Ce merita acest doctor?
Raspunsuri - Pagina 3
grasulici spune:
eu cred ca ar fi bine sa faci ceva; macar alt copil sa nu mai pateasca ce a patit micutul tau.de ce cred asta?
off topic: in luna martie am fost accidentatata de un taximetrist; a dat cu spatele-sigur in viteza pentru ca eu m-am asigurat initial in stanga si apoi in dreapta si pentru ca m-am trezit lovita la bratul stang si aruncata pur si simplu. ca sa nu las loc de interpretari mentionez ca evenimentul s-a produs la coloane, pe spatiul cuprins intre statia RATB si intrarea in gara, loc in care nu exista nici o trecere de pietoni, tot spatiul fiind ocupat de taximetristii "liberali"; repet, inainte sa traversez zona aceea m-am asigurat-dar ce folos ca domnul respectiv avea ceva viteza; era grabit sa "prinda" ceva clienti. dupa ce a simtit impactul (ca sigur nu se uita in retrovizoare-ca m-ar fi vazut)a oprit masina si a inceput sa tipe la mine...eram socata in primul rand de ceea ce mi se intamplase si apoi de faptul ce 'mnealui, desi cu musca pe caciula incepuse sa tipe la mine. poate stie toata lumea ce uniti sunt taximetristii in anumite momente; ei bine atunci nici unul nu a zis nimic. l-am sunat pe sotul meu sa-i povestesc ce mi s-a intamplat. raspunsul lui la intrebarea ce sa fac a fost sa sun la 112 sa anunt politia si ambulanta. mi se parea ciudat sa anunt ambulanta ca inca eram in picioare si poate erau cazuri serioase care impuneau prezenta ei. asa ca pana la urma m-am intalnit cu sotul meu si am hotarat sa merg la politie; am uitat sa mai spun ceva f important: dupa ce m-a lovit, soferul respectiv a coborat din masina si a inceput sa tipe la mine, apoi s-a urcat din nou in masina, si-a continuat manevra de parcare, a lua 2 pasageri la bord si a plecat mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. am ajuns la sectia de politie de pe grivita dar nu acolo se reclamau astfel de accidente ci la udriste; era ora 22 si eram dupa o zi de munca de 14 ore; nu mai aveam energia sa merg si la Udriste in seara aceea. am mers acasa si am zis ca o sa vad cum ma simt dimineata (masina ma lovise destul de tare la mana dreapta; desi nu se vedea nimic cu ochiul liber simteam ca nu mai pot mi-o controlez; norocul meu o fost ca era frig si purtam o haina groasa cre, altfel ar fi fost mai rau). desi cand am ajuns seara acasa nu eram convinsa ca voi merge a doua zi la Udriste, ei bine dimineata cand m-am trezit primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ce se intampla daca in locul meu era fiul meu de 5 ani sau un alt copil. asa ca am plecat dimineata la udriste sa dau o declaratie desi sotul meu si alti apropiati erau sceptici; stiu ca le-am zis atunci ca daca toti zicem ca nu se face nimic dar nu aratam ce nu se face si unde nu se face, nu o sa ne fie niciodata mai bine.
am depus declaratia si am primit nr de inregistrare; nu am putut sa vorbesc direct cu un agent de politie pt ca nu aveam o expertiza medicala. apoi am inceput sa numar zilele si saptamanile (nu puteam sa imi folosesc prea bine mana lovita)asteptand un semn de la politie. m-am gandit ca din cauza summit-ului politia nu se mai ocupa decat de cazurile grave. la cateva zile dupa terminarea summit-ului am fost sunata de un agent sa ma prezint la udriste sa discutam. nu-mi venea sa cred. am mers si am aflat ca au reusit sa gaseasca masina (mentionasem in declaratie nr de inmatriculare; am mai avut in momentele alea luciditatea sa notez pe o carte de vizita nr de inm. al taxiului)si m-au intrebat daca am fost la medic sa iau certificat medical; le-am spus ca incepusem sa ma simt mai bine (puteam sa imi folosesc mana ceva mai bine) si ca nu ma intereseaza, cel putin la momentul acela, un proces penal; voiam doar ca acel individ sa fie "responsabilizat". Si se pare ca a fost. acum a mai ramas o problema la care nu am inca raspuns si nu stiu daca o sa am; este vorba despre faptul ca in zona in care s-a petrecut accidentul nu este nici-o trecere pentru pietoni. am mentionat si acest lucru in declaratia pe care am dat-o si adresam rugamintea sa se "normalizeze" aceasta situatie.
scuze pentru povestea mult prea lunga. conclucia: cred ca merita sa faci ceva; poate cine stie, a mai patit asa ceva si un alt copil inainte si din cine stie ce motive (lipsa de timp, de bani, probleme de relevanta etc)nimeni nu a anuntat nimic, si tot asa aceasta problema se perpetueaza.
multa sanatate micutului!
mcm spune:
adlemi multa sanatate copilasului tau si succes in demersurile voastre.
Este curios totusi cum ai putut recupera fisele medicale pentru ca in astfel de cazuri se fac rapid "pierdute".
www.articoledepetrecere.ro" target="_blank">Petrecere pentru copii
bird70 spune:
Sa va povestesc si eu ceva desi nu intra in categoria dramatic. Sotul meu a fost diagnosticat gresit in copilarie (nu intru acolo) si a ajuns in coma cu septicemie. A fost tratat cu un cocktail de antibiotice in doze de elefant dar vestea buna e ca a supravietuit. Acum incepe partea interesanta. De cand il cunosc eu, sotul meu a avut perioade in care avea dureri sub coaste in partea dreapta, in general asociate cu anumite alimente si intodeauna cu alcool (chiar si in cantitati foarte mici). Verdictul doctorilor a fost ca in urma tratamentului din copilarie a ramas cu 'ficatul slabit'. De-a lungul anilor a vazut medici, specialisti, a facut analize peste analize. Faptul ca analizele ieseau perfecte a fost explicat prin: " ca sa-ti iasa ceva la analize trebuie sa ai ficatul praf". A facut analize pentru hep B, pentru hep C (a primit sange cand a fost bolnav), toate au iesit negative, i s-a spus ca are canalele biliare reactive 
tot in urma tratamentului din copilarie. Si uite asa omul meu cu 'ficatul slabit' ajunge in Australia si in urma unei perioade foarte stresante, 'ficatul' se agraveaza si omul merge la doctorul de familie si ii povesteste toata povestea. Doctorul ii da sa faca analize si descopera ca are Helicobacter pilori 
, face tratamentul si problema cu ficatul cu care se lupta de atatia ani dispare ca prin minune. Nu i se mai face rau la anumite alimente, nu il mai doare, tolereaza alcool si senzatia de greata pe care o avea a disparut. Si cand ma gandesc cati doctori si specialisti a vazut, cate analize a facut, cati ani de chin si investigatii, iar medicul de familie de aici a gasit problema la prima prezentare 
.
maddie spune:
Multumesc mult pentru sustinere. Eu m-am hotarat sa ii fac o reclamatie la spital si la colegiul medicilor. Problema e ca nu stiu numele doamnei, dar cred ca daca merg acolo si intreb cine a fost de garda la chirurgie in noaptea de duminica spre luni, ar trebui sa aflu. Nu avea niciun ecuson in piept, nu s-a prezentat... De aici am tras eu concluzia ca era rezident. Caci chirurgul la care ne-a dus dupa manevra cu pricina ne-a zis cum se numeste. Culmea e ca femeia a zis ca e spre binele copilului si ca asa se procedeaza daca are hernie (dar nu stia sigur ce are!). Intre timp am vorbit cu tatal meu, care in decembrie s-a operat de hernie intr-o tara civilizata - Belgia si mi-a zis ca nimeni nu l-a apasat tare, numai l-au palpat!!! Si atunci ma intreb ce au doctorii astia ai nostri in cap? De unde scot ineptiile astea - sa-i bage intestinul la loc?
In fine, am vazut ca exista cazuri foarte grave de malpraxis la Alexandrescu, si nu numai, am gasit pe internet niste articole pe tema asta. E ingrozitor ce se intampla, felicitari Adlemi pentru determinarea, curajul si rabdarea pe care le ai! Sper ca micutul tau sa fie din ce in ce mai bine, sa se recupereze perfect. Suntem alaturi de voi, sa ne mai tii la curent cu evolutia puiului tau! La noi e un caz minor, nu se compara, dar tot ma ingrozesc cand imi amintesc cum l-a chinuit doctora care era de garda... Zilele astea ma duc la Alexandrescu sa descopar cum se numeste minunata. Iar azi, dupa-amiaza, cand merg cu copilul la control la doctorul chirurg care l-a operat, o sa-i cer si dansului o parere, chiar daca sunt colegi de breasla. Vreau sa stiu daca i se pare corect sa o reclam. Si mi-a amintit sora mea cum s-a exprimat dr chirurg cand a iesit din sala. A zis ca avea tesutul "macelarit", deci cred ca o reclamatie e mai mult decat necesara! Va pup pe toate, multa sanatate voua si copilasilor vostri!
anya spune:
Sotul meu a fost tratat de heliobacterpilori de un medic de aici, anul acesta. Doar de cativa ani se stie/ exista tratament pt asta, asa ca, cel putin in cazul acesta, nu sunt doctorii de vina.
adlemi spune:
Va multumesc pt 
dar multumirea mea cea mare ar fi ca medicul vinovat sa nu mai profeseze.
Daca si ceilalti care au trecut prin cazuri asemanatoare ar fi mers pana la capat,sau macar daca si celelalte paciente ale acestui dr ar fi fost dispuse sa depuna marturie si sa spuna adevarul...lumea asta s-ar fi schimbat de mult.
Este adevarat ca nu exista multe persoane ca mine,dispuse sa mearga pana la Dumnezeu pentru dreptatea lor. Eu insa o fac, pentru a putea candva sa ma uit in ochii copilului meu si sa stie ca mama lui a facut tot ce era omeneste posibil pentru dreptate.
Cum am obtinut fisele medicale?Exista legi in acest sens. Si una din ele este legea 46-legea drepturilor pacientului. Nu stiu insa cata lume stie de ea...
Adlemi si 
Andrei(24.02.2004)
http://community.webshots.com/user/adlemi105
http://community.webshots.com/user/adlemi_airal
http://craiustefan.3x.ro/
http://www.dropshots.com/adlemi
LoraG76 spune:
Adlemi, multumim!
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_drepturilor_pacientului.php
Lora, mami de Iustina
lia popescu spune:
Adlemi, ai procedat foarte corect. Frecvent in aceste situatii se incearca musamalizarea greselilor.
Bird 70, dupa cum s-a mai spus, bacteria de care vorbesti este relativ recent descoperita, nu are nici o legatura cu "ficatul slabit" dar nici cu durerile pe care le acuza sotul tau, decat daca a determinat o gastrita sau ulcer, care trebuie diagnosticate si tratate. Nu este suficient sa afle ca are bacteria si sa o trateze cu antibiotic.
Maddie, doctorita care ti-a facut copilasul sa sufere este rezidenta si nu are raspundere medicala, deci nu ai ce sa faci decat sa sesizezi cazul medicului specialist care o are sub indrumare si care trebuie sa o supervizeze. El este cel care raspunde daca apare o complicatie in urma gestului rezidentei. Ea...doar invata, insa unii nu sunt facuti pentru aceasta profesiune. Cum sa fi atat de brutala ,mai ales ca te pregatesti sa devi pediatra?!
bb_roberta spune:
Eu sunt una din mamicile care nu au avut curaj, insa din alt ,otiv decat acela ca "traim in Ro"(desi chiar e asa), ci pt ca eram tanara(22 ani) si prostuta si mi-am spus in multele nopti de plans si de pazit copilul ca Dumnezeu o sa compenseze si o sa se faca bine Cosmin, baietelul meu.
Pe scurt, totul a inceput in urma cu 7 ani, in 2001, cand am nascut prin cezariana un baietel care daca nu vedeam si simteam ca e in burtica nu stiam ca sunt gravida, asa de usoara a fost sarcina. La nastere a facut stop cardio-respirator, din cauza anestezistei spunea obstetriciana, caci mi-a bagat prea mult anestezic care a ajuns si la copil....am trait aproape 7 ani cu gandul la dr. Puiu din Caritas, ca mi-a nenorocit copilul si ma rugam sa nu mai pateasca si altcineva ca mine...spun ca am trait caci de ceva vreme incoace, mergand cu Cosmin pe la diversi alti specialisti decat cei la care am fost, in unanimitate mi-au spus ca nu avea cum sa fie de la anestezic ca ar fi fost un copil terminat...nu doar un copil cu hemipareza...care nu vb bine la 7 ani...si multe altele. Nu ma plang, probabil ca mi-a fost data cu un rost incercarea asta, dar sa imi dau seama acum ca de fapt dna dr. Georgian l-a apucat de cap cand l-a scos si la apasat prea tare incat a facut un edem cerebral, ma termina, si ma termina mai ales neputinta mea de acum, ca e tardiv de tarziu daca pot sa spun asa. Deci sfatul meu, fa acum ce ai de facut, ca nu stii cand o sa ajungi tu, sau altcineva apropiat tie, Doamne-fereste, pe mana dnei dr care nu va mai fi rezident peste un timp si o sa iti dai pumni in cap. Sper ca am fost cat de cat coerenta ca deja am aceeasi senzatie de atunci ca ma sufoc de nervi si durere.
Va pup si curaj...nimeni nu are dreptul sa se joace cu viata altcuiva....si mai ales cu a copiilor nostri dusi de noi de bunavoie acolo.
Mihaela, mami de Cosmin(13.06.2001) si Roberta(24.12.2007)
try spune:
O plangere e absolut necesara (ca sa existe ceva scris, fizic ca o dovada a nemultumirii tale si a greselii acelei dr.). In plus m-as duce sa vorbesc cu ea si sa-i povestesc omeneste ce s-a intamplat. Daca reactia ei e una neconcordanta cu situatia, atunci as cere sa vorbesc direct cu dr. care e imediat deasupra ei.
Asa este, daca nu face nimeni nimic, daca nu se plange nimeni de nimic si toata lumea sufera in tacere sau se plange oriunde numai acolo unde trebuie nu, e absolut firesc sa nu se schimbe nimic.
Daca un doctor in formare pricepe de la inceput greselile pe care le poate face, poate ca are o sansa in viitor sa ajunga un dr. bun. Daca insa nimeni nu se plange de profesionalismul lui (sau nu exista consecinte pt ceea ce face) atunci firesc ca exista un mare risc ca dr. respectiv sa devina delasator in timp, negrijuliu etc. Cand zilnic ai de-a face cu vietile oamenilor banuiesc ca e greu sa pastrezi in fatza ochilor tot timpul ca ai de-a face cu oameni si vietile lor care-s nepretioase. Stiu ca totul tinde sa se banalizeze, oamenii devin obiecte, iar viata, moartea si suferitna devin cotidiene. Poate ca la acest capitol duce lipsa pregatirea medicala din Ro: esueaza in a-i antrena pe viitorii doctori sa ramana permanent sensibili la suferinta si problemele oamenilor, sa invete ce inseamna empatia si sa respecte pacientul. Nu zic ca n-or exista astfel de materii prin fac. de medicina, dar daca ele sunt tratate precum tratam noi orele de constitutie in generala pe vremea lu iceasca... atunci nu e de mirare.