Taticii sunt discriminati in Romania

ladyJ spune:

Este cineva disspus,din partea T A T A sa poarte un dialog aici pe forum,sau e vorba de un monolog?

Femeile prezente aici au raspuns,si-au pus intrebari dar se pare ca nimeni nu doreste sa raspunda la ele.
Eu personal incerc sa inteleg situatia,insa nu pot intelege doar in urma unor povesti de viata PERSONALE si SUBIECTIVE.

Vreti sa se trezeasca vreo 20.000 de mame si sa infiinteze si ele organizatia M A M A,unde sa povesteasca cum li se iau copii,cum sunt constranse de fostii soti,cum exista influenta materiala,influenta de putere etc?

Gresiti separand MAMA de TATA!
Gresiti considerandu-va inamicii nemilosi ai sexului slab!Sau invers!

Problema este de justitie si de respectarea ei,nu de razboiul MAMA -TATA, care-i mai destept si care-i mai discriminat.Nu faceti altceva decat sa creati o prapastie.

Si parol,nu cred ca-i o idee buna.

Daca pana acum contam pe un dialog,cu propuneri ferme si clare,acum vad doar povesti de viata,multe din ele izvorate din revansa.

Am trait sa o vad si pe asta...razboiul sexelor se muta in sfera custodiei.

kariguld spune:

lady, .
perfect de acord cu tine!
pe mine ma cam enerveaza subiectele astea, gen monolog...autorul topicului are una/doua poastari si apoi....sta si rade pe margine?



Kari

szivarvany spune:

Poi e publicitate, cu mesaje copy/paste, nu vrea nimeni dialog ...



Daria & GIULIA(2004 08 16)

natynic spune:

N-as formula asa dur ca LadyJ, dar am in minte aceeasi idee. Povestea d-lui Remus este si ea impresionanta, dar este UN CAZ...
Kariguld are si ea dreptate, ca adevarul sta pe la mijloc...In orice divort o nemultumire reala din ambele parti a existat. Vorbim insa aici de copii, victimele INTOTDEAUNA INOCENTE ale acestor divorturi si chiar incercam un dialog.
Despre ce vorbim, de fapt, domnilor de la TATA? Despre injustetea justitiei? Oare numai la asta se reduce problema grava pe care o au copiii parintilor divortati, la hotararile judecatoresti?...
Pai, sa va dau 2 exemple...
1) Tatal o inseala pe mama, o paraseste, ii pune in vedere sa paraseasca apartamentul (care era al lui), nu-l intereseaza ce se intampla in aceste conditii cu propriul lui copil, pt care pana la divort nu mai contribuie cu nici un leu. Nu se prezinta la proces niciodata. Se stabileste program fix de vizita a copilului. Luni de zile el nu mai apare, dupa care intr-o zi se infiinteaza la scoala; copilul nu vrea sa vorbeasca cu el, il urmareste pana acasa (ca habar nu avea unde s-au mutat si cum s-au descurcat) si apoi ea se trezeste cu el la usa reprosandu-i ca nu e lasat sa-si vada copilul!
2)Parintii divorteaza, el la partaj cedeaza aproape tot de dragul copilului, pe langa pensie ii face asigurare de studii substantiala si ii cumpara mereu orice are nevoie, il suna zilnic, mai face uneori si lectii cu el sau merge la doctor, face tot posibilul sa-l vada cel putin saptamanal. Nu s-a stabilit program fix de vizita (cum gresit se afirma in declaratia TATA ca se intampla in majoritatea cazurilor). Totusi, mama reuseste sa-l manipuleze in asa fel pe copil incat deseori, desi ii tremura vocea a minciuna, acesta invoca diverse pretexte de a nu se putea intalni cu tatal. Ce ar putea face acesta? Conform legii il poate vedea oricand, nu?
m-am intins cam mult. A se intelege de aici ca nu totdeauna o hotarare judecatoreasca, dreapta sau stramba, poate rezolva ceva din nefericirea micutilor care, repet, sunt intotdeauna victime INOCENTE. Si trebuie sa fie orice altceva decat o moneda de schimb pentru rafuielile parintilor. Asta este tot ceea ce conteaza, fie ca suntem mame sau tati. Nu e vorba de discriminare.

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

ariel_7000 spune:

hai sa-i dam o sansa, poate ca va dialoga dupa ce scapa de moderare...inca 4 cazuri expuse si intram in "direct"...
mie mi-a adus aminte de celebrul film de la sf anilor '70, "kramer contra kramer"...brrrr, l-am vazut in copilarie si tare m-a impresionat...imi era groaza sa nu ajung vreodata in pielea acelui baietel! m-a mai marcat zugraveala cu norisori:))) si macar m-am ales cu partea buna a filmului:) am norisori in camera copiilor, atat la mine, cat si la bunici:) (asta am spus-o ca sa mai descretim fruntile:))

deci, bogdan, mai baga 4 mesaje si hai in direct! la dialog!
cum bine ziceau fetele, trebuie sa se tina cont de BINELE COPILULUI, nu de mama, nu de tata, cu toate ca exista clar situatii de abuzuri de ambele parti...in cazul asta, la fel, sa se tina cont de dreptate, nu de sexul celui implicat, caci exista si mame bune si tati buni sau invers. ideal ar fi o intelegere intre cei 2 maturi, in care sa se urmareasca atenuarea suferintei copilului...ca legea ofera tatalui putin timp pt vizitare, e adevarat, dar atata timp cat mama si tatal stabilesc de comun acord sa imparta timpul copilului cum vor ei, nu vad cine le-ar sta in cale...
insa, in razboaie, mereu apar victime...de cele mai multe ori nevinovatii sufera, in cazul acesta - copiii. eu va rog sa va ganditi bine inainte daca aveti dreptul sa ii faceti sa sufere...alt drept in afara de cel...biologic!

fetele, va contrazic, fara suparare, asta e un forum DESPRE COPII, nu numai pentru mamici sau numai pt. tatici

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

Save the Earth /Is the only planet with chocolate!

ariel_7000 spune:

am gasit un articol foarte interesant si mi-am permis sa-l copiez si aici...sper sa nu fie vreo problema, gen copy-right. daca e...il stergem. il voi imparti in mai multe mesaje ca sa poata fi mai usor de urmarit:

"Cand un mariaj incepe sa se destrame, exista cel putin trei solutii ce stau la indemana parintilor pentru a proteja copilul: sa ramana impreuna pentru copil, sa apeleze la un psiholog pentru a-si salva casnicia sau sa decida de comun acord sa divorteze.

La cuplurile relativ unite sunt rare cazurile in care certurile si dezacordurile intre parinti afecteaza serios copilul. Atunci cand exista, insa, un conflict profund, chiar daca parintii incearca sa-l ascunda, micutul raspunde in conformitate cu climatul incarcat de incertitudini, confuzie si anxietate. Un sentiment de culpabilitate il poate macina; se simte, intr-un fel sau altul, responsabil de tensiunile si disputele create. Comportamentul lui agitat poate juca rolul unei supape de eliberare a acestor tensiuni, un mod de alinare a suferintei nemarturisite.
De multe ori, parintii incearca sa evite divortul "de dragul copilului", apeland la sfatul unei persoane de incredere: preot, consilier marital, psiholog sau ruda apropiata. Daca toate eforturile pentru mentinerea familiei unite esueaza, divortul pare singura solutie posibila.
Este o slaba consolare pentru parinti faptul ca astazi divortul atinge rate foarte ridicate pretutindeni in lume. Copilul resimte divortul ca pe o experienta dureroasa, amara si destabilizanta; are impresia ca toata lumea lui se naruieste.
In unele situatii, divortul este solutia cea mai buna, o evadare intr-o viata noua, mai buna, dupa ani intregi de suferinte si conflicte, uneori chiar si violenta. Aceasta etapa insa, este prima dintr-o serie de obstacole ce vor urma.

Dupa divort

Sanatatea emotionala a copilului si a parintelui care ramane cu el este fragila, de aceea sfaturile din afara familiei sunt binevenite. Pentru a evita prejudecatile, este bine sa te adresezi unui specialist care nu are nici o legatura cu familia ta. Un psiholog, un asistent social sau un psihiatru poate sa descurce firele incurcate ale vietii tale si vei putea afla, putin cate putin, calea de iesire din acest labirint. Clarificandu-ti propria situatie, vei putea petrece mai mult timp cu copilul, ajutandu-l sa depaseasca aceasta situatie si sa-si vindece ranile interioare. Este o situatie noua pentru el care ii provoaca tristete, nervozitate si anxietate.
In acelasi timp, separat de copil, celalalt parinte simte lipsa participarii sale la viata lui, la micile esecuri, dar si la marile bucurii. I se recomanda si acestui parinte sa ceara ajutorul unui specialist.

Parintele vitreg

In primul rand, este bine sa-i acorzi copilului tau ragaz pentru a ajunge din nou la un echilibru interior, dupa experienta perturbanta si dureroasa a unui divort. Recasatorirea parintelui cu care traieste il obliga pe micut la o serie de procese de adaptare interna si externa. Copilul se poate indoi de necesitatea schimbarilor din viata sa. Visul de a-si vedea familia reintregita este, de acum, destramat. In cazul in care copilul a fost foarte atasat de parintele absent, poate sa-l perceapa pe parintele vitreg ca pe un intrus, cu atat mai mult cu cat vechile suferinte, temeri, tristeti sau culpabilitati il fac sa se intrebe daca este loial sau nu acelui parinte.

Cel care crede ca fiul sau fiica vitrega ii va sari in brate, acceptandu-l foarte usor, risca sa fie foarte dezamagit. El trebuie sa se arate afectuos si astfel, in pofida neincrederii copilului, sa-i transmita empatic aceasta afectiune. Sunt putine sanse ca totul sa se intample la prima vedere. Intre copil si parintele vitreg, pentru a invata sa se cunoasca si sa se accepte va fi nevoie de o lunga perioada de tatonari, de reusite si de esecuri. Pentru a ajunge la o relatie armonioasa e nevoie de luni, poate chiar de ani impreuna. Prea adesea noii parinti par nerabdatori sa-si seduca cu orice pret copilul, sufocandu-l cu demonstratii de iubire si cu cadouri. Aceste avansuri, desi bine intentionate, pot sa-l nelinisteasca pe micut, sa-i trezeasca suspiciune.
El le va respinge in mod deschis si-l va dispretui pe cel care i le ofera, din loialitate pentru parintele absent. Parintele care incearca sa repare toate nedreptatile cauzate acestui copil se va simti la randu-i respins.

Daca ti se intampla si tie, nu dezarma, nu este totul pierdut. Priveste cu calm aceste lucruri, poarta-te amical, intereseaza-te de copil fara ganduri ascunse, fii rabdatoare, atenta si sensibila. Vei descoperi ceea ce-l nelinisteste si-l impiedica sa comunice cu tine si vei reusi sa initiezi o relatie apropiata, iti vei da seama cand are nevoie de tine si cand te doreste langa el.
Lasa, pentru inceput, parintele natural sa se ocupe de educatia propriului copil pana cand acesta se va obisnui cu noua lui viata si cu tine. Accepta vizitele parintelui care traieste separat si lasa copilul sa se exprime liber fata de acesta.

Incearca sa intelegi personalitatea copilului. Nu reactiona intr-o maniera prea personala la anumite comportamente agresive ale copilului. Adu-ti aminte ca nu este matur si ca are nevoie de intelepciunea si intelegerea ta, chiar daca uneori te scoate din sarite. Nu raspunde ostilitatii lui cu ostilitate."




mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

Save the Earth /Is the only planet with chocolate!

ariel_7000 spune:

"Noua viata a copilului

Adaptarea lui la noua viata, la noile conditii si relatii depind mult de varsta lui. Asemenea adultilor, copiii isi schimba temperamentul, obiceiurile si, de aceea, trebuie sa tinem cont de starea lor si de nivelul lor de intelegere.

Un copil de trei ani nu va fi foarte impresionat sa afle ca are un nou parinte, vitreg. Daca ii vei spune copilului: "El este noul tau tata sau noua ta mama", pentru el nu va insemna mare lucru. Totusi, va simti ca e o persoana straina si ca va trebui sa se obisnuiasca cu ea. Modul in care noul parinte il tine in brate, atingerile, vocea, toate acestea il fac sa inteleaga ca este o persoana straina si va avea nevoie de putin timp pentru a se acomoda cu situatia. Copilul mic are mare nevoie de atasament si, de aceea, legaturile cu el se pot crea foarte repede.

Intre trei si cinci ani, copiii pot fi mai reticenti fata de persoanele nou-venite in familie. Ei sunt foarte posesivi, nelasand loc unui nou membru cu care sa imparta dragostea parintelui ramas. In aceste momente cel mic are sentimente amestecate: gelozie, furie, teama, durere, vinovatie, frustrare si e dificil sa stii la ce te poti astepta din partea lui.

Cei de varsta scolara mica accepta mai greu noul parinte. Cu cat copilul a petrecut mai mult timp cu parintele absent, cu atat mai greu ii va fi sa renunte la loialitatea fata de acesta si sa accepte noi legaturi cu parintele vitreg.

O relatie armonioasa intre cei doi adulti il poate indemna pe copil sa-si revizuiasca viziunea negativa asupra recasatoririi si sa-l faca sa accepte noul parinte. Recasatorirea parintilor il poate ajuta pe copil sa se debaraseze de temerile care-l obsedeaza (provocate de divort) si ii va permite sa inteleaga schimbarile din viata lui.

Reguli de convietuire in noua familie

Copilul care este lasat total liber poate sa se simta neglijat de catre parintele vitreg. Asta inseamna ca va trebui sa stabilesti reguli, sa fixezi limite, pentru a pastra echilibrul familiei. Exista situatii in care unul dintre copii este dojenit pentru fiecare greseala, iar fratele vitreg are dreptul sa faca orice. Cu toate acestea, parintele vitreg poate avea tendinta sa-si corecteze copilul, dar ezita sa fixeze limite pentru cel care nu este al lui. In acest caz, unul dintre frati se poate simti strain si va cere un tratament asemanator.

Ce se intampla, mami?

Pana in jurul varstei de patru ani, copilul nu intelege ca parintii nu sunt impreuna, gata sa ii acorde ajutorul, atunci cand are nevoie. Si pentru ca el nu poate intelege acest lucru, va gandi ca este abandonat si ca nu mai este iubit.

Copiii mai mari (intre patru si zece ani) se pot crede responsabili de separarea parintilor. Vor tine secret acest fapt, dar se observa modificari in comportamentul lor. De obicei, copiii spera, in secret, ca situatia se va indrepta si ca, intr-o zi, familia se va reuni si parintii vor fi din nou impreuna."


mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

Save the Earth /Is the only planet with chocolate!

ariel_7000 spune:

"Sfaturi pentru parinti

Copiii percep altfel situatiile create de divortul parintilor, de aceea iti recomandam:

Pregateste copilul pentru acest eveniment, atentionandu-l si incercand sa-l influentezi pana la un anumit punct;
Fii sincera si spune-i copilului adevarul, fara a-l incarca cu detalii de neinteles;
Ajuta-l sa inteleaga ca, in ciuda faptului ca unul dintre parinti va trai in alta parte de acum inainte, el nu va pierde dragostea lui;
Incearca sa-l convingi ca el, copilul, nu este vinovat, in nici un caz, de divort;
Evita sa-l denigrezi pe celalalt parinte in prezenta copilului;
Ajuta-l sa-si exprime sentimentele, fie ele si de furie sau suferinta, ascultandu-l si provocandu-l la discutii;
Nu folosi copilul ca arma intre voi, parintii;
Incercati sa cooperati ca parinti, daca nu ati reusit ca sot si sotie;
Unii parinti cred ca pot sa-i spuna copilului absolut totul, considerandu-l adult. Evita acest lucru, copilul judeca total diferit informatiile primite.
Sugestii pentru parintele vitreg

Nu uita ca toti copiii au propriile lor limite, iar un dialog deschis este suficient pentru a-i face sa reactioneze pozitiv.
Reaminteste-ti ca ranile produse de divort sunt greu de vindecat si pot inca influenta copilul. Mustrarile, amenintarile, pedepsele nu sunt solutii bune si nu vor indrepta comportamentul micutului. Dimpotriva, risca sa-l inrautateasca.
Incearca sa-l faci pe copil sa inteleaga ca vrei sa-i creezi un loc in viata ta si ca speri sa faca si el acelasi lucru pentru tine.
Iti poti dovedi autoritatea doar cerand sfatul copilului si ascultandu-i cu atentie sugestiile.
Daca, totusi, continua sa fie trist, iar viata de familie nu poate a fi controlata, este timpul sa cauti ajutor. Vorbeste despre aceasta situatie cu persoanele apropiate copilului sau cu cei care il cunosc (profesori, medici) si cu sotia sau sotul. Discutiile va vor ajuta sa hotarati impreuna daca micutul are nevoie de ajutorul unui specialist.
Clarifica-ti sentimentele fata de fostul partener de viata. Copilul care se agata de amintiri fericite nu inseamna ca traieste in trecut, ci ca acele momente il pot ajuta sa treaca peste obstacole. Aminteste-ti ca nu lupti cu trecutul si ca prezentul si emotiile inerente sunt importante. Incurajeaza iubirea si respectul celui mic pentru parintele absent. Copilul este o amintire inocenta, dar constanta a unui trecut pe care noul parinte nu l-a impartit cu actualul partener.

Indicatii pentru cei recasatoriti

In cazul unei recasatoriri, tine seama de urmatoarele sfaturi:
Spune-i copilului intentia de recasatorie cu ceva timp inainte. O declaratie care il ia prin surprindere risca sa-l raneasca si sa-i provoace agitatie.
Comunica-i aceasta decizie nu prin telefon sau printr-o scrisoare, ci privindu-l in ochi.
Dupa casatorie, lasa copilul sa-si exprime preferintele asupra elementelor care i se par importante in viata. Nu incerca sa-l controlezi, il vei sufoca.
Pune-te de acord impreuna cu partenerul de viata asupra educatiei copilului. Nu se poate ca ambii parinti sa aiba aceleasi idei cu privire la disciplina, asa ca nu vor lipsi ocaziile in care unul va fi mai strict decat celalat. O intelegere prealabila in ceea ce priveste acest subiect (cum si cand trebuie aplicata), poate ajuta copilul sa nu foloseasca un parinte impotriva celuilalt."


mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

Save the Earth /Is the only planet with chocolate!

T_A_T_A spune:

Nu este un monolog, dar am dorit sa vad daca se doreste un dialog cu adevarat. Probabil ca unele mamici care posteaza sunt nefericite, pentru ca nu au parte de tati suficient de buni pentru copiii lor. As dori insa sa fie clar pt. toata lumea ca nu este vorba de un conflict MAMA vs. TATA, desi in prea multe cazuri mamele folosesc copiii drept arme impotriva fostilor soti. A propune reglementarea custodiei comune este tocmai solutia pentru multe dintre aceste conflicte inter-parentale. Daca justitia ar putea sa ofere custodie comuna ambilor parinti, atunci acestia ar gasi alte metode sa-si rezolve diferendul propriu ca fosti soti sau ar renunta la aceste demersuri nocive si inutile la final de mariaj.
Am vazut ca sunt multe mamici pe forum si deliberat am postat mesajul T.A.T.A. si descrierea unor cazuri reale. Doresc sa vad cum reactioneaza mamicile la aceste propuneri si care sunt contra-argumentele lor. Si ma gandesc in primul rand la mamicile care sunt triste din cauza fostilor soti care nu se implica in cresterea si educarea propriilor copii, desi acestia tanjesc dupa parintele absent. Ma gandesc insa daca in unele cazuri nu este vorba de regrete tardive, dupa ce tatal copilului a fost alungat de mama traumatizata de esecul mariajului si a sfarsit prin a se resemna si a-si reface viata departe de fosta sotie cu porniri vindicative. Nu sunt de acord cu asemenea solutie, desi multa lume o considera nimerita. A alege sa dispari din viata copilului tau, doar pt. a evita scandalurile cu mama acestuia si a nu-l traumatiza este o "solutie" care duce la amputarea unui suflet vulnerabil.
Cineva spunea de vina care apartine justitie si autoritatilor. Asa este. Acestea au o buna parte din vinovatie, dar sentintele aberante care acorda custodia mamei - indiferent de mama - si stabilesc programe simbolice in contul tatalui pentru relatiile sale personale cu minorul, reducandu-l doar la statutul de platitor de pensie alimentara, toate aceste nedreptati pot fi usor reparate de mamele respective.
Am asistat la nenumarate procese de divort, in care se afirma sus si tare ca ambii parinti au performat in aceasta calitate pana la divort, dar procesul se transforma intr-o sfasiere reciproca, pt. ca ambii stiau ca doar unul poate fi castigator la final, deoarece avem reglementata doar custodia unica. Si uite asa tati suficient de buni nu numai ca pierdeau custodia copiilor proprii, dar se vedeau obligati sa se alinieze ca puscariasii chemati la programul de vorbitor, fiind - in cele mai fericite cazuri - in masura sa-si vada copiii 4 zile pe luna.
T.A.T.A. incearca sa vina cu solutii la aceste probleme teribile, pt.ca fenomenele care perturba societatea romaneasca sa fie nu numai combatute cu succes ci si prevenite din fasa. In ultimul an s-au inregistrat peste 50 000 de actiuni de divort si in majoritatea sunt si copii in cauza.
Si inca ceva. Ganditi-va ca sunt cazuri in care tatii obtin in prealabil custodia, pe care o pierd apoi dupa un an sau doi doar pt. faptul ca mamele sunt de regula favorizate in justitie. T.A.T.A. nu spune ca tatii sunt mai buni decat mamele, afirma doar ca tatii nu trebuie goniti din viata propriilor copii, fiind apriori considerati vinovati. Vinovati pentru esecul mariajului! Un membru al T.A.T.A. spunea ca el nu a divortat de copilul sau. Daca mamele nu ar sti ca justitia le favorizeaza, ca autoritatile publice nu considera tatii niste incapabili, ca cei care fac anchetele sociale judeca obiectiv, atunci acest cerc vicios ar disparea si nu s-ar produce pe banda rulanta generatii tot mai bulversate si mai predispuse unor erori grave in plan social.
Bogdan Draghici
www.tata.org.ro

Ramona J spune:

Kariguld, site-ul se numeste Despre Copii. Posteaza mai mult mame, dar de ce nu ar fi loc si pentru tati?
Eu ma bucur sa vad ca exista tati care doresc sa fie atit de implicati in cresterea copilului lor.
Citind cazurile de mai sus, ma intreb de ce nu se stabileste un program clar de vizitare.
Formalhauti, cred ca nu e o problema daca in unele zile copilul merge la tata. Cred ca e mai bine asa decit sa nu-l vada deloc.
Acum sa precizez ca eu nu sint divortata, poate ca atunci as vedea altfel lucrurile.