Casatorie sau concubinaj?
Raspunsuri - Pagina 2
tusferi spune:
Dana, mi-am permis sa dau niste sfaturi pt ca am trecut prin asta. Cand aveam 24 ani prietenul meu insista sa ne casatorim dar eu nu eram convinsa desi eram foarte indragostiti. Am decis sa ma mut cu el dar parintii mei nu au fost de acord sa ma mut daca nu sunt maritata cu el. Si lor le-am zis la fel: ce conteaza o hartiuta? Si ei au raspuns tot asa: pai daca nu conteaza, de ce n-o faceti? Si am facut-o. Hartia aia n-a cimentat relatia. Nu pot sa zic nici ca din cauza ei am divortat. Cert este ca am gresit ca m-am casatorit si 3 ani mai tarziu am divortat.
Acum am o relatie de 5 ani cu un barbat si ne intelegem extraordinar, locuim impreuna de vreo 4 ani si o sa ne si casatorim intr-o zi (amandoi ne dorim asta). Mie mi-e foarte bine asa cum sunt si sunt foarte fericita. Sunt sigura ca hartia aia nici n-o sa imi imbunatateasca si nici n-o sa imi strice relatia dar nu simt nevoia sa o am acum. Da, stiu ca este un pacat sa traim in concubinaj, dar tinand cont de experienta mea anterioara, mi-l asum.
Ar fi fost bine sa gandeasca si parintii mei la fel ca tatal tau, Ama. Acum regreta foarte tare ca m-au presat sa fac hartia respectiva.
Dana, asa cum ziceam, deocamdata nu are rost sa grabesti lucrurile. Daca va iubiti si sunteti facuti unul pentru celalalt, o sa va casatoriti cand va veni vremea, cand o sa va doriti amandoi lucrul asta sau cand o sa va doriti amandoi sa faceti un copil.
"Intreaga problema cu lumea aceasta este ca prostii si fanaticii sunt mereu siguri pe ei, iar oamenii intelepti au intotdeauna indoieli" Bertrand Russel
mama_lui_alex spune:
mi-a placut asta f. tare..ca raspuns la intrebarea ta...
http://www.supereva.ro/info.asp?id=1359
sdaniela spune:
Foarte interesant articolul. Mi-a placut mult. Trist dar adevarat. Asa e tre sa mai astept sa ne cunoastem mai bine si sa vedem daca putem intemeia o familie impreuna. Sa vedem daca putem oferi viitorilor nostri copii un mediu familial cat mai adecvat.
Tusferi sper sa nu fie adevarat ceea ce ai spus ca nu e sigur pe sentimentele lui pentru mine.
O buna prietena dea mea a facut acelasi lucru. A lasat totul si s-a mutat cu prietenul ei de 5 ani la el in oras unde avea deschisa o firma si unde a lucrat si ea. La inceput vorbeau de nunta, de copii, el era in al noualea cer de fericire.
Dupa un an de zile de locuit impreuna el venea seara tarziu acasa, mergea si mai dormea la parinti in loc sa vina unde locuiau ei. Ii reprosa tot felul de lucruri ca nu e destul de independenta, ca in pat nu e destul de buna si multe altele. Acum el e cu o tipa care la inceputul relatiei a fost virgina(cred ca stie ce sa ii faca in pat)si ea s-a mutat in alt oras si si-a luat viata de la capat. Culmea ca el o mai cauta si parca, doar parca s-ar impaca cu ea.
Pentru ea a fost o lovitura puternica. Totusi, e bine ca nu s-au casatorit. Sau daca erau casatoriti poate relatia putea fi salvata.Nu am inteles de ce ii promitea ei atatea si pana la urma s-a razgandit.
Voi ce credeti? Ce l-a facut sa se schimbe asa de odata?
adita spune:
daca pt voi casatoria inseamna o simpla bucata de hartie, normal ca nu are cum sa cimenteze o relatie. pt mine casatoria e o taina, prin care Dumnezeu ne-a dat binecuvantarea Sa si ne-a transformat, ne-a unit intr-un mod in care o biata hartie nu avea cum sa o faca, si n-as fi renuntat la asta in favoarea concubinajului
mamica de patru copilasi 
: Stefan (18 ian. 2007) 
, Nectarie Ioan (5 ian. 2005)
, Elena (21 mai 2003)
si Antim (27 sept. 2001)
www.dropshots.com/adita#date/2008-02-05/12:57:05" target="_blank">filmulet utilizare wrap
Deianira spune:
Sdaniela, trebuie sa va respectati unul altuia dorintele fara sa va para rau mai tarziu ca faceti asta. Tie ti-e urgenta casatoria acum? Ce te grabeste? Dar el? E 100% impotriva hartiutei 
sau se gandeste sa faca pasul asta?
Daca intra asta in planurile lui, nu trebuie sa te grabesti. Daca tu vrei neaparat asta si nu poti fara casatorie, iar el nu vrea sa auda, nu e bine. Ar trebui sa aveti o discutie serioasa 
.
witeflower spune:
desigur, e mult mai frumos cand cererea in casatorie vine din partea lui...
Si, desigur, o femeie, cu cat insista mai mult sa fie "luata cu acte" cu atat barbatul se simte mai presat si cresc sansele sa dea bir cu fugitii...
Pe de alta parte, eu cred ca nu numai noi, femeile, trebuie sa le respectam lor nevoile. Daca pentru mine a fi casatorita oficial e o nevoie, ceva fara de care nu ma simt impacata intr-o relatie, el de ce sa nu-mi respecte aceasta dorinta (care e importanta pt mine, spiritual, emotional, social). Oare nu in felul acesta mi-ar dovedi ca ma iubeste, aratandu-mi ca nevoile mele chiar conteaza pt el?
O spun eu, care am sta 2 ani in concubinaj inainte de casatorie. Acum, sincer, daca as lua-o de la capat, nu m-as mai muta cu el, decat cand "s-ar simti pregatit" pt casatorie.
Si, apropos de barza...Daca el nu se simte pregatit pt casatorie, (care nu schimba prea mult stilul de viata al unui cuplu deja "mutat impreuna")...oare cat de pregatit e pt un copil? -care schimba absolut totul intr-o relatie. (sa recunoastem, chiar si in zilele noastre, barza mai vine si nesolicitata...).
Cred ca merita sa ne gandim bine la intrebarea asta - noi, dar si ei!
Annie80 spune:
quote:
Originally posted by sdaniela
La 24 de ani cred ca un pic tot m-am copt un pic, sau nu...
De inteles ne intelegem cat de cat. Ne certam destul de des, dar sunt mici copilarii care trec. Asa e suntem la inceput si inca ne iubim mult, sper ca si peste 50 de ani sa fim asa, desi sunt mici sanse. Macar relatia sa ajunga sa fie una de respect, incredere si dragoste.
Poate chestia cu maritatul e mai mult o frica dea mea. Imi e frica sa nu imi zica peste un an doi ca nu ma mai vrea. Si sacrificiul pe care l-am facut mutandu-ma sa fi fost in zadar. O prietena dea mea a patit asa si e ca o pata pe sufletul ei. Nu stiu cum va mai avea incredere in cineva, si ii va mai oferi inima.
Cred ca daca ne-am casatori ne-ar fi mai greu sa ne despartim.
Voi cum vedeti situatia?
Dana
Eu cred ca daca te iubeste cu adevarat nu te va prasi. Eu vad chestia cu concubinajul cam asa: dar numai daca exista iubire adevarata, el va face tot posibilul sa nu te piarda, (ex de inselat deuitat pe la alte fuste, prea multa bere cu baietii). pe cand daca va fi casatorit e posibil sa zica " eh, e nevasta-mea cear fi daca "fac ceva" nepotrivit pt casnicie) poate dupa multe rugaminti, o sa ma ierte...
Si copii pot aparea intro relati de concubinaj, si poate avea foarte bine numele tatalui, sau si al mamei si pot trai mari si fericiti.
totusi sunteti tineri, puteti sa mai copilariti
------------------------
Someone's pleasure is another's pain!
Alergic at stupidity.
mama_lui_alex spune:
Eu m-am casatorit la 21 de ani..el avea 25...l-am cerut de sot..dupa 2 saptamani, de cand l-am cunoscut..s-a socat..iar dupa inca 1 saptamana a spus "da!"..suntem impreuna de 12 ani..este inca viata mea; el..si minunea noastra (de copil)..reprezinta ratiunea mea de a fi.. La 21 de ani..porneam in viata cu niste ganduri tare feministe..si uite ce s-a intamplat..
alex_ioanid spune:
eu una sunt pro CASATORIE. nu vreau sa locuiesc cu cineva inainte de nunta. probabil ca conceptiile mele sunt invechite, dar nu stiu, ma gandesc: ce o fi asa greu sa meraga oameni la primarie si la biserica sa smneze un act oficial respectiv cu Dumnezeu. In conceptia mea, a te casatori este una din dovezile supreme de iubire. am primitdestule cereri de casatorie pana acum, si pur si simplu nu am simtit ca daca as spune DA, ar fi din sufletul. am hotarat sa mai astept, pana cand o sa gasesc barbatul pentru care sa spun cu toata inima DA, vreau sa ne iubim o viatza.
am mai auzit vorbe de genul: "nu am bani sa fac nunta!" sa fim seriosi, ca sa mergi la primarie nu iti cere nimeni bani, ba dimpotriva, daca esti la prima casaorie te mai si plateste statul, iar la biserica, se ofera o suma simbolica (2-30 ron). petrecere, in schimb poate sa mai astepte pana cand tinerii strang bani... dar macar traiesc in lege.
a fost parerea mea, sper sa nu fi suparat pe nimeni 
cllaudia spune:
Foarte bine ai punctat situatia Alex_ioanid... Total de-acord cu tine... Uneori unul dintre parteneri gaseste tot felul de scuze pt a amangi sau a se autoamagi in ceea ce priveste casatoria. De la faptul ca nu are bani de nunta, ca nu are timp, ca nu e nevoie de o hartie pt a se simti mai fericit in cuplu... etc. Pt mine, faptul ca prietenul Danielei nu vrea casatorie este un mare semn de intrebare. Cred ca Daniela ar trebui sa aiba o discutie cu el, dar acum, nu peste un an, nu peste 2, nu peste 10... Sa mearga pe conceptia "totul sau nimic".
http://b1.lilypie.com/CAyRp2.png