Depresie postnatala...da, dar prenatala?!!

Dragele mele,am citit numai despre depresie postnatala si cand stii ca ceea ce simti e normal te mai linistesti.Dar eu mai am o luna pana nasc si nu stiu daca ceea ce simt eu acum e normal sau nu.Simt ca-mi vine sa plang intr-una, ma nemultumesc toti si toate,sunt nemultumita si de mine,mi se pare(deodata)ca nu am fost o mama destul de buna(pt.primul copil),sunt nervoasa,simt ca ma sufoc si nu am nici pofta de mancare.De obicei sunt o persoana calma si vesela si faptul ca ma aflu in starea asta ma da si mai mult peste cap...Plus de asta ma gandesc ca daca sunt asa de-acum,ce ma fac după ce nasc? Ajutooor,ce sa fac sa-mi revin?!

iuliac spune:

Stai linistita. Si eu cand era gravida plangeam pana si la comedii iar pe sotul meu il asteptam acasa "cu tigaia dupa usa".Ideea este ca trebuie sa inteleaga cei apropiati starile prin care treci si sa te sustina.

tinatache spune:

Vistiana, hai sa ne luam de manuta. Mie mi se par cele 3 luni si ceva pana la "soroc" o vesnicie si nu mai am rabdareeee....cu nimeni si nimic....

Cristina, mamica cu burtica

jade spune:

chiar citeam odata undeva ca se vorbeste prea putin despre depresia prenatala, cu toate ca o fac multe dintre viitoarele mamici. am avut si eu o astfel de depresie, ma mir si acum cum de m-a suportat bietul meu sot, ca prea-mi tuna si-mi fulgera tot timpul ... stai linistita , o sa treaca si asta.
Mada

ninaM spune:

Si eu am trecut prin asa ceva...Am plins de-am rupt,si fara nici un motiv.Sotul meu nu stia ce sa-mi mai faca.Si unde pui ca mama si rudele imi spuneau ca o sa iasa copilul plingacios.Dar degeaba,tot plingeam.Asa ca nu-ti face griji,trece.Ai nevoie doar de intelegere din partea celor din jur.Curaj!Mai e putin si trece.

Nina&Alex

parpalak spune:

La mine n-a iesit copilul plingacios :)

Sanatate la bebei si mamici.

bibi spune:

este evident ca toate mamicile trec prin asa ceva
desi nu s-a numit in mod expres depresie prenatala - starea de spirit pe care o avem este abordata, tratata si descrisa mai in toate r4evistele si cartile de specialitate, deci... e ceva cat se poate de normal.
hormonii sunt de vina.
baga plans mama cat incape
si stai sa vezi ce inseamna depresie cu adevarat...sa vina bb si-ti arata el.

succes

Sisi spune:

Am avut si eu astfel de manifestari .... vreo doua zile! Am bocit de am rupt de l-am facut pe sotul meu sa vina fuga de la birou in miezul zilei ca nu stia ce am... Dupa aia am evitat sa stau singura. M-am dus la serviciu pentru cateva zile, mi-am umplut timpul cu diverse ocupatii. Nu stiu daca asta e reteta, dar incearca sa iti faci un program care sa nu iti lase timp de gandit la tine. Chiar daca simti ca nu ai chef impuneti sa iti aduci aminte de lucrurile care trebuie rezolvate sau de cele care iti fac placere si da-i drumul! Schimba decorul si rutina pentru o zi doua, roaga-i pe ai tai sa inteleaga asta si cu siguranta ca ai sa te simti mi bine.
Bineinteles nu te apuca sa speli pe jos sau sa muti mobila, ca sa nu dai direct in depresia postnatala.

Vistiana spune:

Sunteti toate tare dragute.Problema mea e ca sotul meu nu ma intelege deloc...El e o fire extrem de practica si nu intelege cum cineva poatte fi trist sau poate sa planga fara motiv...Eu am nevoie de tandrete si de intelegere iar el ma trateaza cu ironie. Considera ca daca ma ajuta fizic(gospodarie,iesit cu copilul,libertate financiara deplina,etc)e un sot super!Si acum eu va scriu voua plangand cu lacrimi de crocodil iar el ma intreaba ce vreau sa mananc si cum sa gateasca puiul! Am incercat sa-i explic ce simt dar cand imi spune sa ma controlez izbucnesc si mai tare.Mi-e teama ca o sa-ncep sa-l urasc!

romana_74 spune:

Hormonii sunt de vina Vistiana! Hai curaj ca mai ai putin si scapi...! Asa ma gandeam si eu cand nu mai stiam ce sa fac! Numai cand il vedeam pe sotul meu ma si enervam...Nu il mai suportam si el ma ironiza, imi venea sa-l omor!Dar el... era tare dragut, acuma imi dau seama..., iar acum il ador!

ROMANA&BB MATEI

pisi_ella spune:

Ooooffffffff, Vistiana, parca ma vad pe mine!! Si eu eram la fel, sa stii! Plangeam din orice, mi se parea ca toata lumea are ceva cu mine...Da, hormonii sunt de vina...Acum totul a trecut, am o fetita de 3 luni si o saptamana, sunt ok...Incearca sa gandesti pozitiv, gandeste-te la bebelusul tau, la clipa cand o sa-l vezi prima oara, cand o sa-l alaptezi...Vorbeste cu el....Ce sa mai zic? Hai, curaj, stiu ca e greu...Mult a fost, putin a ramas! Bafta multa si nastere usoara!
_ella