Tragi-comic

blue eyes spune:

quote:

---

citat din mesajul lui viviana

“O femeie puternica e aceea:

- care e aproape de sotul ei in orice moment al zilei si impreuna formeaza un intreg in care nu mai are voie nimeni sa intre;

Femeia puternica e puternica pentru ca are suflet. Cealalta e doar o reclama ilegala - conmsidera acesta un avertismentta ahtiata dupa putere.

---

adrianaloy spune:

Cred ca divortatele sunt chiar mai puternice decat cele cu sot "iubitor si atasat". Inseamna ca au avut tarie sa hotarasca pentru ele, sa-si ia viata in propriile maini, sa puna capat unei relatii care nu se poate numi "casatorie" dupa anumite standarde.

Ma rog, daca la un moment dat apare un Fat Frumos...asta nu o face mai putin puternica: o implineste!

Anyway, mie mi-a placut articolul, l-am citit pe nerasuflate si m-a amuzat. Mi-am adus aminte ca pentru vreo 3 ani am fost asa. Si cel mai rau imi pare ca nu pot sa-mi aduc aminte momente principale din primii 3 ani de viata ai baiatului cel mare. Cand i-au dat dintii? cand l-am dezvatat de suzeta? cum a invatat la olita? Am crezut ca mi-am facut datoria de mama timp de 4 luni cat am stat cu el .Bona si soacra aveau grija de el in cursul saptamanii si apoi il trimiteam la mama in weekend...deh' ca sa ma odihnesc si eu...

Asa NU, fetelor!

mina spune:

ooooof, cata treaba are carierista din mine la ora asta si tot nu ma poci abtine sa nu postez....

Am citit doar in diagonala ce s-a scris si zic si eu aici, ca omul, cateva lucruri :D

Textul e usor stupid pentru ca exagereaza f tare, dar tocmai de aceea f amuzant. Nu cred, totusi (poate gresesc) sa existe oameni care chiar sa traiasca asa zi de zi, las-o incolo de treaba, cata autodisciplina iti trebe sa renunti in asa hal la aspectul personal al vietii cu tot ce inseamna ea? (da reptet, e posibil sa gresesc).

Misoginism exista (nu stiu daca textul este sau nu misogin). Exista din plin si depinde in primul rand de mentalitatea generala a unei societati si abia apoi de persoana. Depinde cum il accepti si ce faci cu el. Barbatii or fi ei misogini si cu pareri preconcepute despre noi, dar tot ei, cand ne iubesc, ne urca pe niste piedestale de unde uiti, zau, de misoginism. Ca femeie care mi-am pus pe picioare o mica firma, mi-e greu sa ignor misoginismul atunci cand sunt intrebata, in diverse situatii, unde-i sefu firmei si cand s-ar putea discuta cu el? Ei, in acest caz, fie-mi iertat pacatul, sfidez, domin si demonstrez. Si de cele mai multe ori victima tine minte. Dar sa nu ducem la extreme: inca ne mai place sa ni se tina usa, scaunul, sa fim sprijinite cand coboram din masina si tot asa...stiti la ce ma refer.

Nu cred ca trebuie sa alegem intre cariera si familie, cred ca le putem face pe ambele, cu doua conditii: sa nu iti doresti perfectiunea (care la urma urmei nu exista si nici nu aduce fericirea) si sa accepti, pe alocuri, compromisurile. Uneori faci mai mult pentru job, alteori pt familie, efectul si trendul general fiind unul bun pe ambele planuri.

Puterea e, probabil, sa ai in fata vietii, oricare ar fi ea, acea atitudine care-ti aduce fericirea, pentru tine si cei dragi. FIecare viata e diferita si cred ca incercam prea mult sa ii judecam pe altii.

Si aici ma intorc la exemplul personal fiindca sunt destul de mult judecata ca muncesc in disperare sa pun firma pe picioare, tocmai pentru ca motivatiile mele sunt subrede in fata celor ce ma judeca: imi place ce fac, e ambitia mea sa fac bine ce fac, sa reusesc si, nu in ultimul rand, nu pot renunta atat pentru mine cat si pentru cei care-s angajatii mei fata de care am o raspundere si o responsabilitate. Eu ma simt confortabil cu motivatiile astea dar cati dintre voi se regasesc in ele si ma aproba?
Putini sunt cei care, in aceste conditii, ma cred ca ma ocup si de familie, asa greu cum e sa le impac pe toate. Insa, copilului meu ii dedic serile de dupa gradi/birou si week-endurile si, fara a ma lasa coplesita de mandria de parinte, este un copil fericit, bine educat, ale carui preocupari imi sunt total cunoscute, preocupari in care ma implic cat mai mult pentru a-i asigura o dezvoltare armonioasa pe toate planurile. De casa ma ocup cat pot iar cat nu pot am discernamantul sa cer ajutorul, imi tin familia pe mancare gatita si respectam cu sfintenie regula mesei in familie si tot asa. Asa face si sotul meu si Matei chiar nu simte ca suntem "prea ocupati" pentru el. Stie ca e pe primul plan in viata noastra, si accepta faptul ca avem si alte preocupari.

Pe scurt, se bate cam multa moneda pe alegerea dintre femeia manager sau femeia casnica si pe faptul ca alegi una dintre ele si o sacrifici pe cealalta. Putem sa nu facem aceasta alegere fara teama ca le vom face prost p-amandoo. De asta ce ziceti?

As putea totusi incerca o definitie: femeia puternica este cea care, atunci cand are o motivatie, nu se teme de parerile celorlalti.

Va pup, s-aveti pace si fericire!

(ma-ntorc la prezentarea de-o bibileam ca acusi ma navaleste componenta casnica, adica sotu si copilu dusi la piata, ca e seara lor de gatit...vai mie si bucatariei mele...)

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu
http://community.webshots.com/user/vizigotubaiatmare

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului