cu el.
Si io ma enervez si mai tip apoi imi dau seama ca nu rezolv nimic si ma "calmez" ii zambesc si o iau de la cap.Deocamdata nici el nu are rabdare da' daca fac ceva si el vrea neaparat ceva ii spun de n-spe mii ca am putina treaba si vin.A inceput sa mai astepte dar.........asta e este mic.
deobicei imi pierd rabdarea cand nu prea dorm noaptea,nici ziua si vine iar noaptea si am acelasi program............totul trece si vom dori clipele astea cand au nevoie de noi cand sunt dependenti de noi.
Ioana mami de Stefan Bogdan 13.06.2007
POZE 1 AN
www.onetruemedia.com/my_shared?z=210f38dfc24c406f33fc4d&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulete cu ingerasul nostru STEFAN
minunea noastra Stefan
Qamar spune:
eu sincer am mai putina rabdare cu hazbandu' si cu "colegii"-adulti, ca altele's asteptarile...
diamar78 spune:
Eu in timpul sarcinii am devenit foarte nervoasa. Am mers la serviciu pana in luna a 9 a si am devenit foarte irascibila si mi-am pierdut rabdarea. Lucram cu oamenii si vedeam ca nu mai am rabdarea de dinainte. Acum am rams la fel, ma enervez din orice fleac.
Cu copilul incerc sa ma stapanesc, sa-l iau cu frumosul dar nu-mi reuseste todeauna. Oricum, de cand am deschis subiectul zic ca am facut progrese si macar am vazut ca nu sunt singura care are probleme cu rabdarea.
Sotul meu zice ca starea mea de nervozitate e din cauza celui cu cornite.
sunnyf spune:
Eu ma simt coplesita si depasita de probleme in fiecare zi. Am 3 copii toti sub 5 ani, si sotul nu ma ajuta deloc, ba chiar mai pleaca si de acasa cu zilele si are si el probleme de sanatate, pe fond nervos.
Nu stiu cum am intrat in situatia asta, dar e greu, fff greu, parca nu vad nici o iesire. Sper sa vina zile mai bune si la mine ca am ajuns sa fiu foarte emotiva si sa nu ma mai pot controla.
Inutil sa spun ca nu am nici un fel de ajutor de la parinti/socri/rude. Parca nici nu exist. Sper sa-mi amintesc de unele sfaturi si sa le pun in aplicare in timpul zilei.
Uneori forumul de la desprecopii e singura mea evadare. Vai ce trist suna :-( ...
