Colectia de toamna-iarna 2005 (191)
Raspunsuri - Pagina 12
Gandacel spune:
Tania, il transfera la spital in Sibiu, sau ce fac? Suporta drumul?! As da si eu niste bani, dar te rog spune-mi cum, ca nu stiu din urma si nu am timp sa caut.
tania-z spune:
Nu, Gandacel, din pacate il trimit acasa 
, sa-si astepte sfarsitul.
Problema e exact cum ai intuit-o, cu drumul. Nu suporta drumul si ar avea nevoie de o ambulanta cu conditii, nu stiu nici eu prea bine, ca nu am vb direct cu bunica-sa. Incercam si noi de aici prin interventii, sa vedem ce se poate obtine.
Din cate stiu eu, o parte din fete au trimis bani in contul ANDEI pentru Sergiu, dar mai departe nu stiu. ANDA nu a mai intrat, sper ca e bine cu Nic! Sergiu e inca la spitalul Bagdasar, cu bunica lui, nu stiu cum s-ar putea trimite direct acolo, ca nu cunosc Bucurestiul deloc. Noi am trimis printr-un cunoscut care s-a dus el l-a spital si a dus banii si a vb si cu doctorul (ca e deputat si avea trecere).
ioana_77 spune:
maria, cand alaptez, de obicei Maria sta in pat cu noi si se uita la desene. dar fiindca am vazut ca i se cam uraste cu binele de la atatea desene (alaptez cam la 2 ore), i-am spus ca TV-ul nu mai merge si gata. SI se joaca in jurul nostru cu ceva. Oricum, eu alaptez in medie cam 6 minute, deci nu-i capat de tara. Fac mancare cu Maria in bucatarie, ne mai jucam, ma mai ajuta (de exemplu imi da cartofii la mana sa-i curat si-i spalam impreuna
), mai povestim despre legume si alte treburi din bucatarie. Stef ori face nani, ori se joaca in play-gym. Dar il luam si pe el in bucatarie, in leagan, cand incepe sa se simta neglijat.
Dus fac tot cu Maria in baie- (inainte o lasam la desene si pe stef in pat la el, sa nu-i vina vreo idee lui sora-sa), ne spalam impreuna pe dinti - o cocot pe wc si se uita in oglinda.
Cu curatenia e mai greu, tot cu maria lipita de mine, stef in play - gym, dar nu apuc decat sa dau cu aspiratorul in doua camere si gata linistea. Urmatoarea zi dau in restul casei. Mopul il vedem cam rar, maria se distreaza de minune cu el cand il folosim.
Am dat cu aspiratorul si cu Stef in wrap. acu' nu stiu de-l doare burta sau incepe sa alinte, dar nu mai sta singur prea mult timp si urla, asa ca prefer sa-l atasez de mine asa dansam, mai strangem lucrurile prin casa.
Dupa acum vedeti, maria e scai lipita de mine. Mi-e ciuda de nu mai pot ca nu se joaca singura, pe de alta parte ma gandesc ca peste un an, doi o sa-mi doresc sa mai stea asa lipita de mine si nu o sa mai vrea ea. Asa ca ne conformam la conditiile actuale.
Maria (29.11.2005), Stefan (31.10.2007) si Ioana
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1ea9815662d7c2a948441b&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">1 an
martie 2008
ioana_77 spune:
Intrebare pentru fetele din Bucuresti. Cunoasteti un domn doctor Peltecu, (ginecolog) care lucreaza la Spitalul Filantropia? as vrea un nr de telefon de la cabinet si ceva informati de bine despre el. Pentru prietena mea din Bucuresti, care nu stie la cine sa mearga si a aflat de la cineva despre acest domn.
Maria (29.11.2005), Stefan (31.10.2007) si Ioana
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1ea9815662d7c2a948441b&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">1 an
martie 2008
leea_cv spune:
Azi sintem vizibil ma bine. Tusea nu ne prea laa sa respiram,dar oricum am apucat-o pe drumul ala bun.
Ginda da ce ce te uraste mai soacra-ta atit de tare? Ma cutremur cind citesc cit de "neinghitzita" de ea te simti...Pe de alta parte,uite,tu,ai ridicat putin balantza,caci ai avut o copilarie reusita.
Monet am reusit sa vad si eu cele doua floricici ale tale,care foaaarte frumoase s-au facut.
Sergiu sarmanul,i se scurge viatza din trupsor...DE CE?
=========================================================================
Vllleau si eu un vot...doua... la www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=41" target="_blank">stralucire si www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=33" target="_blank">picaturi...chiar daca mi-au fost inversate pozele...
Leea si Tudor David (19.12.2005)
iubire…in imagini
............................................................................
Vrei, te rog, sa iei putin mina de pe umarul meu?...Poate reusesc sa zbor.
Ce pacat!Intr-o zi,fiecare copil va invata ca nu tot ce se clatina e leagan...
Ina869 spune:
Lavi si fetelor care ati intrebat de mine 
.
Incerc sa stau cuminte in urmatoarele trei saptamani (parerea d-ritei este ca dupa asta nu mai exista riscuri mari in cazul unei nasteri premature) sint necajita cu starea bunica-mii, ma ingrozeste acel telefon care imi va da stirea mortii dansei.
Leea scumpa si draga , am plins si eu citind postarea depre copilaria ta ( si eu te "vad" o persoana puternica si curajoasa, care nu se teme de nimic ),asa cum m-au impresionat si postarile altor fete de pe-aici. Pe vremea copilariei noastre nu erau atitea surse de info, parintii erau nedocumentati in ceea ce priveste educatia copiilor si, in consecinta, aplicau metodele "traditionale" ( batai, injuraturi) care le-au fost si lor aplicate in copilarie. Un copil rebel,cu idei si pareri , era considerat un copil periculos pe vremea aceea. Trebuia, era musai sa stai in rand cu turma, altfe, erai considerat "diferit" si ca atare, se luau masuri de corectie.
Si eu am avut o copilarie nefericita, care m-a marcat toata viata, acesta a fost de fapt motivul pentru care am placat din tara; m-a afectat atit de mult, incit am vrut sa fug, sa uit.
Tata a fost un tiran toata viata, cu toti din jurul lui. Mama nu-i putea face fata si o inteleg, nu avea sanse/metode sa-l stapineasca, nu o condamn, este o persoana slaba. Daca cineva ar da in copiii mei ( mai ales barbatul meu) as sari ca o leoaica si ar avea de-a face cu mine la modul cel mai urit. Tata a fost un familist convins, nu ne lipsea absolut nimic, dar aducea acasa frustrarile de la serviciu ( stiu ca salariatii din subordinea lui erau tare nemultumiti de felul in care erau tratati ) si cind intra pe usa nu stiam care, pe unde sa ne ascundem. Isi confectionase o linie speciala, cu care ne dadea ( mie si lui frate-meu ) la palme de ni se umflau pentru citeva zile. Daca indrazneam sa-i intreb „de ce ?” urla „fiindca asa vreau eu!” si cu asta se incheia conversatia. Eram prin clasa a cincea si ma scapam in pat. De frica, de teroare. Era de-ajuns sa-mi spuna cineva „ vine taica-tu! „ si nu stiam unde sa ma ascund, cum sa ma fac nevazuta. Am ramas cu sechele pe viata, am fost o persoana timida, timorata, nu am avut incredere in mine, in ochii lui tata noi, copiii, eram „niste indivizi care vor trai de pe azi pe maine, niste vagabonzi, daca nu ar aplica el reguli ”.Invatam de frica ( daca aveam medie sub 8, vai de mama mea) nu de placere. Intr-o vara am avut media 6 la nu stiu ce materie, si tata m-a dat pe mana unei prietene de famile, sefa la un mare restaurant, care m-a pus sa spal vase toata vara, trei luni de zile , sa car navete cu sticle , ( de atunci m-am ales cu o discopatie lombara si am avut de tras toata viata) sa duc gunoiul, am facut cele mai umilitoare si josnice munci, iar tata a fost tare mandru, asta a fost „lectia” de „corectie” , sa vad cum este la munca de jos si sa-mi bag mintile in cap sa invat. Eram mutilata sufleteteste.
Nu aveam voie la zile onomastice, aniversare, nu aveam voie sa am „anturaj” care sa-mi strice modul de-a gandi ( ce mod? ce gandire? eram abrutizata, departe de lumea care ma inconjura, eram ca un robot care astepta instructiuni, nu aveam dreptul la initiative sau pareri ) nu aveam voie sa ma imbrac la „moda” trebuia sa fiu decenta ( aveam saci de imbracaminte adusa din strainatate, blugi, sarafane, ma rog, ce se purta pe-atunci, aveam privilegiul sa le admir doar si sa le tin impachetate fiindca „nu-mi trebuia moda la varsta aia’ ci carte!”), aveam un sarafan pentru la scoala si unul pentru acasa, vestimentatia mea de zi cu zi. Explicatia lui tata: „nu vreau sa devii o vagaboanda ca alea’ de prin Parcul Polivalenta”. Singura metoda de rebeliune ,ascultam cenaclul Flacara pe ascuns. Si fiindca eram izolata, m-am refugiat si am calatorit...cu gandul; visam ca odata si odata voi avea familia mea, casa mea, coltisorul meu ...traiam intr-o lume imaginara si numai acele vise m-au incurajat si mi-au dat puterea sa merg mai departe. Eram ridicol de speriata de viata, de tot ce ma inconjura. Altfel,cind eram in afara casei, eram un copil tare social, popular, nimeni nu ar fi putut banui macar calvarul de-acasa.
Tata a venit in vizita pe aici de citeva ori si a avut tendinta sa ma domine din nou, sa ma indrume ce si cum este bine. Am incercat sa-i spun cu frumosul si diplomatie ca s-a terminat cu „lectiile” de viata, nu mai are nici o putere. Cind am vazut ca nu intelege, i-am spus hotarit ( nu in atitea cuvinte) ca daca nu inceteaza nu o sa mai ma vada toata viata.
Din povestirile lui de cind a fost copil, am inteles ca taica-su’ a procedat la fel; muncea, aducea in casa, si il batea de-i sareau fulgii ca sa invete si sa „ajunga cineva” , asa ca tata si-a gasit evadarea in carti, citea de rupea, de cind il stiu eu a fost cu cartea in mana, aveam biblioteci cu stive de carti in toata casa, inclusiv in bai. In in consecinta, asa a facut si el cu noi, si, dupa parerea lui „ uite, ca nu ti-a stricat educatia data , ajuns departe!”.
Acum , ma suna saptaminal, este in stare sa faca si sa zica orice i-as cere sau mi-ar face placere. Prea tarziu, raul s-a produs deja.
In orice caz, nu mi-am ales barbatul dupa tiparul tatalui, i-am spus de la inceput ca daca imi da o palma, aceea va fi si ultima. Din fericire pentru mine, tot ceea ce am visat in anii copilariei triste, barbatul ideal si casa, si familia, toate s-au materializat si astazi sint mai fericita si libera decit am fost in toata viata mea. Nu-mi doresc decit sa nu repet greseala tatalui meu, si eu am o fire dominatoare si uneori sint agresiva verbal, in ani am incercat sa-mi infrang aceste porniri dar mai am de lucru. Am marele noroc ca George este mult mai destupat la minte (culmea, si el a fost batut cu nuiaua de catre soacra-mea, dar nu a ramas cu nici o dauna, de nici un fel) , si i-am dat mana libera sa ma infrineze de cite ori o iau razna cu reguli si restrictii. Copiii mei nu trebuie sa treaca prin ce-am trecut eu. Vreau sa fie liberi si sa nu se simta ca intr-o inchisoare, asa cum am trait eu.
Ina,Rachel Georgia (Nov.23,2005) si Pufosel
Today is a wonderful day; I choose to make it so.
lavi02 spune:
Ce ma infioara pe mine este cum si-au umilit fizic si psihic copiii niste parinti "cu carte", stimati in cercul lor social, si care culmea! si in ziua de ani sunt convinsi ca si-au crescut bine copiii. 
Gandacel da, povestile noastre de copilarie seamana destul de mult poate de-asta ne intelegem noi destul de bine.
Tin sa spun ca si eu mi-am iubit tare mult parintii, ce mai! - ii iubesc si acum chiar daca nu-i mai pot vedea sau vorbi cu ei. Ce am povestit aici au fost singurele aspecte negative - faptul ca au fost mai in varsta si ce a rezultat de aici.
In schimb le datorez increderea in mine (tot timpul ne bagau in cap ca suntem destepte si ne incurajau si nu se suparau daca aparea cate o nota mai proasta, ca vom reusi in viata). Si ne-au format o judecata de valoare pe care o apreciez azi foarte mult. Si 1000 de alte chestii, imposibil de povestit. Cred ca ne-au crescut frumos si sanatos psihic.
Ina stiu ce groaznic e sa tresari la fiecare telefon care suna 
dar incearca te rog sa fii stapana pe tine si pe situatie: bunica ta are o varsta, s-a bucurat de o viata lunga. E bolnava grav si e firesc ca la un moment dat, sa se duca. Va fi o eliberare pentru ea. Stiu, e foarte trist ca te desparti chiar si la 80 si x de ani dar asta e cursul vietii. Unii oameni mor si ne intristeaza, altii se nasc si ne bucura.
Tania mamele noastre erau fix opuse, vad [:-)] la capitolul "ce zice lumea".
Gandacel nasoala treba cu socrissima. Cu sacrificiul pt altii - cel mai bine e sa nu te sacrifici. Daca faci ceva, sa faci din suflet si cu drag, fara sa astepti recompense, nici macar morale; daca nu, mai bine nu faci.
miri__b spune:
De joy stiu eu ceva, nu de bine. m-a sunat luni parca sa-mi spuna ca se descurca super cu pompa mecanica de la avent .problema e ca erau toti raciti, venea de la farmacie.
Relatia cu parintii: divortati, crescuta de bunici la tara pana am inceput scoala si cand a vrut maica-mea sa zburde, tanara, frumoasa, fara obligatii...heiii. ce m-a marcat? ca i-a pus amantului un castorn mare cu cartofi prajoti si pui la ceaun, si i-a spun ca dc nu ne ajunge ce pusese in farfuri ptrn oi doua, mancam piine cu unt.
Madutza10 spune:
Mai fetelor ,unele postari despre copilarie m-au facut sa pling ,pacat ca in anumite cazuri nu se pot alege parintii....
Eu am avut o copilarie relativ linistita ,mama ne-a crescut singura(pe mine si sor'mea) pentru ca tata era non stop la munca iar cand nu lucra mergea ,,cu baietii'' prin carciumi ,petreceri etc. ,relatia mamei cu tata s-a deteriorat in timpul sarcinii cu sor'mea ,ea fiind cu 4 ani mai mare ca mine ,tata atunci a luat-o rau razna ,s-a incurcat cu o tipa ,cu care ,,a trait'' vreo 5 ani ,mama a aflat la un moment dat dar zice ea ,,era prea tarziu ,va aveam pe voi'' ,asta nu-i o scuza ,a suferit ca o fraiera toata viata pentru ca de atunci tata a inselat-o constant ,asa ca ea s-a dedicat noua cu trup si suflet .A stat acasa cu noi pina am mers la scoala ,tata castiga destul de bine deci nu ne lipsea nimic si n-a fost nevoita sa mearga la serviciu,noi intotdeauna am simtit suferinta mamei desi facea eforturi sa n-o arate ,cand am crescut am inceput ,,sa-l judecam '' pe tata ,afland cite ii facuse in tinerete dar era prea tarziu ,mama a inceput sa sufere de depresii ,usoare ce-i drept ,sa fie violenta cu noi ,verbal mai mult ,la un moment dat era o monotonie de nedescris in casa noastra ,nu-mi venea sa ma intorc acasa de la scoala ,mama care ne aratase atita dragoste acum nu mai avea chef nici de-o vorba....In fine eu m-am racit de tata mult ,mi-a fost chiar indiferent ,ma gandeam ca am doar mama ,ma lasa rece orice-mi zicea sau facea ,asta pina acum 2-3 ani cand s-a imbolnavit de arterita ,i-au amputat un picior ,apoi si pe celalalt ,a ajuns sa-mi fie mila de el ,sa-l privesc altfel ,sa-l compatimesc ....Ia chiciti cine are grija de el de atunci si-i schimba scutece ca la bebelusi???MAMA !!!Eu sincer nu stiu cum mai rezista ,cum a putut sa treaca peste tineretea distrusa din cauza lui si sa-l ingrijeasca cum stie ea mai bine ,ce-i drept depresia revine cand si cand ,face tratament constant ,mie cateodata mi-e frica sa nu ma duc ,,la vale'' cu nervii ca ea pentru ca nu ma pot abtine ,sint tare ,,iute la manie'' ,tip cam des din nimicuri ,nu vreau sa-mi traumatizez copilul si fac eforturi sa ma stapanesc ,desi de multe ori ma intreb dc sint asa nervoasa ca motive n-am ,am un barbat minunat ,care nu mi-a gresit niciodata ,se poarta cu mine ca la inceput ,situatia materiala e buna ....in fine poate cand va mai creste Andreas si voi scapa de stres imi voi reveni
M-am placintit ,scuze!
Orlando_Andreas
(9.12.2005) si 
Mada
www.onetruemedia.com/shared?p=4735f6859c47291132f727&skin_id=6&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">Al II-lea an de viata (montaj )
tania-z spune:
INA trist si....dezarmant! Ma bucur ca visele tale s-au realizat, o meritai din plin!
MADUTZA, asa e mama ta, traieste pentru altii, a uitat de mult sa traiasca pt ea
LAVI, ai dreptate, exact opusul . Acum sunt si eu parinte si ii iubesc din tot sufletul pe ai mei, chiar daca m-au vrut "legata" de ei, stiu ca la baza nu a fost intentie rea. Iar episoadele de rebeliune au fost in urma cu vreo 17-18 ani...intre timp multe s-au schimbat.
JOY, sanatate multa tuturor!
MIRI, ce suflet de mama sa ai sa faci asa ceva??! Ce-o fi fost in sufletul vostru ca si copii? 