Infidelitate? Motive, efecte, pareri...

joxy spune:

Odata cu publicarea pe acest forum, toate mesajele/contributiile intra in proprietatea intelectuala a Desprecopii.com. Desprecopii.com isi rezerva dreptul de a le publica pe site sau in orice alta forma de publicatie autorizata de Desprecopii.com



Imi iubesc nevasta! si copilul...
Oare merita sa fi infidel? si sa pierzi tot ce ai cladit?
Fiecare ne gandim la asta, hotul neprins este negustor cinstit.
Uni platesc pentru o singura greseala... altii gresesc toata viata si nu patzesc nimic.
Si pentru ce sa rishti? pentru: ?
Daca m-am saturat de nevasta mea.. discutam problema/ sau o rog sa-mi dea bani si ma duc la cele specializate, dupa care vin acasa!






Cu respect,
Florin

imagine_me spune:

quote:

---

Originally posted by Scuffy

si mai cred, din pacate, ca poti iubi si poti fii infidel in acelasi timp...

---

De ce 'din pacate', ce, se toceste? Tare imi vine sa ma adresez tie cu 'draga mea' pentru ca as vrea sa te gandesti: ce e mai important pentru tine: sa-l stii sanatos, sa-ti zambeasca numai tie intr-un anume fel, sa aveti micul vostru cod de gesturi marunte, o suvita de par indreptata cu un gest tandru, umarul tau strans usor de mana lui calda cand mai ai de taiat doua rosii in salata, privirea, tonul cand iti spune ceva numai de tine stiut ? sau faptul ca a facut sex cu alta ?

imagine_me spune:

[quote]Originally posted by Babee

La nici o saptamana de la intamplare, cu mesajele si intalnirea de rigoare, 'iubita' de 46 de ani, soseste in gara .O las sa astepte, da mesaj nervoasa ca sta si se uita unii la ele(mai venise cu inca o amica, sa nu se plictiseasca in 2?!), il iau frumos pe-al meu sot si hai la gara, ca e un magazin unde gasesc inghetata x.L-am studiat tot timpul, nici prin cap nu-i trecea de ce avea sa i se intample.'Doamnele' stateau cocotate pe bagaje, de ziceai c-au venit sa faca un concediu, si nu 3 zile cum ar fi vrut, si una dintre ele l-a zarit.Ii fac cu mana, observa si a inceput circul.Ca asta am vrut, sa-l fac de ras, ca ce urmaresc, etc.Se observa situatia, si apare 'iubita', mai sa se urce pe el de bucurie.I-am lasat sa vad ce fac, si intervin.Nu sunt o femeie frumoasa, dar in ochii iubitului asa m-am vazut, dar cel putin am gust, si nu ma fac de ras.Indiferent daca merg la munte, la mare, sau la un concert, stiu sa-mi pun hainele cu gust.In afara faptului ca sunt tanara, m-am simtit net superioare atunci cand am vazut pentru ce m-am necajit.Era ca un caine lasat pe strada, nici macar nu se pieptanase, dar asta nu conteaza.Calma, i-am explicat ca a facut prostia sa vorbeasca cu sotia, si nu cu sotul, i-am aratat verighetele si ce scrie pe ele, i-am spus ca ne iubim, si o baba ca ea n-are ce cauta in viata noastra, ca nici macar nu ne place in 3.Nu va pot descrie scena si urletele, in cele din urma am calmat-o cand am vazut politia, si i-am spus ca-i chem imediat s-o aresteze(imi vorbea foarte urat si putea fi un motiv).

Inca mai rad! :))))
Pacat ca n-ai filmat-o ! Scena, vreau sa zic. E mortala!! Felicitari pentru rezolvare, cateodata barbatilor trebuie sa li se aminteasca cine e gatul si cine, capul familiei, nu ? O sa-i povestesc si fetei mele intamplarea ta, e bine de stiut!

amoraru spune:

Buna dimineata! un subiect de zile mari!
DA, si eu mi-am inselat sotul. Dupa multi ani de casatorie (peste 8 ani), dupa aparitia copilului (Danut avea peste 4 anisori) cand lucrurile incepusera sa miroasa a praf si a mucegai intre noi (din cauza bauturii) simteam si eu nevoia sa fiu iubita pentru mine, sa fiu mangaiata, rasfatata, cel de langa mine sa miroasa frumos, nu a vodca ieftina si in primul rand imi dadea putere sa ma intorc acasa unde stiam ca ma asteapta certuri interminabile si cumplite. Niciodata nu am dat motive sa simta ceva sotul meu. Lipseam cand el era cu amicii la partide interminabile de pescuit care se lasau cu betii cumplite sau cand era prea beat si dormea de nici nu stia de el. Cumplit, nu? Sa stiti ca nu ma simt deloc vinovata (pentru ca l-am inselat) in schimb cand am vazut ca nu mai este nici o cale de a schimba ceva intre noi am preferat divortul! L-a ora actuala sunt numai cu Danut (ne pregatim de scoala clasa intai) este SUPER. Si de ce am facut-o? Nu stiu! Poate ca puiul meu sa aiba un tata! Sa pot sa-l suport avand si eu un grad de vinovatie gandindu-ma la ce am facut?La ce mi-a folosit?
P.S. Cel cu care l-am inselat (cateva luni) era si el casatorit (binenteles mai este si acum) un barbat super.., care mi-a lasat niste amintiri placute si mi-a schimbat felul de a gandi si de a intelege barbatii (in general). Nu am avut nici cea mai mica dorinta de a-i strica LUI casnicia (si el are un bb) Ne-am intalnit, ne-am iubit si ATAT!!!

mihaille spune:

intrebare:
voi de unde stizi ca va inseala? (adica sotzul?)
e f. greu de verificat... subiect periculos,
nu poti sa stai toata ziua pe urmele lui
si daca nu mai ai incredere cred ca se duce totul de rapa
pana la ce punct potzi sa faci compromisuri
si sa accepti... sa zicem... de dragul unui copil?
ce parere aveti?

bia spune:

Reiki,la ce te-ai referit cand ai spus "nu cred ca nimeni nu a trait o astfel experienta"?

Babee spune:

Inca mai rad! :))))
Pacat ca n-ai filmat-o ! Scena, vreau sa zic. E mortala!! Felicitari pentru rezolvare, cateodata barbatilor trebuie sa li se aminteasca cine e gatul si cine, capul familiei, nu ? O sa-i povestesc si fetei mele intamplarea ta, e bine de stiut!

traieste-ti viata ca si cum ar fi ultima zi.
[/quote]
Dupa ceva timp, si eu am ras.Dar in momentul respectiv vedeau negru albastru, curcubeu in fata ochilor.A fost caz fericit ca s-a rezolvat.Era mai rau..daca nu se rezolva.
La randul meu, i-am povestit mamei.S-a mirat de curaj, si i-am spus ca vrei, nu vrei, gaina-ti faci curaj.Orice intamplare poate ajuta cuiva, mai invat si eu din pataniile altora.Si eu tot din Buzau
Toate bune,
mamica cu

Iubi

adadia spune:

Am 17 ani de casnicie si nu mi-am inselat sotul niciodata . De ce nu l-am inselat ? Ai sa te superi poate Reiki , dar am o parere cam proasta despre barbati si am considerat ca nu merita . Asa cum a spus cineva - ma insel pe mine ,nu pe el . I-am spus de la inceput ca daca in viata asta , candva ma voi indragosti de altcineva , ii spun si gata . Dar au aparut copiii si mi-am impus ca asta sa nu se intample pentru ca as fi sticat ceva construit cu greu .
Luc - sa traiesti din plin - facandu-i pe altii sa sufere , nu cred ca este cea mai buna solutie .Poti suferi si tu la un moment dat , poti plati cu singuratatea si cu pierderea respectului de sine . Nu cred ca am sa sufar vreodata de curiozitatea " cum e cu altul " . Banuiesc ca e la fel .
Cami - sa ma fereasca Dumnezeu de situatia prin care ai trecut tu . Nu stiu daca as putea sa-l iert . Daca eu sunt asa ,cer acelasi lucru de la cei din jurul meu . Sa fie sinceri .
Am prietene care au fost "cealalta femeie " . Barbatii nu prea isi lasa familia balta, oricat de fericiti i-ar face cealalta . Se distreza si isi vad de drumul lor. Si ele au avut doar de suferit . Si si-au pierdut si ani buni din viata sperand la o schimbare .
Trebuie sa ai o anumita structura sufletesca pt a-ti insela partenerul . Exista situatia in care gasesti la cineva sentimente , fapte sau ganduri care iti lipsesc acasa si-ti inchipui ca ti-ai gasit jumatatea - uitand ca si jumatatea asta devine la fel dupa cativa ani - si situatia in care faci asta in mod frecvent - ca pe un sport - fara a te implica sentimental . Exista si astfel de femei . Dar cei mai tari la sportul asta sunt barbatii , dupa parerea mea . Ca au intrat in criza , ca sunt mereu in criza .

adadia spune:

Babee - ai fost tare curajoasa fata draga . I-ai dat o lectie de milioane .

karina_t spune:

Da, interesant, subiect! Asta ca sa nu zic dureros! Cei care au trait momente de genul asta, asa cum e Cami sau Babee stiu ca asa e!Si eu stiu desi nu sunt casatorita decit de 3 ani cu "printul" din vis. Istoria mea pe scurt, ca sa nu plictisesc:
l-am cunoscut prin niste prieteni care m-au prevenit de faptul ca e f. instabil...bine, zic sa vedem...am devenit prieteni dar el era, intr-adevar, asa cum imi fusese "prezentat" insa in decursul unui an l-am facut sa-si schimbe prioritatile, ajungind sa fiu prima fata pe care a iubit-o vreodata! Si, fetelor, simteam ca el ma iubea f. mult, mult mai mult decit il iubeam eu (stiti, uneori asa e, iubirea poate fi "cuantificata")Am petrecut impreuna 2 ani jumatate si apoi ne-am casatorit, a fost ceva de vis! Dupa 6 luni am plecat din tara. Fiind nevoiti sa locuim cu fratele sau am ajuns sa avem cu acesta o relatie f. tensionata si la o cearta cumnatul s-a razbunat pe sotul meu spunindu-mi mie ca inainte de a ne casatori el petrecuse o noapte cu altcineva si ca, la momentul de fata simpatiza pe o colega de servici!
Stiti care a fost prima lui reactie?! Intrebare retorica, fireste: a negat, dar nu puteam sa accept asa ca a recunoscut! Asa cum spunea si Cami, am simtit o durere inimaginabila, am ajuns sa nu mai pot zimbi si ating silueta unui manechin (si asa sunt slaba)! Fiind si departe de casa nu aveam pe nimeni apropiat caruia sa-i spun of-ul, iar la mama sau la sora mea prin telefon nu avea sens sa le spun, mai ales ca ar fi suferit si ele f. mult!
Poate o sa spuneti ca totusi fusesem prevenita: asa e, dar in tot acest rastimp el se schimbase, ajunsesem de la cota 0 de incredere in el la cea maxima,....simteam ca ma iubea f. mult si nu eram o fetita la prima relatie...dar uite ca totusi se intimplase si ma durea concluzia la care ajungeam : daca inainte de a ne casatori a facut-o, pai dupa, cind intervin rutina si problemele fel de fel ce va mai fi?
Asa si eu, Adadia, sunt "dintr-o bucata" cum se spune, nu concepeam sa-l iert, ma gindeam chiar la divort dar (marele "dar") dupa discutii, lacrimi din partea lui am acceptat sa-i acord sansa a doua! Stie ce il asteapta daca se repeta si stiu si eu ca data viitoare n-o sa mai existe "noi"! Structura mea sufleteasca nu poate accepta mai mult de un compromis mare in viata!
In legatura cu gindurile "de razbunare" ele exista implicit intr-un fel sau altul, e normal, dar poate ca sunt si ca urmare a pierderii increderii in fortele proprii si atunci te intrebi: mai sunt atragatoare? Si imaginatia poate merge mai departe....
Dupa "incident" mi-a luat mult timp sa fiu din nou joviala asa ca inainte si inconstient mi-am construit acel scut de protectie si sunt mai rezervata in a-l mingiia, in a-i darui toata iubirea mea, am invatat ca nu trebuie sa ne suflam unul altuia in ceafa tot timpul si mi-ar place sa am si eu mai multa libertate, nu vreau ca el sa fie singura mea "ocupatie" in afara de servici. El insa simte asta si nu-mi da el "libertatea" aia, prefera sa vina cu mine peste tot, sa ma aiba in preajma sa tot timpul...ce sa zic, comportamentul sau e de nota zece! Pacat insa ca "magia", "plutirea" s-a destramat,....
Astfel,am invatat ca "nicioadata sa nu spui niciodata", asa cum are cineva un motto aici, caci totul este relativ ...
Ca sechele sa stiti ca ramin gindurile ca cine stie unde pleaca acum si cu cine, trebuie sa lupti mult cu ele si sa le invingi, caci altfel nu s-ar ajunge nicaieri! Si, de asemenea, tentatia construirii lumii "tale" ca in caz de ceva sa nu pici in gol!
Dupa un an privesc, desigur cu mai multa detasare in urma si sa stiti ca asa e "ce nu te omoara te face mai puternic", cum iarasi bine mai zicea cineva aici!
Va multumesc din suflet ca existati, ca sunteti aici si ca alinati sufletele celor indurerati!
Karina