Cum sa ramai insarcinata?

Acest subiect il lansez pentru ca ma gandesc ca mai exista femei in aceiasi siutuatie ca si mine: isi doresc copil dar nu il fac pentru ca sotului /prietenului ii este frica de reposnabilitae....Totodata as dori si eu ajutor, un sfat. Intrebarea mea este: por ramane insarcinata chiar daca partenerul nu ejaculeaza inauntru? Sau ce as putea sa fac?
Poate suna ciudat prpunerea mea, dar stiu ca daca nu se intampla "accidental" mai am de asteptat...deja am 25 de ani si cred ca este timpul...Este culmea ironiei: amnadoi vrem un copil dar nu il facem pentru ca lui ii este frica...Astept sfaturi de la cunoascatoare...

scarmanus spune:

Draga Virginia,

Bine ai venit printre noi! Fiindca vad ca esti noua imi permit sa-ti dau un link despre subiectul care te intereseaza si care nu e tocmai nou: http://desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=11355, e numai unul din subiectele referitoare la cum sa ramani insarcinata peste care am dat. Daca nu gasesti ce cauti acolo sunt sigura si si alte fete cu experienta o sa sara in ajutorul tau. Imi permit si un raspuns: da, poti ramane insarcinata chiar daca nu a ejaculat inauntru, cum spui tu. Lichidul pe care-l secreta penisul in erectie pentru lubrificare contine spermatozoizi care in timpul actului sexual pot patrunde in vagin, chiar daca el nu a ejaculat propriu-zis.

scarmanus

dede spune:

Cu riscul de a supara, am sa fiu putin mai direct. Sunt de acord ca scopul acestui forum este acela de a ne ajuta intre noi, totusi acest ajutor trebuie dat cu multa grija - nu vreau sa fac pe moralistul, dar cred ca se trece peste continutul real al problemei - oare chiar asta e intrebarea, cum se ramane insarcinata ??? Stiu ca s-a mai discutat si ca s-au incins spiritele - totusi, nu se pot ignora consecintele unei asemenea decizii - la 25 de ani poate e timpul, dar si la 35 va fi, responsabilitatea nu apare pe neasteptate, iar un copil este de preferat sa se faca cu sotul, nu cu "partenerul". Cat despre "cunoscatoare" - ma-ntreb la ce te-ai referit ?!
Oricum, eu iti doresc sa iei decizia corecta!

andreea30xi spune:

quote:

---

Originally posted by dede

Cu riscul de a supara, am sa fiu putin mai direct. Sunt de acord ca scopul acestui forum este acela de a ne ajuta intre noi, totusi acest ajutor trebuie dat cu multa grija - nu vreau sa fac pe moralistul, dar cred ca se trece peste continutul real al problemei - oare chiar asta e intrebarea, cum se ramane insarcinata ??? Stiu ca s-a mai discutat si ca s-au incins spiritele - totusi, nu se pot ignora consecintele unei asemenea decizii - la 25 de ani poate e timpul, dar si la 35 va fi, responsabilitatea nu apare pe neasteptate, iar un copil este de preferat sa se faca cu sotul, nu cu "partenerul". Cat despre "cunoscatoare" - ma-ntreb la ce te-ai referit ?!
Oricum, eu iti doresc sa iei decizia corecta!

---

Nici eu nu vreau sa supar pe nimeni dar subscriu celor scrise de dede!!
Consider ca un copil se face cu acordul ambilor parteneri nu doar a unuia.Incearca sa-i alungi aceasta teama, explica-i ca un bebelus este cel mai frumos si cel mai gingas lucru de pe pamint, fa-l sa si-l doreasca la fel de mult ca si tine. Asa cum scria dede...nu se pot ignora consecintele...te-ai gindit ca atunci cind va afla ca ai ramas insarcinata o sa dea bir cu fugitii?? Tu ce vei face? vei ramine cu un copilas pe care sint convinsa ca il vei adora, dar pe care va trebui sa-l cresti singura..Nu este usor deloc, daca vrei sa dai viata..trebuie sa-i oferi TOTUL!!! Asa ca, draga mea, chiar daca ai 25 de ani timpul nu este pierdut..gindeste-te bine si discuta problema cu partenerul tau!
Multa bafta!

tinatache spune:

Bine ai venit, draga Virginia!
Un copil il faci pt toata viata si iti spun din proprie experienta ca atunci cand iti doresti din toata inima un copil nu mai stai pe ganduri. Temeri si frici avem cu totii insa cand ni se pune pata... nu ne mai gandim ce si cum. Asa ca si sfatul meu ar fi sa mai stai putin pana se lamureste si partenerul tau si iti spune singurel: da, hai sa facem un bb. La 25 de ani nu e chiar timpul pierdut, asa cum nu e nici la 27,28...etc.etc. Succes!

Cristina, mamica cu burtica

osteffy spune:

>Nu te supara pe mine,sigur il vrea cu tine?

stefi

ruxij spune:

Sa stii ca noi am folosit metoda ne-ejacularii inauntru timp de vreo 3-4 ani doar ca mijloc contraceptiv si nu am ramas niciodata insarcinata. Si nu a fost problema de fertilitate, cand ne-am propus, am ramas destul de repede. Eu nu cred ca daca nu ejaculeaza inauntru ai sanse f. mari de a ramane insarcinata, ci doar in cazul in care da el gres. Stii, nici sotzul meu nu voia la 25 ani copil, adica exact ca la tine, voia in principiu, dar "nu acum". L-am asteptat si s-a hotarat singur, e adevarat ca la 30 ani, desi si eu as fi vrut mai devreme. E bine sa ai copil de tanara, dar e mai bine sa va puneti de acord. Altfel, ii potzi spune ca ti-ai pus sterilet, sau ca iei anticonceptionale, dar daca descopera minciuna poate fi cam rau pt. tine.
In orice caz, sa stii ca pe mine nu ma indigneaza ideea ta, ca pe altzii, doar ca nu o vad ca pe o problema ushor de rezolvat, pentru ca nici eu nu am putut-o rezolva decat obtinand acordul sotzului. Sper ca tu sa reusesti mai repede decat mine si sa stii ca ai destul timp.

Numai bine!

ruxij

maria.n spune:

Hai sa-ti povestesc cum a fost la mine. El a vrut ca eu sa raman insarcinata fara acordul meu. Un pic diferita situatia, caci nici el de fapt nu-si dorea un copil pe atunci, eram necasatoriti, dar... pura curiozitate masculina, vroia sa vada daca raman insarcinata. Eram impreuna de vreo 5 ani si in majoritatea timpului foloseam metoda ejacularii in afara si in tot acest timp n-am ramas niciodata insarcinata. Asa ca el a fost curios sa vada "sunt buna de copii?"
Eram pe picior de a ne desparti, desi nu vorbisem de subiect, amandoi il simteam plutind in aer. I-am spus ca nu poate sa-si dea drumul in mine, a facut-o, iar urmarea a fost o sarcina la care am renuntat fara sa ma gandesc (intre timp ne si despartisem). Chiuretajul a fost monstruos, pentru mine a fost o experienta cu care nici acum nu sunt impacata. A zdruncinat multe inauntrul meu. Speram ca-n viata mea sa nu fiu nevoita sa iau o astfel de decizie. Nu l-am iertat niciodata pentru chestia asta. A fost cel mai urat gest posibil pe care l-am intalnit din partea unui barbat. Dupa ce-am iesit de la chiuretaj si m-a vazut in ce hal sunt si-a cerut scuze, plangeam continuu fara sa ma pot opri. Nu stiu daca in final a realizat ce a insemnat asta pentru mine, dar macar a avut bunul simt sa-si ceara scuze.
Asa ca ceea ce poate incerci tu sa-i faci sotului tau este oarecum asemanator cu ceea ce am patit eu. Cum crezi tu ca se va putea el buucra de veste cand isi va da seama ca a fost mintit. Tu vrei un copil pentru tine, pentru sufletul tau, dar el? N-are dreptul sa se bucure de asta? Ba da, dar la momentul in care le va simti ca e gata, nu-i forta mana, e prea dureros in cazul in care si-ar da seama. Unii barbati care nu-s pregatiti pentru etapa asta pot simti copilul ca pe-o povara. Si apoi probabil ai sa te intorci din nou pe forum si o sa ne spui indurerata ca sotul tau nu te ajuta in cresterea copilului, iar fetele de pe forum isi vor spune "vai, saraca". Am cunoscut cativa barbati casatoriti (cand spun cunoscut nu ma refer la alte intelesuri secundare, ci pur si simplu cunoscut) care ajunsesera sa aiba o parere destul de proasta despre sotia/prietena lor numai pentru ca si-au dat seama ca mana le-a fost fortata in acelasi stil: "vai, am ramas insarcinata! Ce facem? Dar sa stii din capul locului ca nu se pune problema avortului". E unul din cele mai urate intorsaturi pe care le poate lua o relatie.
Si eu mi-am dorit un copil inca de la 20 si-un pic de ani, dar intre dorinta si posibilitatea de a crea cadrul necesar aparitiei unui copil e cale lunga. A trebuit sa-mi astept si eu sotul sa se hotarasca, chiar daca eu eram pregatita sufleteste pentru asta inca de acum 3 ani. Nu toti avem acelasi ceas biologic sau emotional. Da-i timp, nu-l stresa cu ideea pentru ca se poate intoare impotriva ta.
Sper ca exemplul meu sa te ajute sa iei o decizie buna.

maudi spune:

Ruxi si Maria, foarte frumos ati scris, si foarte intelept, iar blandetea vorbelor merita si ea floricele !!

pisi_ella spune:

Hm! Aici nu poate fi vorba de un accident...Nu astepta un accident, riscul e prea mic ca el sa se intample...Un copil trebuie sa apara atunci cand e dorit de ambele parti...Discuta cu partenerul, comunicarea voastra este cea mai importanta...Si...cum vine asta...el vrea copil, dar i-e frica? Da...de fapt, se prea poate...dar stii cum se va schimba cand va aparea cel mic? Radical! In bine! Ma uit la sotul meu, nu-l mai recunosc! Hai, incercati sa comunicati mai mult!!
_ella

melinav spune:

Draga Virginia, si eu te sfatuiesc sa mai ai putina rabdare, sa mai tatonezi terenul. Acordul sotului este foarte important, fiindca altfel s-ar putea ca acel copil sa simta o anumita raceala din partea tatalui, gen "a, copilul m-a impiedicat sa-mi realizez o cariera, etc."
E bine ca te preocupa faptul de a avea un copil, dar inca mai aveti timp. Pana la 30 de ani aveti tot timpul din lume!
Pe de alta parte e adevarat ca barbatii fug de responsabilitati , mai ales la tinerete (daca au fost si puii mamii , cu atat mai mult!), de altfel se si spune ca un barbat e maturizat pentru a-si intemeia o familie cam pe la 26-27 ani!
Si eu mi-am facut sotul tatic la un moment in care era nepregatit, si a acceptat acest lucru destul de greu, in conditiile in care soacra m-a ajutat sa-l cresc. E drept, acum este fericit de bebe care a crescut, dar, sincera sa fiu, a 2-a oara nu as mai repeta figura!

Melina