Cine poate sa-si spuna parerea de cunoscator?

cred ca deja v-am exasperat cu "divortez sau nu"...am tot sperat sa salvez ceea ce a fost odata dar probabil cei 12 ani isi pun amprenta negativa asupra noastra..poate avand in vedere ca sunt asa de obosita vad si totul in negru dar deja mi se pare ca nu mai merita nimik salvat, sunt curioasa daca cineva a mai trecut printr-o perioada asa mare de neintelegeri cu sotul, mentionez ca noi suntem ca si cainele cu pisica cam de 2 ani, si cat ati rezistat...poate ca-i ceva normal cand ai copil mic, cand nu sunt suficienti bani, cand sunt multe nacunoscute in viata ta...nu mai stiu..
problema mea principala este Maria(2,6)..el mi-a spus odata ca eu pot sa plec dar Maria ramane la el si tare-mi este frica ca vrea sa ma scoata mama denaturata sa-mi ia copilul si eu sunt disperata...nu ca as fi eu aia fricoasa dar el are si un stil...cand suntem in public se poarta frumos de zice toata lumea ca ce scorpie sunt eu, nebuna de tip la el tot timpul, ce-oi avea cu bietul om...eu nu pot sa ma cert la cutite cu el si in public imediat sa fiu numai zambete...el poate si asa multa lume il compatimeste ca are o cutra drept sotie...deci sunt convinsa ca n-ar fi o problema ptr. unii sa depuna marturie ca-s nebuna, si un pericol eventual ptr. Maria...
si chestia este ca-l cred in stare sa-mi ia copilul......cine stie ceva mai multe despre acest gen de proces, va rog sa-mi spuneti
si in general, cien a trecut printr-un proces in care partile s-ul luptat pentru copil, poate-mi spune si mie cineva la ce sa ma astept
multumesc pentru tot sprijinul vostru...si astept un semn de la voi

Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

Grace spune:

Din experienta mea profesionala pot sa iti spun sa stai linistita, sansa ca vreun judecator sa-i acorde tatalului copilul este extrem de mica decit daca aduce dovezi ca ai parasit copilul si domiciliul sau iti maltratezi copilul (certificat medico-legal) si alte situatii de-astea imposibile in care sigur (desi nu te cunosc) am senzatia ca nu te incadrezi. In practica judiciara sint f. putine cazuri in care tatal obtine copilul de la virste atit de mici. Daca el va cere incredintarea copilului oricum se va ajunge la ancheta sociala iar tu va trebui sa ai grija sa nu aiba vreo pila pe-acolo si ancheta sa fie in favoarea lui (nu vreau sa scandalizez pe nimeni dar asa merge treaba). Desi ancheta sociala nu precede hotarirea judecatorului, totusi aceasta este obligatorie ca proba si judecatorul tine cont de ea atita timp cit se coroboreaza cu celelalte dovezi eventual acte si martori. Ai grija ce martori iti alegi, trebuie ca acestia sa dovedeasca extraordinara ta relatie cu copilul. Daca vei avea un avocat, unul bun si nu unul oarescare, el iti va povesti tot ce se va intimpla in acest proces. Ca sa rezum, stai linistita, relax, nu are nici o sansa sa iti ia copilul, astea-s visuri. Sper ca te-am lamurit cit de cit. Numai bine.

diana904 spune:

Daca tot v-ati hotarit sa divortati de ce nu ai o discutie cu el in ceea ce priveste copilul?? Dar o discutie calma, in care sa stabiliti ceea ce e mai bine pentru copil (probabil ca asta va doriti amindoi). Eventual sa faceti un program de stat cu copilul, asupra caruia sa te intelegi tu cu sotul, in afara tribunalului.

isabela spune:

Roxana,
Din pacate am cunoscut si eu acest sentiment,acela de a-mi fi frica sa divortez de teama de a nu-mi fi luat copilul. In mometul in care s-a nascut fetita, situatia noastra nu era stralucita, eram gen soarecele cu pisica.In momentul in care mi-am luat copilul si am parasit casa lui, am trait sub aceasta teroare:telefoane zilnice in care ma ameninta ca-mi va lua copilul, ca eu nu sunt o mama buna, ca el are bani si poate obtine ce vrea. Desi stiam ca nu este posibil, ca un copil de 1-2 luni nu se poate incredinta tatalui, mi-a fost teama tot timpul. Atunci, am vorbit cu un avocat,si mi-a spus sa nu-mi fac probleme, ca oricat de multe cunostinte si bani ar avea,copilul nu mi-ar fi putut fi luat.
Din pacate, eu cred, ca in zilele noastre cu bani se obtine orice. Ar fi bine daca ai reusi sa stai de vorba cu un avocat. Legal nu cred ca este posibil.

Danza spune:

Of, Roxana, te inteleg perfect> si tatal lui Danutz la cearta mi-a spus de nenumarate ori ca-mi ia copilul, ca are el multe cunostinte pe unde trebuie (fiind medic) si ca voi fi declarata paranoica, schezofrenica, psihopata ecc. si incapabila sa-mi cresc si educ copilul. Ba chiar a ajuns sa-mi spuna ca daca se recasatoreste imi ia copilul ca sa-l creasca aia, ca cica, mie imi va fi mai usor, eu fiind la servici intre 9-19.00. Ce oroare!!! Si unde mai pui ca noi NU suntem casatoriti si ca Danut poarta numele meu.
In fine, cand ne-am mai calmat, am vorbit serios pe tema asta si mi-a zis ceva de felul "cainele care latra nu musca" si ca cica eu sunt o mama extraordinara pt Danutz si nu ar face asa ceva niciodata stiindu-ma pe mine aproape de el (desi la servici, sunt la 5 minute de casa), grijulie, atenta cu puiul bla-bla-bla...
Eu zic, in primul rand sa te calmezi, apoi sa incerci sa vorbesti serios cu el despre asta. Presupun ca el are un servici, nu? Si ce va face cu copilul cat va fi la servici? il va da la o bona sau in alta parte - atunci hala grija, ti-as zice eu! Sa rupi copilul de langa mama, ca sa-l dai cuiva strain mi se pare inuman!!!!! Chiar daca e la gradinitza (tinand cont ca Maria are aproape 3 anisori), seara barbatii nu pot sa-si dedice timpul 100% copilui, mai iese la o bere cu amicii, la o tigara, sau se instaleaza comod in fata TV-ului si uita cu desarvarsire de copil (nu toti, dar majoritatea sunt anume asa). Atat timp cat copilul e ingrijit de mama, sunt eroi, vor sa-l ia, dar dupa aia ce se fac cand se pomenesc cu o povara pe umeri??? Ai grija si tu de vorbele si reactiile tale anume in public, asa incat daca o sa fie cazul de proces pt tutela copilului, sa nu aiba cineva un cuvant rau de spus impotriva ta. Plus la asta, acasa fii calma, mai ales in preajma Mariei, daca el te sacaie - ignora-l si gata!

Succes mult si Doamne-ajuta sa iesi din situatia asta urata!

Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz - 1 an si 10 luni pe 20 iulie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599

Dana P spune:

Draga Roxana,
Eu te pot sustine doar moral si cred ca multe dintre noi. Eu nu sunt casatorita desi de opt ani locim impreuna, si nu avem nici copii, in schimb avem un cotoi, Yogi, care ne alina durerea.
Si eu am trecut printr-o iminenta despartire. Imi gasisem deja unde sa ma mut, dar am propus o discutie. Singura intrebare a fost: intr-adevar vrei sa plec?, iar singurul raspuns a fost: eu nu te dau afara, daca vrei pleci, dar fara Yogi; daca nu, poti ramane?
Si am ramas.
Asta a fost acum 3 ani. Am ramas pentru ca nu vroiam sa renunt asa usor la o parte din viata care a fost frumoasa (dar si grea). Si nu puteam renunta la cotoi (pentru moment el este baiatul meu, care ma iubeste nespus de mult).
La noi motivul a fost (in esenta) faptul ca lucram foarte mult (uneori ajungeam si la ora 23 - 24, acasa). Dupa un alt an am renuntat la acel servici obositor, acum avem mai mult timp de petrecut impreuna, si suntem foarte fericiti.
Ar fi bine sa aveti o discutie (linistita) si sa punctati motivele care au dus la tensionarea relatiei. Si poate chiar voi veti gasi solutia.
Sunte-ti o familie, lucru de care altii nu au parte, ar fi bine sa fiti din nou fericiti.
Iti tin pumnii, si fii tare.
Dana

adadia spune:

Roxana ,incearca sa stai putin linistita si sa-ti aduci aminte de ce te-ai maritat cu el .Incearca sa-ti aduci aminte cum a fost atunci . Daca a pastrat acele calitati pentru care te-ai maritat cu el , daca atunci cand te vei gandi la asta ceva in sufletul tau se va misca , eu zic sa te mai gandesti .Probabil ati ajuns amandoi sa va spuneti cuvinte grele dar faptul ca tine la copil este un lucru bun . 12 ani sunt multi Roxi si cred ca si lui ii este la fel de teama ca si tie si atunci te ameninta ca sa te opresca .

marius spune:

Roxana,

In viata de cuplu intervin de foarte multe ori momente dificile, uneori par ne netrecut, alteori chiar sunt asa. Nu as putea sa spun ca e si cazul vostru, nu sunt date suficiente. Poate ca nici nu ar fi bine, e greu sa intri asa din afara in relatia dintre doi oameni. E greu si pentru ca ceea ce a aparut aici este doar pozitia ta. E greu pentru ca nu sunteti casatoriti si desi in relatiile mai actuale ca sa ma exprim asa, casatoria nu mai este poate atat de importanta pe cat era altadata (chestie de conceptie) totusi poate pentru mine fiind mai conformist in afara de actul juridic in sine care are dupa mine importanta lui exista si acea multumire sufleteasca a angajamentului public, oficial al partenerului de linga tine. Eu asa vad casatoria dintre doi oameni. Atunci cand apare si un copil sau chiar mai multi in mod normal acel copil este dupa mine acea punte imposibil de descris dintre doi oameni care si-au insusit dorinta atat de umana atat si de generoasa de a concepe, de a creste de a se bucura, uneori de a suferi, alaturi de poate cea mai mare minune a omenirii - COPILUL. Asa cum se intelege din descrierera ta copilul vostru este atat de dorit incat nici tu nici tatal nu puteti sa va concepeti viata fara el. Si de aceea eu cred ca amandoi sigur aveti un fond bun si dupa parerea mea intre voi mai degraba exista lipsa de comunicare, poate lipsa de rabdare a unuia cu celalalt. Un motiv in plus dupa mine din descrierea ta este si factorul timp care hai sa o recunoastem nu este deloc mic. In cazul in care relatia nu ar fi fost suficient de tare nu cred ca ar fi rezistat atata timp. Am observat si alte raspunsuri a unor alte experiente de cuplu ce au trecut prin momente dificile si ma intrebam daca nu cumva si voi sunteti in aceeasi situatie. Ma intrebam cu atat mai mult cu cat chiar si eu(noi) am avut momente delicate chiar foarte delicate si care m-au pus si pe mine pe ganduri. Chiar si acum gandindu-ma inca mai caut scanteia ce a putut sa genereze tensiunile. Si cred ca o mare parte din vina a fost la mine datorata in mod special stresului. Sa nu razi, asa am ras si eu am ignorat si chiar persiflat ideea de stress. Acum am inceput sa vad in viata mea ce poate insemna amprenta stressului. Si iata ca as putea sa intreb, oare nu cumva si la voi e unul din motive? Oricum indiferent care ar fi motivul real eu trag speranta atat pentru voi cat mai ales pentru copilul care are atat o mama ce il iubeste enorm cat in egala masura si un tata care il iubeste enorm, sa aiba nu vreau sa zic norocul ci NORMALUL dat de oameni cumpatati, maturi, echilibrati care se numesc MAMA si TATA, iar acestia sunteti AMANDOI. Doar rabdare, liniste sufleteasca si relationala si probabil respect reciproc. Uite aici eu iarasi am pierdut teren asa incat trebuie sa intorc capul sa vad in spate unde am deraiat? Dar voi?

Cu multa prietenie si speranta in bine (si) penrtu voi,

Marius (www.desprecopii.com)

Doinna spune:

Draga Roxana
M-am hotarat sa-ti raspund chiar daca ai primit cateva raspunsuri.Si eu am divortat in urma cu cativa ani dar situatia mea a fost diferita(nu aveam copii),oricum,ce vreau sa-ti spun este sa te gandesti bine;adica gandeste de 3 ori si fa-o o data!Nu-ti fie frica de gura lumii ptr ca numai tu stii ce e mai bine ptr tine si copilul tau. si daca ajungi la concluzia ca este mai bine fara el roaga-te la Dumnezeu,ai rabdare si nu sari in prima relatie doar ptr a scapa de singuratate.
Cat despre divort,in legatura cu copilul sansele lui sunt zero.
Iti doresc din tot sufletul noroc si sa iei hotararea buna!

roxanal spune:

va multumesc mult pentru raspunsuri, desii mai astept si altele...
Marius, ca de obicei, m-ai impresionat dar ai inteles gresit un "mic" amanunt : noi suntem casatoriti, legal, adica de...6 ani, suntem impreuna de 12 si casatoriti de 6...si este foarte adevarat ca stresul si oboseala sunt la ei acasa la noi...grijile materiale ne ataca, stresul este si el destul de mare, oboseala ce sa mai zic, eu am 2 slujbe si intentionez sa-mi deschid propria afacere...sa va mai spun?..Maria n-a fost nici ea un copil model(adica a fost dificila si greu de stapanit si de aici...)noi nu mai avem deloc timpul sa fim buni si tandri unul cu altul, de altfel, sotul meu nu este un om care sa-si manifeste trairile, este foarte introvertit...poate ca toate cumulate ne fac sa vorbim prostii si sa ne comportam ca atare, m-am gandit si eu la asta dar daca acum suntem asa, cand o sa fim si noi ok, in regula?
oricum, va multumesc foarte mult, ca de obicei, sunteti alaturi de mine

Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

Bot de Lup spune: