Canada, noul El Dorado...?

monicutza_bb spune:

Eu nu dau nici un ban pentru cineva care ma ia in bascalie pe mine si pe toate fetele din Canada care au scris la subiectul acesta sau la Sezatoare, suntem oameni care se zbat pentru a costrui ceva bun si frumos, iar oamenii ca korina nu fac decat sa incerce sa arunce cu pietre si sa naruie ceea ce altii pretuiesc. Asta se numeste bataie de joc pentru care merita avertismentul primit (btw ma bucur ca adminul m-a bagat in seama si pe mine si pe podeanu cand am raportat postarile ei ca fiind nepotrivite, asta imi demonstreaza ca ea chiar a fost deplasata in afirmatii, nu ca m-as fi simtit eu lezata in amorul propriu - in cazul asta Canada).
Prefer sa merg la umanitare si sa dau cativa dolari care imi prisosesc unor copii care traiesc in Romania si se lupta cu nesimtirea, lenea si nestiinta sistemului medical romanesc si care mor cu zile, prefer sa contribui la salvarea unei vieti (salvare care nu vine de la medicii Romaniei, tara preaslavita de korina ).

lorelaim te apreciez mult, imi esti tare draga dar eu personal as fi preferat sa nu mai dezgropi subiectul asta de pe pagina 4 de unde ajunsese si unde merita sa ramana, cu acel citat nu ai facut decat sa alimentezi focul si sa ii faci si pe altii sa scrie, ca sa nu mai zic ca (virgula) korina nu cred ca a inteles nimic din el.



Monica, mami fericita de papusica Aylin Nicole (27 iulie 2007) si nazdravan de Alex (18 iunie 2006)

Pozici Aylin
Pozici Alexutu

"Happiness is nothing more than good health and a bad memory" - Albert Schweitzer

try spune:

What a big difference. Aceeasi Marie cu alta palarie.
Diferentele sunt notabile daca emigrezi in SUA vs. Japonia. Sau Germania vs. Tibet. Australia nu e departe de Canada decat fizic. Normal ca exista diferente, insa sa spui n-as emigra in viatza mea-n Canada, insa mi-ar placea la nebunie sa emigrez in Australia (si sa ai alt motiv decat clima) mi se pare un moft a la dl. Goe si Mamitzica si de fapt asta denota capacitatea redusa de intelegere a situatiei cand vine vorba de emigrare in general. Emigrarea e ceva ce o poti intelege numai daca ai trait-o pe pielea ta, e o experienta unica si imposibil de substituit. Diferentele intre asteptari si realitate sunt uneori asa de mari ca unii oameni nu-si revin din soc: a propos de unii care se intorc acasa. Competenta profesionala participa doar intr-o masura la reusita unui om aici, am mai spus-o. Sunt atatea alte “daturi” de care ai nevoie ca sa reusesti aici. Am intalnit oameni care au reusit aici fara a fi mari profesionisti in Ro, dar ei au fost oameni care au avut un minim de “daturi” care sa-i ajute sa reuseasca aici. La ce ma refer cand spun dat? La incredere in sine, la optimism, la modul cum gandesti si cum vezi lumea, la modul cum te raportezi la cel de langa tine, la modul cum ai invatat pana atunci in viatza sa supravietuiesti ca om. Cei mai multi oameni nu stiu cine sunt cu adevarat pana cand nu au o experienta puternica de talia emigrarii. Unii oameni de-abia aici descopera cine sunt cu adevarat: puternici sau slabi. Si unii nu au puterea sa recunoasca nici in oglinda ca ei sunt acei oameni slabi, de-aia e usor sa gaseasca scuze in sistem. Iar aceasta slabiciune omeneasca poate sa n-aiba nimic de-a face cu cat de bine si-ar face el profesia daca n-ar exista nici un factor de stress in viatza lui. Din pacate, oriunde am fi pe acest pamant, traim intr-un mediu pe care nu-l nu-l putem controla decat intr-o f mica masura si trebuie sa invatam sa traim si sa ne descurcam cu toti factorii de influenta ai acestui mediu. Pe-aia buni sa-i fructificam, pe-aia mai putin buni sa invatam sa-i evitam, sa le atenuam consecintele asupra noastra etc. Reusita intr-un loc anume e un complex de factori, capacitatea profesionala e doar unul dintre acesti factori.
Eu de ex. m-am considerat o ratata in Ro, n-am putut sa ma adaptez sis a-mi gasesc locul in acea societate, simteam ca regulile dupa care functioneaza acea lume, au prea putine in comun cu cine credeam eu ca sunt. Si nu m-am inselat. Aici am descoperit ce mare diferenta poate face o societate si-o mentalitate diferita in viatza unui om. Prin opozitie, sunt constienta ca sunt romani care functioneaza bine doar in contextual ala romanesc.

lorelaim spune:

Monicutza - - mii de scuze - nu am avut intentzia musai sa dezgrop subiectul in sine, dar citind acum o carte de pregatire de interviu tocmai am dat peste acel citat care mi s-a parunt extraordinar de potrivit... pt ca omul, in orice situatzie (nu numai cand am facut pasul spre emigrare - in orice tzara a lumii, dar si cand am terminat scoala) trebuie sa intzeleaga ca uneori e necesar sa lase la o parte TOATE calitatzile pe care considera ca le are (talent, geniu, educatzie) si sa-si adune toate puterile sa se descopere pe sine insusi si sa realizeze daca poate sau nu, daca are rabdarea si vointza necesra asa faca fatza unei noi incercari in viatza.
Citeam ieri, pe un blog in lb engl, cu emigrantzi/expat in Suedia, despre un tanar care spunea ca avea MBA obtzinut in tzara din care provenea (dar nu dadea detalii) si ca atunci cand a ajuns in Suedia (chiar vorbind lb engl) nu a reusit sa obtzina nimic altceva in primul moment decat sa... spele WC-urile in aeroportul din Arlanda... Dupa mai bine de trei ani reusea sa obtzina un job in field-ul in care se pregatise in fac - dar NU la nivelul pt care facuse studiile... Si el spunea ca va lucra si invatza in continuare sa obtzina ceea ce-si doreste in viatza, la pregatirea si capacitatea lui!
In vara, in Italia, intrand in vorba cu una din d-nele cameriste care faceau curat in camera (Elena) am aflat ca era din Rusia si ca avea pregatirea si experientza profesionala de avocat! Avea doar un an de cand era in Italia (prin casatorie) si nu dorea sa stea acasa sa nu faca nimic (desi sotzul ii oferise aceasta posibilitate), a invatzat pe puterile ei italiana (adica nu s-a dus la scoala, ci doar a cumparat ceva cartzi si a ajutat-o sotzul), si dorea ca in timp sa faca altceva decat "camerista"...
Sincer am toata stima si admiratzia fatza de acesti oameni care VOR din tot sufletul sa REUSEASCA in viatza si DEPUN eforturile necesare sa-si atinga tzelul.
In emigratzie de cele mai multe ori e musai sa faci un pas "inapoi" ca sa potzi sa inaintezi... Daca in tzara in care ai emigrat nu mergi prin contract atunci in mod cert emigrarea va fii un challenge f dur.
Emigrarea inseamna un consum fizic si psihic urias - si nu totzi facem fatza. Emigrarea nu e pt toata lumea (fratele meu pe care-l iubesc f mult si care are in Ro un job f decent ca inginer) a avut de 2 ori ocazia sa plece (odata sa emigreze ca si mine in Canada, a doua oara sa plece pe contract de 1 an - cu housing platit de firma - in Olanda) si in ambele cazuri a spus NU. Mi se pare firesc ca omul sa aiba dreptul sa spuna nu, sau sa spuna vreau sa ma intorc - din dif motive - dar asta nu inseamna ca e loser sau ca e un "ratat", etc. E o decizie proprie si personala si trebuie respectata. Dar la fel trebuie respectat si decizia celor care au emigrat si au hotarat sa ramana si au povesti de succes in viatza laor in noua tzara de adoptzie.
Eu - cu mana pe inimia, cu toata sinceritatea - spun NU vreau sa ma intorc in Ro, NU imi este dor de Ro - da' de loc... Deci afirmatzia "Dar, in capul tuturor romanilor este ca ar fii mai bine in Romania, dar nu au taria si curajul sa recunoasca." pe care o face Korina este complet falsa din punctul meu de vedere.
Mie imi este dor de Canada - care pt mine este si ramane ACASA. De ce? nu stiu... poate pt simplu fapt ca o iubesc...
Canada = El Dorado? Nu - Canada este o tzara care-tzi da o sansa - dar nu o garantzie... Viatza insasi e o loterie... Nu totzi avem acelasi noroc, aceeasi sanatate, aceeasi capacitate de adaptare, aceeasi flexibilitate si putere de intzelegere a unor situatzii.

Eu sper ca vizele nu se vor desfiintza, eu doresc ca legea emigratziei sa fie din ce in ce mai severa si oamenii sa fie obligatzi realmente sa invetze bine lb (engl/fr) inainte de a emigra si sa evalueaze corect sansele lor de a reusi sa obtz o slujba pe masura pregatirii si experientzei.

Emigrarea fara noima nu aduce nimic bun niciunde - hai doar sa ne uitam la probl cu, care se confrunta Eu la ora actuala. Frustrare, furie, nerealizare pe toate planurile, somaj, din ce in ce mai multe probl sociale, scaderea nivelului de asistentza medicala, scaderea nivelului de scolarizare - asta se vrea? sa speram ca nu!

Mirela (desprecopii) - ca simpla curiozitate - ai obtz raspunsurile la intrebarile tale? daca da - atunci nu crezi ca ar fii oportun sa sa inchizi subiectul? Multzumesc.

Lorelai

May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

Guestus spune:

da de ce sa-l inchida?...probabil sint oameni care vor sa emigreze si trebuie sa vada toate unghiurile si apoi sa decida...aia care nu sint happy in ca nu trebuie sa comenteze ca-ti creste tie tensiunea ..sau cum?

Guestus spune:

de exemple personale avem nevoie si nu de teorie....te pomenesti ca numai la tine e cu noima ...atita timp cit faci asa afirmatii yo iti propun sa-ti primul bilet de avion sa te muti in Ro

Vauva spune:

Oare chiar asa sa fie?Cel putin cu 2 probleme nu sunt de acord Lorelaim:"nerealizare pe toate planurile" si "scaderea nivelului de scolarizare".Poate vrei sa detaliezi:

nemo spune:

In Canada e ca si in Romania si ca peste tot in lume: cine are bea si maninca, cine nu sta si se uita.

Dpdv material conteaza destul de putin tara - am senzatia ca cei care au succes in Romania ar avea si in Canada si viceversa.

Eu as prefera sa fiu om de rind in Romania decit miliardar oriunde in alta parte fiindca doar in Romania ma simt acasa. In Canada sint ca la hotel - poate fi oricit de luxos, tot acasa e mai bine.

Sfatul meu pentru cei carora nu le place in Canada (sau oriunde s-ar afla) e sa incerce sa se intoarca, oricit ar parea de complicat, atunci cind inca o pot face fara sa distruga viata cuiva. Eu nu am procedat asa si acum sansele de a mai scapa de aici sint minime.

try spune:

Tu chiar crezi ca prosperitatea canadei sta in amaratii aia de 10.000 canadieni cu care vine o familie de emigranti aici? Chiar crezi ca asta e ratiunea pt care ei iti impun o suma de bani cu care sa vii aici, sa ciuguleasca ei din buzunarele emigrantilor? Ei vor sa vii cu niste bani ca sa fii capabil sa te intretii minim 6 luni aici in caz ca nu-ti gasesti un serviciu in acest timp si apoi s-o iei razna si s-ajungi la nebuni. Banii aia sunt un colac de salvare pt tine, ca emigrant care nu poti sa te integrezi in societate de a doua zi dupa aterizarea pe aeroport. Niste capete luminate de aici or fi studiat fenomenul asta ceva timp (caci canada accepta imigrnati de zeci de ani) si au ajuns la concluzia ca ai nevoie de cam 6 luni sa incepi sa functioenzi cat de cat in societatea asta, sa te dezmeticesti si sa stii pe ce drum pornesti. Iar ei vor sa se asigure ca tu ai din ce trai in acest timp, ca nu ai stresul zilei de maine si accepti job de spalator de vase pt ca intr-o astfel de situatie si tu, si Canada pierde. Chiar credeti ca sistemul asta canadian isi doreste sa infranga spirite si sa jefuiasca conturile imigrantilor? Problema este ca mesajul canadei e prost inteles de multi oameni. De ce? Pt ca multi prefera sa se informeze din auzite decat sa citeasca ei singurei de la sursa ce spune Canada. Canada iti ofera posibilitati si oportunitati pe care tu in tara ta de origine probabil nu le ai. Canada nu te invita sa vii i ncanada legat la ochi, ai sansa sa te informezi si sa vezi ce iti ofera, dar din pacate unii oameni vin “cu Dumnezeu inainte” si cam atat. Prefera sa-si contruiasca vise nefondate in timpul procesului de emigrare, decat sa afle ce-l asteapta aici.
Da, tu vii cu studiile si scolarizarea facuta, dar ea, Canada, iti ofera posibilitatea de a obtine ceva mai mult decat poti tu la tine-n tara, iti pune la dispozitie un sistem care iti faciliteaza accesul la o pozitie mai buna in viatza, asta la nivel general. Cu msta situatia la fiecare i naprte… tine de fiecare in parte si n ue treaba canadei sa descopere daca tie it iva fi bine-n canada sau nu, ci e treaba ta, ca emigrant sa intuiesti daca iti va fi sau nu mai bine aici. Iar daca se intampla sa nu-ti fie bine, nu e vina sistemului ca tu nu te adaptezi. Canada nu sta sa te analizeze cat de “facut” esti tu pt emigrare, nu sta sa te purice cat de multe daruri divine ai tu sa razbesti in sistemul lor. Unu’ pt ca ar fi imposibil, doi pt ca nu e de datoria lor sa faca o astfel de analiza, ci e de datoria fiecaruia sa-si analizeze sansele. El doar te aproba pe baza unor criterii minime. Intr-adevar, cadana nu a avut nici un aport la scolarizarea si specializarea ta, insa nu uita ca isi asuma si riscuri: acela de a te primi si a-ti plati ajutor social pana mori, fara sa fi lucrat o ora. Iti permite sa-ti reintregesti familia (sa-ti aduci parintii aici), parinti care dupa 10 ani primesc pensie de stat fara sa fi lucrat o ora in canada si care beneficiaza de un sistem de sanatate gratuit, deci si riscurile pe care si le asuma canada sunt destule. Per total iese pe plus, Canada, normal ,dar si imigrantul iese pe plus in final. Ca daca n-ar iesi pe plus, n-ar ma iveni nimeni aici. Rationamentul e clar ca buna-ziua. Dar banuiesc ca asta e o meteahna a romanilor sa creada ei intotdeauna ca orice targ li se propune e cu un scop miselesc, bine ascuns, ca orice om vrea sa-i insele si sa le fure pretioasele lor avutii materiale si intelectuale.


Faptul ca parerea ei coincide cu a ta, nu inseamna ca parerea ei ar si fi pertinenta. Cand vorbesti in necunostinta de cauza (prin asta inteleg sa ai ocazia sa experimentezi pe propria piele ceea ce a experimentat interlocutorul tau) se numeste ca ai o parere neavizata. Am tot respectul pt parerile oricui pe lumea asta, nu sunt din cei care considera ca daca n-ai trait x experienta nu trebuie sa deschizi gura, din contra, consider ca idei si analogii bune pot veni de oriunde, punctele de vedere diferite sunt intotdeauna bine-venite. Poti deschide gura sa-ti exprima parerea, dar trebuie s-o faci cu o doza de retinere si rezerva cand emiti o parere de pe o pozitie teoretica, imaginara, cand te pui in pantofii altcuiva doar teoretic. Una e sa-ti spui parerea si alta e sa incerci sa ma convingi sa gandesc contrariul. Asta e ceea ce a zgandarit fetele din Canada, cand cineva incearca sa le convinga ca realitatea pe care o traiesc ele e una falsa. Si e foarte frustrant cand acest lucru vine din partea cuiva care nu a avut de-a face cu o experienta similara… oricat ai fi de tolerant si bine-voitor, oricat ai vrea sa dai drept de replica oricarui suflet de pe pamantul asta.

Korina, esti asa de delicata cand afirmi ca exista doua categorii de emigranti care pleaca din Ro: unii care-si improsca tara cu noroi (din care tu nu faci parte) si apoi amintesti de-o categorie mandra de originile-i romanesti, dar ti-ai dori cu ardoare sa plece toti neghiobii si tiganii ca sa te poti intoarce tu inapoi in Ro. Mie-mi suna tot a prima categorie si asta, dar ma rog… probabil ca prin ochelarii mei se vede altfel. Cu ce e mai breaza a doua categorie care si-ar dori sa plece toti neghiobii si tiganii fatza de prima?


Cum poti sa tragi semn de egalitate intre pozitia unui parinte venit in vizita la mine-n canada si a mea aici? Adica sa inteleg ca taica-miu stie el mai bine ce-i cu canada decat mine si parerea lui e mai pertinenta decat a mea. Uiti ca parintii vin in vizita si vad canada prin ochii lor, de pensionari traiti zeci de ani in Ro. Uiti ca multi din acesti parinti au regretat si comunismul lui ceausescu. Pe parerea lor sa-mi bazez eu studiile despre canada? Ascultati ce spun parintii veniti in vizita ca ei stiu mai bine.
Si parintii mei sa inteleg ca au luat o decizie proasta plecand de la sat la oras doar pt ca parintii lor au crezut ca fac o greseala? Ca ce gasesc la oras? Asta denota ingustimea unuia care n-a iesit din universul lui de prea multe ori si ma refer sa ai mintea deschisa, sa gandesti outside the box. Normal ca majoritatea parintilor au dificultati de adaptare mari aici. Ei si-au trait viatza, nu-si mai fixeaza teluri si nu-si fac planuri, nu ma iau de construit nimic, ei isi asteapta linistiti apusul, daca ar fi sa ma iau dupa parerea bunicii de 87 de ani, ar trebui sa nu mai mai zbat pt nimic in viatza ca oricum odata tot mori si daca te mai loveste si altzeimer-ul la ce bun atata strofocare ca uite in ce hal poti ajunge la 80 si de ani. Multi parinti nu stiu o boaba de engleza/franceza, nu au oameni cu care sa socializeze decat f rar, nu aud la tv sau citesc un ziar romanesc decat in putine cazuri poate. Cum naiba sa-ti placa intr-un loc unde nu tu esti cel care dirijeaza carutza, in care ai ajuns la mana copilului, unde puntile de comunicare iti sunt taiate si esti intr-un moment al vietii cand nu mai astepti mare lucru de la vizta? Cum poti sa crezi ca, daca asa sta situatia pt multi din parintii veniti in vizita aici, insemana ca si noi, copii lor, traim si simtim la fel? Cum puteti simplifica atat de mult lucrurile si nu va ganditi la o gramada de factori care compun un tablou? Doar de dragul de a da un raspuns sau de a argumenta un sentiment interior pe care voi nu vi-l puteti explica? Multe din fetele din Ro simtit asa, o reticenta, neincredere fatza de ideea asta de Canada si nu reusesc sa-si explice de ce. Si atunci scormonesc prin sac dupa argumente si uite-asa ies replici din astea care dau ca nuca-n perete. Si apoi, of course, sunt nevoite sa-si sustina ideile pana-n panzele albe si uite-asa se nasc conflicte de genul celui de la sub. asta.


Asta face parte din categoria catalogari in masa de-a-nboulea. Posibil sa fii plecata de mult din Ro sau posibil sa fi petrecut prea putin timp in Canada. Noii veniti sunt de regula indoctrinati cu carnea de plastic care le e servita-n farfurie la restaurant, iar cei plecati de multa vreme din Ro uita ca rosiile de la bunica din gradina nu sunt neaparat cele care predomina in pietele si magazinele romanesti.

Ce tot se aduce in discutie Lucian Bute si se da exemplul lui? Faptul ca e boxer si ca e relativ renumit ii face parerea mai pertinenta? El e renumit pt sportul pe care-l practica, nu pt ca e vreo somitate in materie de psihologie sociala. Nu inseamna ca omu’ nu gandeste daca da cu pumnu’, insa nu vad de ce e dat el ca exemplu de parca ar trebui sa ne ghidam parerea dupa el. E si el ca orice alt roman care munceste in Canada. Nu vad ratiunea pt care parerea lui ar fi mai pretioasa decat a mea sau a altcuiva care traieste in Canada. Pai daca nici Lucian Bute, nu ramane aici, nu e clar ca nu e bine in Canada? Ce rationament e asta?


Te invit la sezatoarea canadiana unde sunt o gramade de romance si care pana acum s-au intalnit de ceva ori, desi totul a pornit e la amicitii virtuale. Halal de dezbinate mai suntem daca pornind de la o comunitate virtuala am ajuns sa legam prietenii reale intre noi. Te invit sa gusti si tu putin din realitatea noastra roz, s-ar putea sa-ti faca bine la psihic. Desi in starea de inversunare in care esti ma tem insa ca nu poti sa ai deschiderea sa te alaturi grupului. Tu deja ai luat o decizie: Canada e un jeg. Tu nu cauti sa te mai integrezi in nici un fel aici, tu cauti probabil acum doar portite sa iesi din sistem si ceva te tine in loc. Tu ai o problema/conflict personal, nu un conflict cu sistemul canadian.

Asa-i, e foarte trist sa ramai in canada nefericit de teama ca intorcandu-te acasa te faci de rusine. Dar de la asta si pana la presupune ca tot romanu’ din canada sufera nefericit, indura si n-are curajul sa se intoarca in Ro e mare diferenta. Uite vezi, toata furtuna asta de aici s-a iscat pt ca oameni ca tine si ca d-na … (am uitat cum o cheama, imi cer scuze, care a scris asticolul cu pricina si a fost postat aici de altcineva) nu stiti sa va limitati parerea la un perimetru bine delimitat. Faceti ce faceti si formulati raspunsurile astfel incat reiese ca tot romanu’ din canada e un biet naiv cu ochelarii incetosati care nu vede dincolo de varful propriilor pantofi, venit ca blegu’ cu speranta de bine, dar fraierit de statul canadian si care ajunge la efemeritatea de a crede ca o vacanta-n dominicana il face fericit. Dar el de fapt nu-si vede patetismul si conditia de paduche.
Cand intra cineva mai tare-n voi ca reactie la astfel de postari imediat sariti si spuneti: “da’ ce-am spus? Am spus eu asa ceva? Eu doar mi-am exprimat parerea mea de muritor pe-acest pamant si ar trebui sa mi-o respecti asa cum e, diferita de a ta”.

Cu ce-i fratioare mai efemera vacanta mea-n mexic decat a romanului din Ro care merge in Tunisia? Cu ce-i mai de pret masina voastra castigata-n Ro decat a mea aici? Cu ce-i mai de pret zidul casei voastre decat asta al meu obtinut aici? Cu ce-i mai de pret haina pe care-o purtati voi acolo-n scumpa Romanie decat a amaratului din Canada?
Chiar nu reusiti sa vedeti cine e in pozitie ingrata in confruntarea de la subiectul de fatza? Chiar nu va dati seama ca o parte din voi faceti niste acuzatii gratuite si emiteti pareri care n-au nimic in comun cu realitatea generala? Chiar nu intelegeti ca numai faptul ca esti om si existi nu-ti da intotdeauna dreptul moral sa emiti o parere in necunostinta de cauza?
Cum naiba sa-ti pastrezi calmul si obiectivitatea cand te trezesti cu mesaje de genul asta? Stiti cum ma simt eu acum? E ca si cand o prietena care-mi calca pragul de 2-3 ori/an vine si-mi face un portret “asa” al copilului meu si eu ii spun ca nu e “asa”, ci “altfel”. Dar ea, nu si nu, ca ea stie mai bine de la vecine cum e copilul meu. Si crede ca e de ajuns sa-mi priveasca copilu’ odata-n ochi si gata, mi l-a citit inside out. Si eu degeaba vin si-i spun ca eu l-am nascut pe copilu’ asta si nu m-a despartit o zi de el si ca el e “altfel”, e cum spun eu, nu “asa” cum spune ea. Mai poarta o discutie normala daca mai poti intr-o astfel de situatie. Nu se poate.
Si ca urmare inchid subiectul.