Barbat intretinut?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

ralucami spune:

Maaare problema cu orgoliul barbatesc. Tin minte ca si la mine in familie a fost o situatie asemanatoare. La un moment dat tatal meu a devenit...somer. Deci singura persoana sustinea financiar familia era mama care culmea culmilor mai avea si o functie de conducere. Imi aduc si acum aminte cat de mult il tracasa pa tata situatia asta si cate replici "otravite" arunca: "eu sunt prostul casei", "lasa ca face Freulen (adica el) de mancare ca trebuie sa imi castig si eu cumva farfuria de ciorba" " oooo! a venit doamna directoare(adica mama) acasa" etc etc. Prietenii "binevoitori" tensionau si mai mult situatia: "Bey e inadmisibil sa te sustina nevasta"Dar mama si-a adunat toate fortele, a ignorat "sfaturile" prietenilor si a trecut senina peste situatie. Zeitza Fortuna a facut ca intre timp tatal meu sa isi gaseasca un post super, intre timp a fost avansat si in momentul de fatza el a devenit seful Deci parerea mea ar fi ca si tu sa-ti ridici fruntea si sa ignori tot ce spune familia in momentul de fatza. Nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul. Poate ca peste ceva timp sotul tau va primi un job nesperat de bun si atunci, cand o fi timpul sa dai vestea cea buna uita-te in ochii celor care acum te "sfatuiesc" si ai sa vezi pana unde "merge" bunatatea lor

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

parpalak spune:

Ditto. Adu-ti aminte ca l-ai luat la bine si la greu. Si, in definitiv, daca gateste bine si face curat, de ce sa nu stea acasa?

descintec spune:

E mara pacat ca banii sa stea in calea sentimentelor sau a viselor noastre. Unii lasa sa se imtimple asta, altii pot sa treaca peste.

D.

gusamete spune:

Gandeste-te ca ai putea fi tu in locul lui, sa fi tu cea "intretinuta". Cum crezi ca ar fi pus problema acei binevoitori?
Intr-o casnicie sunt perioade si perioade..stiu e greu si mai ales in Romania sa traiesti dintr-un singur salariu dar cu siguranta aceasta perioada va trece. Am trecut oarecum printr-o situatie asemanatoare inainte sa ne casatorim. Eram studenti, locuiam impreuna (chiria o plateau doar ai mei), eu dadeam meditatii desi aveam de la parinti o suma de bani saptamanala cu care o persoana s-ar fi descurcat decent dar doua mult mai greu, el nu aducea aproape nimic si foarte rar. Cu toate astea nimic nu m-a descurajat din contra am avut incredere in el, stiam ca va veni si timpul lui. Au trecut de atunci 5-6 ani si situatia s-a schimbat total. Desi lucram amandoi, desi eu am un salariu bun el aduce "plusul" in casa. Asa ca rabdare si incredere. Sustine-l si arata-i incredere. In timp s-ar putea sa ai surprize chiar placute.
Succes!

lilie spune:

Draga mea,
faptul ca tu castigi mai mult decat el nu are nici o relevanta pentru ca roata se poate intoarce foarte usor. Daca va iubit restul nu mai coteaza. Si rudele sa-si vada mai bine de treburile lor. E usor sa te bagi in viata altcuiva. Nu esti nici prima nici ultima asa ca traiti-va viata din plin si nu mai bagati in seama ce spun altii.
CE ma enerveaza pe mine oamenii astia care se baga in viata ta. Niciodata nu e bine sa dai sfaturi pt ca nicioadata nu stii ce este la mijloc. de afara se vad lucrurile altfel.
sa fiti iubiti

nadina spune:

quote:
Initial creeata de Aniela

Va urmaresc de multa vreme,dar aceasta este prima logare. In general nu prea imi deschid sufletul usor, dar acum cred ca sunt la limita, ca am nevoie sa aud si parerile voastre.
Povestea mea, pe scurt: Recasatorita acum 3 ani cu un barbat care a insemnat foarte mult pentru mine, care, atunci era asa cum imi doream eu un barbat, care-mi oferea o casnicie asa cum speram cu multi ani in urma. Acum un an lucrurile au inceput sa mearga prost din punct de vedere financiar, eu fiind cea care a intretinut familia de un an incoace. Nu mi-a fost si nu-mi este usor,dar cred ca multe din voi stiti cum este sa traiesti dintr-un salariu. Am sperat ca in acest interval el isi va reveni financiar, si inca mai sper,pentru ca dupa spusele lui in scurt timp totul se va rezolva. Aici intervine problema mea. Rudele "binevoitoare" imi tot spun ca sunt proasta ca accept aceasta situatie, ca nu este admisibil ca o femeie sa "intretina" un barbat. Tatal meu,care locuieste cu noi, are aceeasi opinie, si complica si mai mult situatia. Evident ca si intre noi au aparut discutii,pentru ca, uneori ii reprosez multe lucruri,pentru ca m-am saturat sa ma gandesc mereu la bani. Am incercat sa stau departe de el o perioada, dar, atunci cand nu este langa mine ii simt lipsa.
Ce a-ti face voi daca v-ati afla intr-o asemenea situatie?

Draga Aniela in primul rand bine ai venit!!!!!
Daca imi amintesc eu bine de la ceremenoia de casatorie, oamenii iji jura sa fie impreuna la bine si la rau.
Si noi am trecut prin situatii asemenatoare, de fapt de abia acum avem amandoi venituri cat de cat multumitoare, ne-am intretinut pe rand unul pe celalat si uite ca, cu toate greutatile si frustarile suntem inca impreuna si avem si un super-bebe.
Nu-l abandona numai pentru atat>
Pupiu,
nadina

"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(G.J.G.MArquez)

lorelei_19 spune:

Situatia nu-i tot timpul asa de usoara.... Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare acum multi ani cu ex-ul, si tot am sperat sa se redreseze situatia, tot am sperat, dar s-a inrautatit. Vazand ca nu ne descurcam, am inceput eu sa ma zbat mai mult, si el s-a lenevit mai mult. Dupa 5 ani am renuntat, m-au lasat pur si simplu puterile si ne-am despartit, n-am mai rezistat. Cred ca am gresit si eu ca prea mult am luat totul asupra mea. Ar fi trebuit sa-i las posibilitatea sa faca si el ceva, dar nu prea stiu cum. Munceam intr-un ritm nebun si el se multumea cu ciupituri.
Cred ca cel mai bine ar fi sa vorbesti si cu el si sa-i spui ca e necesar sa lucreze si el. Si cat mai repede. Nu-l pune sub presiune, dar nici nu-l lasa asa. Mult succes!

try spune:

Aniela, ideea cu barbatul intretinut nu dovedeste decat la ce nivel de mentalitate suntem ca natie. Ne batem cu pumnii in piept ca vrem egalitatea femeii cu a barbatului, dar cand e vorba sa trecem la fapte nu ni se mai pare la fel de buna ideea.
Incearca sa-ti imaginezi situatia inversa: tu ai sta acasa pentru ca nu ai gasi servici, iar sotul tau ar munci si ar aduce banii in casa. Incearca sa-ti raspunzi sincer daca ai privi la fel lucrurile, daca ar fi aceeasi situatie. Daca ti se pare mai grav ca el sta acasa decat daca tu ai sta acasa, daca raspunsul ar fi unul de genul: da’dar eu sunt femeie (ori variatiuni pe aceeasi tema), inseamna ca mentalitatea ta nu-i departe de cea a rudelor tale. Daca insa consideri ca el nu-i cu nimic mai vinovat decat tine stand acasa, atunci lasa deoparte parerile rudelor, nu ei sunt cei cu care traiesti, nu ei sunt jumatatea ta in viata, nu ei sunt cei care-ti aduc satisfactiile si bucuriile cele mai mari. Daca statul lui acasa este o problema pentru tine, atunci primul cu care ar trebui sa discuti aceasta problema este el, sotul tau. Ele, rudele, te pot ajuta sa te desparti de el foarte usor, intotdeauna rudele pot fi de mare “ajutor” in astfel de situatii, dar cand vei ramane singura si-ti vei dori un suflet langa tine ei nut e vor mai putea ajuta cu nimic, vei ramane tu cu tine.
Gandeste-te bine ce-ti doresti.
Lasa-ti rudele de-o parte, nu lasa pe nimeni sa se bage intre voi doi. Conteaza mai mult cum vezi tu situatia decat cum o vad rudele tale. Chiar daca tatal tau locuieste cu voi in casa asta nu-i da dreptul sa se bage in relatia voastra. Spunei-o clar, din capul locului. Parintii pot strica multe intr-o relatie, nu neapart intentionat, ci pentru ca ei vad adevarul din alte unghuri de vedere, de multe ori ei considera ca varsta, experienta si pozitia de parinte pe care o au le da dreptul sa intervina intre cei doi/cuplu.
Nu stiu daca sotul tau se complace in aceast situatie sau pur si simplu nu a putut gasi de lucru in aceasta perioada. Nu conteaza, asta e mai putin important. Important este cum privesti tu aceasta situatie, important este daca tu il vezi vinovat pentru ca sta acasa.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

Aniela spune:

Fetelor,
Va multumesc mult pentru raspunsuri. M-ati ajutat foarte mult.
La un moment dat nu mai stiam daca am procedat bine pana acum.
Poate ca, fara sa-mi dau seama, educatia pe care am primit-o acasa mi-a influentat foarte mult viata de pana acum. Am vazut in casa ca barbatul munceste si aduce banii, iar femeia este cea care are grija de casa si copiii. Tocmai de aceea am "fugit" cat am putut de aceasta imagine, am fost independenta financiar inca de la 19 ani.
Imi iubesc sotul, dar tare imi este greu uneori. Cand datoriile se aduna, cand copilul vede diverse lucruri pe care si le doreste,iar eu ii raspund cu acelasi :" Mami nu are bani", cand desi spui celor de langa tine sa-si vada de treaba lor si sa nu mai intervina in viata ta iar ei nu se abtin sa nu mai arunce cate o ironie, parca nu mai vezi viata in roz. Vad durerea si pe chipul sotului meu.
Una dintre voi, fetelor, m-a intrebat daca a incercat sa-si gaseasca un job. A avut propria lui afacere, dar in acest an a avut mereu probleme, si chiar daca a incheiat alte contracte banii nu apar.Treburile se desfasoara extrem de greu, bancile din Romania ingreunand desfasurarea normala a lucrurilor.
Va multumesc din nou, pentru ca sunteti alaturi de mine.

ruxi spune:

quote:
Originally posted by Aniela
Vad durerea si pe chipul sotului meu.
Una dintre voi, fetelor, m-a intrebat daca a incercat sa-si gaseasca un job. A avut propria lui afacere, dar in acest an a avut mereu probleme, si chiar daca a incheiat alte contracte banii nu apar.Treburile se desfasoara extrem de greu, bancile din Romania ingreunand desfasurarea normala a lucrurilor.
Va multumesc din nou, pentru ca sunteti alaturi de mine.

In cazul acesta, fii alaturi de el, vei vedea ca lucrurile vor intra in fagasul normal.