Cine poate sa-si spuna parerea de cunoscator?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anisia spune:

Roxana,eu am o singura intrebare:Cine-i acest nou membru?
Te pup!

quote:
Originally posted by Bot de Lup



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns piatra lunii spune:

Of, Roxana, mie imi aduce aminte de fostul meu prieten- zici ca-i cicalitor si perfectionist- tot Capricorn. Desi ne iubeam tare, ma innebunea, mereu ma cicalea si ma critica ca nu eram cum voia el,mereu voia sa corecteze ceva la mine sau sa ma faca sa fiu cum voia el.Si tare ma mai obosea cateodata...
Asa ca daca e la fel te inteleg bine, in privinta asta.Altfel si al meu era baiat bun. Numai tu stii cat poti duce si cat nu.
Oricum iti doresc putere si intelepciune.

Piatra lunii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anatolia spune:

Roxana dragutzo,ceea ce trebuie sa faci,FA!Un divort e traumatizant,dar e de dorit in conditiile unei vieti nefericite.....NICI o femeie(barbat) nu merita o viata de mizerie linga un partener care-i maninca nervii....Daca nu mai merge(si din mesajul tau cam asta reiese),taie raul de la radacina.Maria e mica acum dar mai incolo va vedea si simti tensiunea dintre voi si zau,nu cred ca un copil se poate dezvolta normal intr-o atmosfera de,hai sa-i zicem"etern scandal".Viata e frumoasa si e atit de scurta..... Cu maxima simpatie,,mama gemenelor Ioana si Iulia

anatolia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mirunda spune:

Draga Roxana,

intrebarile tale au fost tot cele care m-au chinuit si pe mine ani de zile, pana am hotarit sa ma despart de tatal Marei. Si el m-a amenintat ca imi va lua copilul, si chiar era sa reuseasca...m-a chinuit ingrozitor 2 ani de zile, cu procese peste procese, in care tot timpul a pierdut, dar asta numai fiindca am avut un avocat bun si am fost un pic mai isteata decat el...dar sa sti ca exista cazuri cand copii merg la tati, aici, in Germania mai dese dacat in Romania. Asta este un mare avantaj in cazul tau, ca esti in Romania, si acolo copii se dau greu tatalui-Doamne ajuta! Eu as lua aceste amenintari in serios, si DACA te hotarasti pentru divort, atunci ATENTIE-nu il subsetima. Un barbat ranit in orgoliul propriu poate deveni foarte periculos. AStiu si cazul unei matusi de-a mea, careia i s-a luat copilul la varsta de 2 ani, in Brasov, pe motiv ca l-ar fi neglijat...peste multi ani (copilul venise deja la ea la 13 ani) a aflat ca judecatorul era un bun prieten de-al fostului sot...O prietena de-a mea de aici, din Germania, are toate drepturile asupra copilului-tutela , tot, dar...nu poate lua copilul de la sot, chiar cu ajutorul politiei...incredibil dar adevarat, nu vreau sa te sperii, am insa senzatia ca aici s-au povestit numai lucuri pozitive despre incredintarea copilului la mama, eu din pacate cunosc si povesti tare amare, care s-au terminat altfel...iti doresc din suflet sa gasesti un drum de comunicare cu sotul tau, dar daca te vei hotari pt. divort, fi foarte atenta, si nu il subestima.
Iti doresc din suflet sa treci cu bine peste aceste momente de cumpana. Mirunda

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns craciunitza spune:

Miruna, ai mare dreptate. Vorba aia, paza buna trece primejdia rea.
Draga roxana, partea cea mai grea este sa nu-i dai idei, adica sa nu te impotrivesti (verbal) pretentiilor lui, lasa-l sa creada ca te poate juca. Daca te impotrivesti o sa mearga mai departe, o sa actioneze pe cale legala si o sa ai mari batai de cap. Si cine stie ce idei o sa mai nascoceasca. De exemplu eu, in timpul procesului, am lasat copiii cat mai des la el desi eram in proces de tutela si voia sa mi-i ia. A fost atat de orbit de faptul ca poate lua copiii cand vrea incat a uitat sa faca asta si legal. Asa ca dupa ce s-a terminat procesul am schimbat foaia. Acum, cand ridica pretentii cu privire la vizita copiilor ii spun ca judecatorul nu i-a dat drept de vizita. Si nu are incotro, inghite-n sec. Si se poarta foarte frumos cu mine ca sa las copiii la el. Pentru ca alt proces nu are sanse sa deschida atata timp cat copiii sunt sanatosi si educati bine. Oricum, in situatii de genul asta batalia este cu durata lunga.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxanal spune:

m-am hotarat sa-i pun problerma divortului, adevarul este ca deja m-am obisnuit cu ideea, poate ca in definitiv nici nu-l mai iubesc ata de mult, nu?, si nici macar nu mai conteaza acum...o sa incerc sa ma inteleg cu el...si ma gandesc cu groaza la perioada urmatoare..va multumesc foarte mult pentru sfaturi...

Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaT spune:

Nu cred ca este bine. Nu o face. Nu inca, de ce te dai batuta??
Hai sa vorbim pe yahoo messanger.

3 ani !!! pe 14 februarie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxanal spune:

m-am decis sa vorbesc azi cu el, sa vedem daca ar fi de acord cu un divort amiabil sau daca trebuie sa ne tiganim...dar parca vad ca o sa ma intoarca el din vorbe si ar o sa cred ca se va schimba...va tin la curent...

Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mirunda spune:

Draga Roxana, iti tin pumnii si sper din suflet sa iasa bine...dar oare te-ai gandit BINE DE TOT daca chiar doresti divortul? Oare nu este numai o criza? Numai tu poti sti. Dar sa sti ca viata de mama singura cu copil nu este prea usoara, ai momente cand poti ajunge la disperare si tare ti-ar trebui un umar langa tine...imi aduc aminte de noptile cand Mara avea febra si eu nu puteam sa o las singura, si nu era nimeni langa mine sa iasa sa imi cumpere un Paracetamol...nu este usor sa nu ai pe cineva langa tine care macar sa iti faca un ceai sau sa te intrebe cum iti merge cand esti bolnav...
Pe de alta parte, te intelg si daca nu mai poti. Eu nu am regretat nici o clipa atunci cand am terminat o relatie ce devenise absolut patologica, oricat de greu mi-a fost dupa aceea...ceeace vreau numai sa spun este sa te gandesti BINE DE TOT inainte de a te hotari pentru divort. Sa te sfatuiesti si cu oameni in care ai tu incredere, care va cunosc pe amandoi. Sa ceri, poate , parerea unor specialisti, cum ar fi , cred ca exista si la voi, psihologi care se ocupa cu problemele cuplului. Sa iti lasi un timp de gandire, si abia pe urma sa pornesti la drum, atunci cand vei STI intr-adevar ce si cum vrei. Sper sa nu te superi pe mine, dar eu sesizez o nuanta de nesiguranta la tine, ca si cum nu prea ai fi tu prea sigura daca vrei sau nu sa divortezi...sa nu divortezi ...
Iti doresc din suflet sa iti fie bine, tie si copilului tau, asa cum vei hotari tu/voi.
Mirunda

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxanal spune:

Dragele mele, dragii mei, odiseea mea a luat deocamdata sfarsit printr-o noua sansa(si ultima, sper) acordata casniciei si iubirii noastre...si asa cum poate speram, nu m-a lasat sa plec si am vorbit mult despre ceea ce ni s-a intamplat si cum sa remediem problemele aparute, ca noi oricum suntem legati pe viata(de asta nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma sperii) si ca atunci cand am pornit la drum am facut-o impreuna si o sa ramanem impreuna, pentru dragostea noastra care n-a murit, doar s-a speriat putin si s-a ascuns, despre dragostea noastra Maria-Andreea(2.6 ani) care nu merita sa creasca departe de oamenii care-o iubesc si pe care-i iubeste....
asa ca m-a convins ca meritam...sper sa fi luat decizia corecta
pupici si multumesc pentru tot

Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

Mergi la inceput