Colectia de toamna-iarna 2005 (191)

lavi02 spune:

Fetelor, multumesc de raspunsuri, n-am fost la medic inca astept sa-mi treaca de la sine . Mi-e groaza de medici in ultima vreme.

relatia cu parintii am citit ceva ce mi s-a parut f interesant in revista Psychologies: zice ca daca mama a avut o relatie proasta cu mama ei, isi doreste baiat, daca a avut o relatie proasta cu tatal sau cu fratii (baieti), isi doreste fetita.

Si ca ai tendinta de a te purta cu copilul tau dupa cum a fost relatia ta cu parintele de sexul respectiv; cumva retraiesti relatia cu el.

La voi se confirma?

Leea gandeste-te daca nu cumva ai invatat din copilarie ca esti o "victima" in relatia cu barbatii si din cauza asta tinzi sa devii victima in relatia cu barbatii - adulti si poate si cu T. Poate ca ti-a mers rau din cauza ca in subconstientul tau s-a inscris puternic relatia cu tata din copilarie.

Eu nu cred ca tu esti o victima si o nefericita. In primul rand esti foarte talentata si inteligenta si ar trebui sa-ti fructifici talentul asta, la scris/vorbit. In al doilea rand esti inca tanara, inca mai ai viata in fata, la picioare. Ca sa nu mai vorbim ce copilas reusit e Tudor...

---
Noi am fost crescute de mama, bunica era ceva "visiting". Eu am avut mai multe afinitati cu mama, sora-mea cu tata. (Dupa cum semanam la fore cu ei, ca fizic exact pe dos). Intr-o zi, acum cand era tata bolnav, m-am intors cu sora-mea de la spital la ea pe jos si am purtat o luuunga convorbire in care ne-am analizat copilaria, ce ne-a multumit si nemultumit, samd. Ne-am mai clarificat unele chestii. Discutia s-a prelungit mult in noapte. Gandacico poate preiei ideea!

Asa ca in virtutea a ceea ce am citit in Psych, eu mi-am dorit fete iar sora-mea are senzatia ca daca va avea copii, va avea baieti, probabil isi si doreste.

Dordia, Roxi sarcini usoare in continuare!

Ina azi cum te simti??? Doamne ajuta sa mergi bine inainte!
Tot e bine ca le-ai spus parintilor de sarcina, chit ca motivul nu e prea fericit...

Madutza sanatate multa tie si mamei si soacrei!

dordia2000 spune:

Roxi....se pare ca ti-o iau inainte cu bb...dar te astept sa ne plimbam impreuna. Abia astept sa iesim laplimbarici cu bbii. Cu toti patru bineinteles.

Despre parinti....eu nu va pot spune nik de rau...pt ca desi sunt a treia fetita la parinti am avut si eu frustrari de genul ca pe mine nu ma iubesc, ca eu nu sunt asa importanta...etc. Asta din cauza ca dif de varsta intre noi e destul de mare si...eu eram mai la coada pt ca problemele surorilor mele erau mult mai imp decat ale mele. Sora mea cea mare e cu 9 ani mai mare iar cea mijo cu 6 ani. Ele aveau destule in comun iar eu...eram mezina. Deci de multe ori m-am simtit pe ultimul loc...dar nu m-a marcat asa rau ca sa am sechele acum. Atunci le-am reprosat dar acum realizez de fapt ca aveau dreptate. Noi ne-am inteles bine cu parintii, ne intelegem bine si acum si suntem destul de unite si ca surori si cu parintii. Asa ca...sunt superok si ma ajuta neconditionat atat pe mine cat si pe surorile mele. Multumesc lui Dumnezeu ca ii am si sa dea Domnul sa ii tina sanatosi si de acum incolo.

Va poop ca ma duc sa vad ce pot lua de pe net pt bb mic...ca de...nu am voie sa ma deplasez.

---

Diana 35+ mamica de Stefan-Cristian 14.11.2005
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1ee608d0bc6b68328c225c&source=category&category_id=12" target="_blank">Un an de basm-filmuletz

maria_alexia spune:

Salutare si de la noi! Eu sunt in ipostaza obisnuita a dependentelor de DC: cu bebe la san si cu o mana pe tastatura , pe Cristi l-au scos bunicii putin la plimbare.

M-am mai obisnuit cu ipostaza de mama de doi nazdravani, uneori imi iese chiar bine jongleria cu programele lor, alteori se mai lasa cu plansete.
Cristi e crizat, ca majoritatea copilasilor de pe-aici, tipete si proteste la orice, vrea numai cu mine, sa-l pun pe bebe in patutz si tot asa. Circ la papa, circ la nani. Iar Ana mica se face tot mai smechera - asta cu ajutorul nepretuit al bunicilor -, vrea tot in brate, suge si la o ora, o ora-jumatate... De obicei sunt ca ea la san si cu o mana cu motocicletele sau puzzle-urile lui Cristi. Am mare noroc cu soacra care e prin zona si face toata treaba plus leganatul Anei cand nu mai razbesc cu crizele lui Cristi. Cam asta e viata noastra. Ies rar , astept sa se mai incalzeasca si sa mai creasca putin Ana sa o pot tine mai mult pe-afara. Timpul meu "liber" e atunci cand e Cristi la plimbare, daca nu cumva domnisoara e flamanda sau indispusa fix atunci.
Dar cresc ei mari si ne mai descongestionam si noi. Pana una-alta, sunt fericita cu fiecare masa/somn bifate, cand copii sunt linistiti si depasesc cate un moment de criza.

Dordia, Roxi, sa va bucurati cat mai mult de ultimele momente de sarcina si sa aveti bebei sanatosi si cuminti !

Cu nazdravanii mari si crizati, tind sa-i dau dreptate lui Gandacel. Am inceput sa cred ca problema nu e ca fac ei crize si cum sa le impiedicam, caci asta se intampla oricum: daca nu se crizeaza din ceva, o fac din altceva; important e sa le privim cu detasare si sa le lasam sa treaca.

monet spune:

ce fain scrii, maria! parca pui un val de calm asupra mea . mersi. ce bine ca te descurci bine cu amindoi pruncii - ca, la urma urmei, si cristi e mic. sa-ti traiasca ana!

in legatura cu relatia cu parintii: eu si frate-meu (mai mic decit mine cu 1 an si 9 luni) am fost crescuti de bunici. locuiam cu totii (bunici, parinti, copii) intr-o casa mare (ce amintiri nostalgice ma leaga de casa copilariei mele din oradea.... ). bunica mea era refugiul meu pentru orice pe lume, bunicu' meu era cel la care mergeam cu orice intrebare: nu s-a-ntimplat niciodata sa nu-mi dea un raspuns minunat la intrebarile mele multe ). din pacate, au murit amindoi, in decurs de 8 luni, pe cind aveam 16 ani.... de-abia atunci am incercat sa-ncropesc o relatie cu mama si cu tatal meu. inca tot incerc . da'-i bine. avem o relatie de calm si intelegere. e drept ca nu-mi impart toate secretele cu ai mei, in schimb fac asta cu sotul meu. poate e diferit pentru voi....

va pup! am examen in 2 ore. oral! bleah.....


mona, lia (24.04.2004) si maya (28.10.2005)

"Vara in Martie"


"Lia si Maya, mari"

www.seansimon.com/Images/2007/Images2007.html" target="_blank">"Iubitele mele"

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60893" target="_blank">ASA S-A NASCUT MAYA www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">ASA S-A NASCUT LIA

lavi02 spune:

Din ce-am observat eu, cam asta-i reversul medaliei, cine a fost crescut de bunici cam greu incropeste dupa aia o relatie buna cu parintii...

monet si eu am niste amintiri cu casa copilariei mele... era un intreg univers... dar si de apartamentul nostru facut de noi mi-e tare drag.

maria vba aia: mergem inainte, ca inainte era mai bine!
Ideea e sa nu te panichezi si sa n-o iei in tragic si sa te amuzi cat poti, mai incolo o sa-ti amintesti cu drag perioada asta haotica cu 2 copii mici.
Spor la descurcare!

tania-z spune:

SE pare ca spiritul Postului Pastelui s-a bagat si in colectie si ne-a umblat pe la suflete, ca uite ce subiecte superbe, desi diferite, discutam! Relatiile cu parintii si perlele propriilor copii!

M-au emotionat postarile voastre, sunteti de admirat, cele ca Leea, Roxi... ca ati ajuns unde ati ajuns cu toate greutatile prea mari puse pe umerii de copil . Mihaelutza m-am bucurat sa te revad "online".

Eu sunt de acord cu ce a citat Lavi din revista aceea, au fost studii realizate care au aratat astefl de corelatii: tati abuzivi --> fiice care ajung tot in compania unor astfel de barbati. De pe vremea cand lucram cu persoanele dependente de alcool si droguri, imi amintesc ce des, din pacate, de verifica teoria: tata alcoolic - fiica casatorita cu un alcoolic. Toata lumea se intreaba: de ce?? cand ar trebui sa fugi tocmai de ceea ce ai patimit in copilarie! O explicatie, cea psihanalitica, vine sa spuna ca fata isi cauta tatal in fiecare nou iubit si de aici asemanarea. La asta, se poate adauga ca, din relatia cu un tata abuziv, fata pleaca in viata cu frustrarile date de privarea de dragostea si atentia paterna. Si-o dorea, si-o doreste, iar atunci cand intalneste un El, asemanator cu tatal (realizeaza doar inconstient, poate, asemanarea) dar care ii da atentie si chiar dragoste, la inceput, e gata....a gasit ce cauta de-o viata. Din pacate nu dureaza mult pana cosmarul copilariei se repeta la varsta adulta, cu sotul.

La mine a fost asa: parintii mai - mai ales mama au fost obsedati de ideea de "familie perfecta". Asa ca au facut toate eforturile sa fie asa, chiar daca uneori parea artificial. Uneori am resimtit aceasta "goana dupa imagine" prin lipsa de apropiere EFECTIVA - sa ma explic: desi mama se dorea a fi cea mai buna prietena a mea, sa "discutam", eu nu am simtit deloc deschiderea, stiam ca daca sunt sincera ma va judeca, nu va fii o simpla discutie. Ca urmare, am fost o adolescenta rebela, mi-am facut trupa rock si am fugit de acasa, luam droguri de care se gaseau pe atunci si vorbeam ca birjarii. Cred ca, in turbulentele adolescentei, vroiam sa stric imaginea prea idilica creata de parintii mei, care nu se potrivea spiritului meu. Mama a facut depresie, cu tot felul de efecte secindare nasoale, asa ca..m-am cumintit...pentru ei. Adica m-am straduit ca in fata lor sa am o imaginea (cea pe care si-o doreau), iar in viata mea obisnuita, sa raman aceiasi. Nu va spun ce greu a fost! Si inca mai e... Dar in ce ii priveste, intotdeauna le prezinta lucrurile roz, de 13 ani de cand sunt cu Cosmin stiu de o singura cearta samd.. nu e bine, dar nu am ce face.

un buchet mare de tuturor!

felicia74 spune:

Da, in cazul meu se verifica principiul apropierii de bunici in locul parintilor, deoarece am crescut la ei. Dar sa stiti ca nu neaparat ca am stat pana la 7 ani la ei, ci pentru ca ai mei nu au stiut sa se apropie de mine. Cand m-am intors la scoala sora-mea abia se nascuse, toata atentia a fost majoritar asupra ei, in timp ce eu am crescut in regim de cazarma, sora-mii i s-a permis TOT. Poate din aceasta cauza nici nu m-am apropiat nici de ea, ca prea avem idei diferite despre viata.
Insa sa stiti ca am vrut sa ma apropii de ei (eu am fost mereu extrem de sensibila, doar daca mi se facea un repros izbucneam in lacrimi, lucru care il enerva cumplit pe tata care considera ca e mai bine ca in acele momente sa ma jogneasca cu un "ce sa ma fac, esti sensibila").
Dar ce relatie poti sa faci cu o mama intr-o criza de nervi a zis "mai bine faceam un rahat decat pe tine?" Ani de zile m-a bantuit fraza aceasta.
Zau, uneori ma gandesc, ca daca exista pe vremea asistenta sociala multi parinti ar fi ramas fara copii.
Si au fost multe, multe pe care nu le pot povesti deoarece e forum public si stiti voi...
Din pacate nu cred ca am trecut peste ele, deoarece nu pot povesti nici in particular despre trecut. Culmea e ca nici cu sora-mea nu discut despre asa ceva, ne comportam de parca nici nu s-a intamplat. Nu stiu daca e bine ce fac, dar pur si simplu nu vreau sa vorbesc despre acele intamplari deoarece simt ca le-as retrai.

Insa nu cred ca mi-am ales sotul dupa tiparul tatalui, Doamne fereste, cred ca am cautat opusul, cu tot respectul pentru studiile psihologilor. Tata era violent (mai ales la limbaj), cand repara ceva venea si un potop de injuraturi. Doru - nici gand de asa ceva, de fapt el m-a facut sa ma apropii oarecum de biserica. Zic oarecum deoarece se poate spune ca dau si eu pe acolo cand am timp. Mai mult nu
Sper din tot sufletul ca eu sa fiu exceptia de la regula deoarece ma straduiesc s-o cresc pe Ili intr-un mediu normal. Si s-o tin departe de ai mei, s-o feresc de influentele nefaste.

Felicia si Ilinca Teodora (15 noiembrie 2005)

Siminaf spune:

Lavi, acum am citit si eu, nu stiu ce sa zic de minutza ta. E greu sa-mi dau cu parerea fara sa vad si sa pun mina. Dar mai bine mergi la un ortoped, e mai sigur asa. Mai poti incerca si cu un unguent cu Diclofenac de ex, de citeva ori pe zi, citeva zile. Nu poate face rau, doar scade inflamatia.

Pupici si ai grija!

lavi02 spune:

Feli
S-ar putea ca ai tai sa aiba alta atitudine fata de Ilinca, vezi ce povesteste Mihaelutat. Oamenii se mai schimba...
Uita-te pe la forumul psi, dupa userul MissParker, pe mine m-a impresionat foarte mult fata asta cum s-a luptat cu fantomele copilariei.


...frumos subiect! De unde se vede ce important e sa ne gandim la sufletelul copiilor nostri in toate atitudinile pe care le avem pentru ei...

Eu cred ca generatia noastra are ceva in comun: de multe ori parintii erau f tineri, sarcina venita pe neasteptate, nu erau pregatiti social, material, sufletesc samd sa creasca un copil, asa ca i-au lasat la bunici pe termen lung si i-au preluat la 6-7 ani cand incercau practic sa faca cunostinta cu copii lor.

Eu am fost pe dos, copil nascut la 39/44 de ani parintii, dupa sarcna pierduta samd. De noi s-au ocupat ai nostri intensiv, mama si-a intrerupt serviciul ani buni ca sa ne creasca. In schimb toti ceilalti copii aveau parinti tineri si credeau ca ai nostri ne sunt bunici. N-am fost la gradinita, am crescut intr-o casa mare cu curte mare, ca o cetate. Pe strada nu prea erau copii. Mare noroc ca am fost doua si am crescut impreuna. Am invatat sa socializam in grup abia la scoala, ceea ce resimt si acum, nu stiu cum/cat/daca sa ma apropii de altii. Eu ma imprietenesc greu, sunt neincrezatoare iar sora-mea in extrema cealalta, f repede.
Alta chestie: ai mei erau genul intelectualului nepriceput si nepreocupat de chestiile materiale, in special tata. Mama ne-a invatat ca nu conteaza aparentele, nu conteaza ce cred ceilalti despre tine, conteaza ca tu sa fii de acord cu tine. Bun, uneori a cam dus chestia asta la extrem - a trebuit sa facem campanii de convingere sa ne cumpere blugi, adidasi, samd, ce aveau ceilalti copii dar ei nu considerau util/necesar/samd.
Mai era nasol si ca prietenii lor aveau copii mult mai mari decat noi.

Partea buna e ca eu cu sora-mea, find diferenta f mica de varsta intre noi, am cam avut aceleasi conditii in copilarie si suntem solidare - cu bune, cu rele si avem o relatie f faina acum.

lavi02 spune:

Siminaf multumesc Nu am nicio inflamatie, nu ma doare, nu e rosu. Doar ca ultimele 2 degete si partea exterioara a palmei e usor amortita. Dimineata e mai amortita decat ziua si la fel daca o tin ridcata (poate ca nu circula sangele bine?)