Sunt in fata celei mai grave dileme din viata mea

marius spune:

Am sa-ti scriu o povestioara, se va numi....Licuriciul

A fost odata ca niciodata o fetita. Era intr-o seara de vara si ea statea la bunicii ei. Era vacanta asa ca nu avea nici un fel de grija in afara de a se juca de a dormi si de asculta povestile spuse ori de bunica ori de bunicul ei. De obicei ea nu ajungea sa asculte sfarsitul povestilor pentru ca nu stiu cum se potrivea si o fura somnul. Desigur si bunica si bunicul ii promiteau solemn ca in seara urmatoare va afla continuarea sau sfarsitul dar incepea o noua poveste si uite asa patania se repeta.
Mai putin in aceasta seara. Acum ca niciodata desi a ascultat povestea pana la capat nu a prins-o somnul. Nu este un secret dar a fost o poveste despre un licurici. Si acum ea statea pe prispa cautand cu infrigurare licuriciul ce-l zarise si inseara de dinainte. Trebuia sa-l vada. Neaparat, era el, licuriciul mult visat. Dar pe unde-o fi? Il auzea taraind tainic dar ca un facut nu il zarea nicaieri. Si de atata dorinta ochii i se impaienjeneau de lacrimi.
- Off, unde esti licuriciule?
Ahh intr-un sfarsit l-a zarit. Era ascuns intr-un pantof vechi al bunicului tocmai in coltul cel mai indepartat. Si atat de aproape dupa cantec de jurai ca-ti sta in palma. In clipa urmatoare luminita statea in plamuta-i de fetita, sclipind tainic in seara de vara. Iar ochii fetitei vibrau si ei, cu luciri aprinse de jaratic. Atata fericire in palma-i si in suflet. Inima batea odata cu visul pornit din soapta bunicului ce povestea de el, de licuriciul cel tainic. Ahh... dar ce se mai aude? Un licurici? Nu are cum sa fie, doar el este unul, licuriciul din poveste, cel din manuta-i inchisa cu grija. Si totusi cantecelul firav la inceput se auzea clar, atat de clar incat universul fetitei a inceput sa se invarta. Era bulversat. Cum sa fie un licurici? Si povestea? Si licuriciul din manuta-i mica? Tematoare si-a intors capsorul ca sa auda locul de unde venea sunetul. Ahh era clar nu incape indoiala, asa ca pasii ei micuti au purtat-o spre un alt ungher al prispei. Acum parca se auzea din ce in ce mai bine. Inima i-a luat-o razna. Nu se poate, doar ea stia de el de licuriciul din poveste toti ii spuneau de el... nu putea sa fie si totusi cantecul se auzea atat de bine. Pas cu pas, a ajuns la captul prispei. S-a aplecat si in coltul poate cel mai intunecat - lucea.
Ochii erau fixati pe acea lumina. Nu se mai auzea nimic in afara de vajaitul emotiei ei. Usor, usor, s-a aplecat si a ridicat ... un licurici. O bucurie imensa a cuprins-o, nu stia de ce. Era atat de fericita,avea doi licurici. Nu stia sa-si explice, nu semana cu nimic nici cu povestea, nici cu ce stiuse pana atunci. Luminitele licuricilor luceau in noapte asemeni ochilor ei de jaratic acopaniati de inima-i tremuranda. Erau licuricii ei dintotdeauna dar nu stiuse pana atunci. De unde sa fi stiut? Scrie cumva in vreo poveste?
Am sa-ti spun un secret. Acum scrie.

Aceasta povestioara ti-o dedic tie, adica nu, voua. Si ceea ce iti doresc din tot sufletul este sa-ti duci visurile pana la capat. Sunt ale tale si valoreaza la fel de mult ca doi licurici ce lucesc intr-o noapte de vara.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

unboticutz spune:

mikim, in primul rand condoleante !

nu vreau sa-ti spun decat ca eu am o fratioara si ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru asta! nu avem nimic de la parinti in afara de educatie si iubire dar suntem foarte fericite!



PS nu pot sa ma abtin sa nu-ti spun ca bunica mea (care e la tara si stii tiparele..) a avut ultimul copil la 41 ani. un copil sanatos, frumos, voios si cu mult noroc in viata, asa cum ti-l doresc si tie!



Emma are nevoie de noi!

mikim spune:

Marius, multumesc mult pentru poveste. Este fff frumoasa.



Cum este sa ai doi copii???


Mihaela, mama Karlei

Criss75 spune:

quote:

---

Originally posted by mikim

Marius, multumesc mult pentru poveste. Este fff frumoasa.



Cum este sa ai doi copii???


Mihaela, mama Karlei

---

Si eu am inceput sa ma intreb...Dar cred ca e frumos, e minunat.
Ai ocazia sa vezi cum e sa ai doi copii. Nu o rata.


Criss si Alex (11.05.2003)

Bedrosmart spune:

Nu obisnuiesc sa dau sfaturi, dar.......

Si eu si sotul meu suntem copii unici. Am un baietel de 1 an jumate care s-a nascut cand eu aveam 34 de ani. Cand noi, parintii lui, nu vom mai fi, el va ramane absolut singur pe lume (daca nu se intampla minunea sa apara vreun fratior sau surioara). Sincer, mi se pare groaznic sa-i fac copilului meu asa ceva.

Intrebi cum e sa ai doi copii. Nu stiu din proprie experienta, dar am citit ce au scris multe mamici care povesteau ca, surprinzator, dragostea nu se imparte la doi, ci se multiplica cu doi, atunci cand apare si al doilea copilas.

Asa ca ma gandesc: daca e asa frumos sa ai un copil care-ti umple inima de iubire, cat de frumos poate fii sa ai doi?

Bedrosmart

P.S. Baietelul meu a aparut pe lume (adica a fost conceput) cu scurt timp inainte ca bunica mea, la care tineam enorm, sa se prapadeasca. Nu am considerat asta o intamplare, motiv pentru care el ii si poarta numele, il cheama Dorian, de la Dori.

arinaa spune:

bun iti dau eu alt subiect de gandire....peste ani cand voi 2 nu ve-ti mai fi....asta e viata....macar se au unul pe celalalt,sunt frati sau surori,si se vor ajuta,iubi...mai vrei alte argumente?

http://tt.lilypie.com/Lg7Ap2.png

carla2005 spune:

Noi mai avem 24 de ani de rate la apartament! Avem o fetita de 1,4ani, eu am 30 si sotul 36 ani, imi doresc enorm al doilea copil fie el si la 40 de ani numai sa nu ramana Alex singura pe lume! Eu as face si maine al doilea copil dar nu reusesc sa-mi conving sotul!
Deci cand va face fi-mea 24 de ani am sa termin si eu ratele :))...dar nu gandesc asa, cand va face Alex 24 de ani sper sa fi reusit sa o cresc astfel incat sa reuseasca singura in viata, noi putem muri maine (Doamne fereste) ea ce face?, ramane singura pe lume, cu un apartament ca doar avem asigurare de viata, nu cred ca ar incalzi-o atat de mult apartamentul cat ar incalzi-o un suflet sange din sangele ei sa-i fie alaturi!

Despre lume, nu te mira, eu eram casatorita de 2 ani si cand am ramas gravida am intalnit si persoane care m-au intrebat daca pastrez sarcina...am ramas blocata, dar mi-a trecut!

Multa bafta si sa te gandesti tot timpul ca fiecare om are sansa lui si "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib!" Nici pe noi nu ne-a ajutat nimeni, insa e atat de placut sa realizezi ca te-ai descurcat singur. Cu Alex nu mi-a stat nimeni intr-un an si 4 luni nici macar 10 minute cu ea, ca nu a avut cine, am plecat cu ea peste tot, in oras, la nunti, la medic, supermarket, dar cand imi zice cineva ca "ai facut-o mare" creste inima in mine!

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=35" target="_blank">POZA CONCURS - "primiipasi1"

adaca spune:

MIKIM - Sincere condoleante pentru pierderea tatalui tau.
Nu stiu daca iti mai amintesti de mine, ca ti-am raspuns si la intrebarea "Sunt prea batrana sa am un copil la 37 de ani?"
Eu am 3 copii. Doi in FIV si unul sarcina naturala. Numai eu stiu prin ce am trecut pana am avut gemenii. Plangeam zi si noapte ca nu o sa am si eu un copil. Pana la FIV am mai facut si 4 IA nereusite. Cand am aflat ca sunt insarcinata natural plangeam de bucurie.
Dumnezeu m-a pus la incercare, a vrut sa vada daca pastrez sarcina.
De rate ce sa mai zic, 30 de ani de rate si cand termin maternitatea nu am un loc de munca. Dar ma gandesc ca Bunul Dumnezeu nu o sa ne lase.
Ti-am spus ca si sora mea a nascut la 38 de ani si cata munca de lamurire am dus cu ea sa nu faca avort. A vazut si ea ce bine e sa ai o sora. Acum e inebunita dupa fetita ei cea mica,iar eu tot ii spun ca ar trebui sa mi-o dea mie ca eu si sotul meu am fost cei care am vrut ca ea sa vina pe lume.


Ade cea mai fericitasi DARIUS, CAIUS si RARES

www.flickr.com/photos/14340770@N02" target="_blank">GAZELE MELE

Lorikay spune:

Eu cred ca nu trebuie sa tii cont de parerea celor din jur. Ei vad situatia din afara. Doar tu si sotul tau puteti hotari cum e mai bine. Noi mai avem 444 de rate la apartament asa ca voi stati bine. Si noi ne gandim ca ar fi bine sa mai facem un copil si daca se va intampla eu voi avea cam aceeasi varsta pe care o ai tu acum asa ca nu esti prea batrana. Iti doresc mult noroc si tie si familiei tale si sa stii ca soarele iese intotdeauna oricat de mult ar ploua.

ioana_io spune:

mikim, nu am avut timp sa citesc tot, doar primele postari, si iti raspund repede, pt. ca maine precis nu mai apuc:
parintii mei m-au avut la varsta de 35 de ani ( dupa cum vezi, nu e mare diferenta ), si nu pot sa spun decat ca am avut cei mai buni parinti din lume, intre noi a existat mereu o relatie speciala, si au avut intotdeauna de oferit multa dragoste si mult suflet.
chiar daca mi-a fost tare greu, pt. ca am fost singura la parinti, iar eu sunt o fire foarte sociabila, "barza" insa nu a mai venit, ca nu a mai reusit ( un fibrom uterin al mamei ).
fetita ta va fi fericita sa aiba o jucarie mica si in marime naturala in loc de papusica de plastic, iar daca va invata cum sa se poarte cu bb, vei avea o inlocuitoare de nadejde in timp ce tu calci, de exemplu.
iti urez sarcina usoara, nastere in apa si un bb sanatos, mancacios si kkcios.