VIATA DUPA MOARTE
Raspunsuri - Pagina 3
AlexandruL spune:
Părerea mea este una si bună
Trăieste azi , zi un tatăl nostru că mâine ... si poate niciodată !
AlexandruL
leda spune:
In primul rind, in ultimul rind si mereu, doresc sa-mi exprim recunostinta fata de sursa a tot ceea ce exista a tot ceea ce inseamna viata - cit si vietii insasi. Fiecare dintre noi am putea sa facem o lista cu oamenii care ne-au influentat vietile atit de profund si in moduri atit de pline de inteles;oameni care ne-au impartasit din intelepciunea lor; ne-au spus adevarurile lor, ne-au suportat cu o rabdare infinita greselile si cusururile si trecind peste ele, ne-au vazut asa cum suntem, au vazut tot ce este mai bun in noi. Un astfel de om a venit si la mine, cind eram jos, jos si de atunci ma tot inalt. As putea sa spun, chiar fara sa vreau, totul a inceput sa se deschida, intelesuri pina atunci criptate mi s-au dezvaluit. Cifrul este: bucurie, adevar, dragoste. Frica noastra in fata mortii nu este frica de necunoscut, ci frica insuflata de pedepsele cele mai crunte care ni se promit dincolo de atita vreme. Eu una nu pot sa cred ca Dumnezeu, Tatal nostru, care ne-a dat liberul arbitru, ni l-a dat ca sa rida de noi, cum ne irosim sansele unei vieti vesnice alaturi de El. Suntem alcatuiti dupa chipul si asemanarea Sa, deci daca El este Creator si noi suntem, nu credeti? Cred ca noi ne cream cu buna stiinta si alegere voita si viata asta si celelalte de dupa. Cit facem pentru sufletul nostru in aceasta viata este bagajul cu care plecam dincolo, "the truth is out there". Si daca scopul este sa desavirsim creatia trebuie sa mai avem multe vieti pentru asta. Altfel nu credeti ca Dumnezeu ne-ar fi creat direct perfecti, fara sa fim nevoiti sa repetam experienta. Pentru ca ceva sa existe trebuie sa existe si NIMIC-ul. Noi incepem sa traim prin a nega acest NIMIC si astfel ne desavirsim, asa cum poate numai Dumnezeu ar fi putut sa ne creeze direct. Deci nu trebuie sa speram ca in viata de dupa ne va fi mai usor decit daca adunam acum mult pentru sufletul nostru. Imi place o comparatie cu calculatorul pe care-l oprim inainte de culcare si pe care atunci cind il pornim are la fel de multa informatie si energie cita avea in momentul opririi.
radu_tud spune:
Fratzilor,
eu nu sunt o fiintza religioasa dar nici un materialist convins.
Familia mea nu face exces cu mersul la biserica.
Mama e catolica si tata ortodox. Eu sunt botezat ortodox dar cred ca ceva nu e in regula cu bisericile si cu preotzii. Pur si simplu cred ca e doar o institutie care isi vinde bine un anume produs manufacturat pe niste adevaruri fundamentale.
M-am ferit cit am putut de polemicile si disputele pe teme religioase si mai degraba discut orice despre sex decit sa ma apuc sa imi dau cu parerea despre un domeniu in care stiu prea putzine.
Caut un model explicativ universal valabil si intuiesc ca el este de o simplitate uimitoare: dreptatea si bunatatea, cu rezerve iubirea.
Nu cred ca cineva acolo "sus" ne cere jertfe, nu cred ca ne vrea idiotzi, nu ne cere sa ne rugam sau sa fim idolatrii, sa dam bani unei institutii in numele vreunui sfint sau a divinitatzii.
Nu cred ca trebuie sa ne luptam ca sa intram in vreun loc predestinat de tip Iad sau Rai si nici sa inghitzim ca naucii "publicitatea care se face la astfel de locuri prin gurile pline ale unor preotzi care nu se sfiesc sa amenintze si sa ne judece aici pe pamint.
Cred insa ca suntem nemuritori, ca viatza are o miza solida, ca nu e totuna sa fi bun sau rau, ignorant sau habotnic, hippy-ot, scientologist, mormon sau un om simplu cu o gindire profunda.
E important ce facem cu viatza noastra, cu sufletele noastre nu pentru a ajunge pe tarimuri promise ci pentru a face parte din umanitate.
De la aceasta idee si pina la teama de voci inregistrate prin studiouri, pseudostintze, babe apocaliptice. propovaduitori si sharlatani, e cale lunga. E o industrie intreaga a disimularii si manipularii pentru ca exista si o clientela bogata abonata la astfel de produse. Rataciri.
radu_tud spune:
sper sa nu se supere nimeni ca fac aici o adevarata vivisectzie. Citez pe primul care a postat articolul si propun mai multa atentzie la detalii:
"inregistrari in laboratoarele din Franta si Italia a unor voci din lumea de dincolo.Una din voci spunea ca "nefericirea oamenilor consta in faptul ca se tem de moarte ",dar "moartea,de fapt,inseamna o alta viata".Pe benzile respective se auzeau mai multe "voci",de barbati si femei,in limbi diferite,sunete muzicale,iar prin analizele facute,s-a constatat ca vocile nu erau produse de corzi vocale.Sunt dovezi cutremuratoare care inca nu pot fi explicate de lumea stiintei,dar care nici nu pot fi contestate,ele fiind cat se poate de reale."
Ce aflam? o sumedenie de informatzii shocante dar fara o definitzie clara. In general cei care doresc sa induca opinii shocante, nu folosesc detalii (ma refer la cei care au facut documentarul, care pun pe net tot felul de site-uri si innregistrari. Care laboratoare. Cu ce se ocupa? "S-a constatat" ... cine a constatat? Cum ajung astfel de materiale sa fie "dovezi cutremuratoare"? Cine le certifica autenticitatea? Care stiintze? Cine spune ca sunt reale?
Atentzie ca ne duc unii cu povesti cusute cu atza alba! Oricit de interesante par astfel de documentare, nu e suficient ca ele sa fie si adevarate in sens stiintzific.
Sunt o gramada de oameni de stiintza care s-au pacalit cu "minuni".
Il crede cineva pe imbecilul ala care acum cativa ani prezicea cutremure? Vergil Hancu... si prieteni lui?
Fitzi vigilentzi!
korinna spune:
Eu cred in viatza de dupamoarte si ...sa nu radetzi...cred mult in reincarnare..dar va dati seama ce lupta sa o iei iarasi de la capat ca bebelus,sa inveti toate alea..scoala..facultate...casatorie..copii...batranetzi grele..bolnave.si apoi iarasi de la capat!!!
E ceva..totusi ..o teama de necunoscut...e ceva de care mi-e frica..si nu vreau sa mor..acum am 31 de ani...insa de mic copil am tot repetat si chiar cand eram la scoala scriam pe banca cifra asta:36...36..a devenit apoi ceva care ma obseda..si acum nu stiu de ce cred ca am sa mor la 36 ani..pe bune..nu ziceti ca sunt nebuna
pe sotzul meu deja l-al zapacit!!!!
Si stitzi care e culmea??parca nu ma mai inspaimanta ideea de 36!!!!
KORINA mamica x 2
http://poze.acasa.ro/poze/album?id=408
http://poze.acasa.ro/poze/album?id=457
carola spune:
Si eu cred in reincarnare.
Se spune ca persoanele pe care le cunosti si cu care te-ai intalnit in viata asta ,le-ai mai intalnit si in viata cealalta.
DanaR spune:
Doamne, ce subiect frumos v-ati gasit…
Pentru mine totul e foarte simplu, bunicilor mei nu le-a fost niciodata teama de moarte, deci trebuie sa fie ceva atat de firesc incat nu merita chinul gandurilor negre… E o despartire dureroasa de cine ti-a fost drag… dar toti vom ajunge acolo si eu sunt sigura ca e doar o poarta spre o noua forma de existenta. E bine sa speram in asta…
Si drept sa va spun eu cred ca fiecare isi traieste propria existenta in functie de experientele anterioare… Altfel de ce unora le este usor in viata de acum iar altora cumplit… Unii sunt sluti, handicapati, sau au o forma de a exista diferita ce ceilalati, iar altii sunt de o frumusete aproape ireala, atat sufleteasca cat si fizica… Unii traiesc atat de sus ca gandire si traire, iar altii se pierd in mizeria banului sau a desfraului… Toti suntem o proiectare a unui alt destin pe care trebuie sa il corectam sau sa il imbunatatim macar printr-o noua existenta…
Eu am avut pana acum un trai linistit si nu stiu cui sa multumesc…
Candva va veni timpul sa spun si MULTUMESC !
DanaR
ane2 spune:
Sunt atatea intrebari fara raspunsuri si eu cred in viata de dupa moarte si reincarnare dar desi mam documentat destul de mult nam reusit sa descifrez nimic din tainele astea toate se contrazic intre ele.Parerea mea e ca nimeni nu ne poate raspunde, acestea sunt niste mistere pe care nu le vom elucida nuciodata.
anita
cici spune:
Da cu siguranta exista viata dupa moarte.
Eu am citit mult despre aceste lucruri si sunt tot
mai convinsa de acest lucru.In urma cu 7 ani mi-a murit mama
si am trecut mult mai usor peste acest lucru decit altii pentru ca stiam ca ea nu a plecat decit fizic dintre noi .Era o femeie foarte spirituala ,in preajma ei nu aveai sanse sa fii trist si de aceea
cind imi amintesc de ea ma trezesc cu zimbetul pe buze si nu cu lacrimi in ochi.In vara anului 2001 am visat-o in spatele unui zid inalt tinind o cutie in mina.Mi-a spus ca are un cadou pentru mine .In vis stiam ca ea nu mai traieste si ca nu poate fi decit ceva simbolic.A ridicat cutia in sus si din ea au zburat citiva porumbei albi.Doua luni mai tirziu, de ziua mea, am aflat ca sunt insarcinata,
lucru care nu mi se intimplase in 11 ani de casnicie.In luna ianuarie
2002 am visat-o din nou dindu-mi un bilet de tren cu data de 17.05.
Stiam ca o sa nasc atunci si asa a si fost .La citeva zile dupa ce am venit acasa din maternitate am visat-o din nou.A intrat in camera unde dormeam eu si fetita. Era frumoasa ,surizatoare.Din nou eram constienta in vis ca ea nu mai traieste.S-a apropiat zimbind de patutul fetitei.Visul era atit de real incit de emotie m-am trezit. Aveam inca ochii inchisi.Pentru cine nu a trait astfel de experiente
poate parea inchipuire dar am simtit cum se lasa patul ca si cind s-ar fi asezat cineva linga mine.Inima imi batea cu putere si am deschis ochii.Nu am vazut pe nimeni,dar cine stie..?
O MAMICA OCROTITA DE MAMICA EI
cici
Luc spune:
Mamicile isi apara pui de cand ii au in burtica, cum i-ar putea "uita" - rupe acea legatura magica- dupa ce mor.
Noi nu avem inca un pui mic pentru a putea povesti din propria-mi experienta, dar cele ce au deja un sufletel alaturi ,pot spune ca exista cu siguranta .
Eram de 14 ani cand mama a murit..la putin timp dupa, am simtit langa mine, undeva in spatele meu, o prezenta care-mi arata drumul cel mai bun pentru mine. Cred ca este sufletul mamei mele care ma protejeaza si ma fereste de acele greseli irecuperabile.
Noi nu stim sa ne ascultam sufletul ca sa putem comunica cu cei pe care nu-i vedem, ei ne tot transmit semne peste care trecem cu vederea.
EU imi tot propun sa fiu mai atenta la cele ce se petrec in jurul meu, " sa vad" si totusi ma descopar ca ma pierd in tot felul de ganduri ce-mi consuma timp si energie si nu-mi aduc nimic bun.
Revenind la subiect, va pot povestii despre ce a vazut mama atunci cand a avut moarte clinica.
Era intr-o padure si vedea undeva in apropiere un luminis, in care erau multi oameni in jurul unui foc , percepea caldura si lumina , pe care nu-l vedea.
Primele cuvinte dupa ce a fost readusa la viata "De ce m-ati adus inapoi, acolo era mult mai bine!"
Imi doresc ca "acolo" sa fie bine pentru ea si pentru ceilalti .
mici pupici,L