Am nevoie sa ma asculte cineva

galliciana spune:

Madalina, condoleante!!!!
cuvintele noastre sunt de prisos, dar poate iti alina putin-putin de tot durerea. Ai grija de puii tai!!!!
Corina, ne vom ruga pt tine, in drumul tau spre Cer!!!!
nu imi vine sa cred, pe cuvant.

D-zeu sa o odihneasca!!!!!!!!

astept inca o minune in viata mea!!!

kariguld spune:

Dumnezeu s-o odihneasca si sa-i dea linistea sufletului!
iar voua, multa tarie si putere sa treceti peste aceasta incercare. Dumnezeu sa va aline suferinta inimii!



Bazar pt Mihaita

cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com

VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA

Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!

samira33 spune:

incognito...
Dumnezeu s-o odihneasca pe Corina

cat despre tatal tau.....inteleg perfect toate trairile tale,deznadejdea,revolta....pe 7 iunie 2009 mi-am pierdut si eu tatal...la numai 50 de ani....fulgerator....fara semne prevestitoare....infarct miocardic acut....a murit intr-o secunda

as fi avut sa-i spun atatea.....n-am facut-o cand era in viata....acum nu stiu daca ma mai aude.....regret enorm ca nu a apucat sa fie bunic...si-a dorit nespus...regret atat de multe momente ce-mi revin obsesiv in minte
nu vreau si nu pot sa constientizez ca nu mai este...merg la cimitir....citesc numele lui pe cruce...insa nu pot asocia acel nume cu persoana tatalui meu...refuz sa cred ca el este acolo....mi-am innoculat ideea ca ne-a parasit....ca a plecat...ca e undeva....si intr-o zi se va intoarce.....nu pot sa accept ca a.....nici macar nu pot sa rostesc acel cuvant....
tu ai 2 ingerasi....esti binecuvantata....pentru ei iti vei reveni...vei muta si muntii din loc
sper sa am si eu aceasta binecuvantare in viata mea.....deocamdata ma pregatesc de al2lea Fiv......sper sa fie cu reusita....sper sa o pot ajuta si pe mama sa treaca peste necazul asta....cateodata simt ca nu va mai reveni la linia de plutire vreodata

e greu.....de trait....de explicat in cuvinte...e greu....dar Dumnezeu e mare si bun....si niciodata nu ne da mai mult decat putem duce

sa ma iertati....am citit topicul asta....am plans.....si am simtit nevoia sa scriu tot ce am scris......nu am vrut sa deranjez sau sa intristez pe cineva

incognito spune:

Samira33,nu-ti fa probleme,nu superi pe nimeni.Si mie imi pare crucea cu numele tatalui meu si mormintul lui false si stinghere in cimitir.Ceea ce simti tu mi se intimpla si mie.Daca ma intrebi de tata acum sint atit de nebuna,in cele mai multe dintre momente,incit sa iti spun senin ca traieste.-Tata nu a murit!Este...E pe la pescuit pe undeva,cred ca ajunge mai tirziu...are vreo problema cu masina...-
Doamne!Procesez lucrul acesta ca fiind cea mai grozava minciuna fata de mine insami ca sa pot merge inainte,cind se face parastas in casa si vad minutele copiilor mei prinse de marginea farfuriei cu coliva alaturi de mina preotului si miinile noastre cind se face Vesnica Pomenire(pentru cei mici am observat ca e un prilej de bucurie cind facem pomeni pentru tata,asteapta incintati preotul,cred ca simt ei ca sintem mai aproape de tataie si comunicam in continuare cu el desi in alt mod).Atunci ma seaca pe dinauntru dar tare de tot.Si stau cu ochii pe poarta casei doar-doar! se va deschide si va intra.
Daca fiecare din noi are un numar de ani dat de Dumnezeu spre a-i trai si gindindu-ma la tata,atit a fost,poate,sa fie...ii multumesc Domnului ca nu a suferit prelungit devenind prizonierul unui pat,ca nu i-a dat vreme sa se inspaiminte,ii multumesc Domnului ca am fost linga el si eu si mama si imi doresc pentru mine,cind va fi sa fie,sa fie la fel ca la tata.
Ceea ce s-a intimplat cu Corina...nu se poate verbaliza usor ori pune pe hirtie.In toata perioada mea de profesie,ca la ea nu am vazut niciodata si nu cred ca voi mai vedea.Nu mi-am imaginat ca un abdomen deschis la modul propriu,caci dupa ultima interventie toate suturile au pocnit una cite una lasind cavitatea deschisa,poate fi compatibil cu viata chiar si numai o zi.Ori la ea a durat o luna de zile.Mi-e imposibil sa ma gindesc daramite sa si inteleg cita durere fizica a putut incerca si cita spaima pentru ca a avut mintea intreaga perioada asta si bineinteles ca si-a vazut trupul.E inuman ca oricine sa sfirseasca asa.E grotesc,inspaimintator pentru sine,pentru familie,pentru cei care te ingrijesc.Si ma gindesc ca uneori poate e mai bine ca medicii sa nu incerce imposibilul doar pentru a ingrosa statisticile anumitor interventii-ma refer la exenteratia pelvina totala care s-a facut in mai,nu ca ar fi trait mai mult daca nu se facea dar poate sfirsea mai usor,mai uman.
Of,Doamne!
Sa ma iertati daca sint aspra.Cred ca in final va fi necesar sa merg la psihiatru dar si la psiholog,sincer.Nu stiu daca imi voi mai putea mentine echilibrul fara ajutor.

Miine va fi inmormintarea.

Suflete drag si chinuit,Dumnezeu sa te aiba in paza!

Va imbratisez pe toate,din toata inima mea,si va multumesc ca ati fost atita vreme linga mine si sinteti.

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

incognito spune:

Stiti,...imi dau seama ca azi...azi a fost mai mult decit o zi.Mi-a parut atit de lunga.Dar atit de lunga!Am simtit efectiv cum trec ani peste mine-doi...ori cinci...ori sapte... ori noua deodata.Ori mai mult?...Nu pot sa-i socotesc.Dar le simt greutatea pe umeri,in minte si in suflet.
Miine...de fapt,chiar azi,oare citi ani vor mai trece?


Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

goldi spune:

Incognito, nimeni nu merita o astfel de suferinta, nici un suflet nu merita sa simta durerea si deznadejdea intr-un astfel de mod.
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul Corinei si voua sa va dea tarie si nadejde ca, undeva, acolo sus, ea este acum fericita.
Dumnezeu sa o ierte !

Dumnezeu sa ierte toate sufletele zbuciumate si indurerate care urca spre el.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace tatal meu iubit...Dumnezeu sa va odihneasca, parinti ai nostri care ne vegheati din cer ...




"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

lavi02 spune:

Dumnezeu s-o odihneasca!

La fel a fost si la tatal meu, operatiile nu s-au mai vindecat, chirurgul a mai incercat X si Y degeaba, a trait o luna jumate cu taieturi neinchise prin care curgea. Incredibil si infiorator. El avea momente de luciditate si momente de semi-adormire, nu-l durea nimic dar il ustura pielea iritata de lichidul care curgea; ii tot montau sonde care se infundau sau curgea pe langa. Ingrozitor.

Moartea tatalui tau a fost socanta pentru voi fiind brusca dar macar el nu a suferit. Ti-as sugera sa vorbesti cu un psiholog sau cu un preot, sa incerci sa te impaci cu soarta ca sa poti merge mai departe. Mai mult decat atat nu avem ce face.

mandyksch spune:

Madalina, condoleante.Corina odihneste-te in pace pentru ca ai suferit ingrozitor de mult.

samira33 spune:

incognito.....DD o sa ne ajute sa ne resemnam.....timpul o sa ne ajute sa nu mai doara asa de tare

asa e.....fiecare dintre noi avem un destin....un numar de zile ce ne sunt date sa traim....greu este pentru noi cei care ramanem aici...insa avem datoria sa incercam sa traim cat mai frumos posibil

si eu il aud mereu pe tata....il aud tarsaindu-si papucii prin curte.....si tot parca astept sa apara in coltul casei...sau la terasa din fata...sau la cea din spate...undeva...sa dau cu ochii de el
pe 31 august tata ar fi implinit 51 de ani....si m-am trezit spunandu-i mamei,cu o zi inainte, ca fac tort jofra pentru tata...ca ala ii place lui

imi face bine ca spun lucrurile astea....ca vorbesc...pentru ca acasa...eu trebuie sa fiu cea tare....mama e de nerecunoscut....nu stiu daca isi va mai reveni vreodata...sper din tot sufletul.....desi dupa o casnicie de 36 de ani ca a lor....fiind nedespartiti nici macar un minut pentru ca au si muncit impreuna.....sincer,eu nu stiu cum m-as comporta

cat despre corina.....iti impartasesc ideile.....consider ca medicii ar trebui sa se opreasca la un moment dat....si sa lase omul sa se stinga macar cu o ultima bruma de demnitate....daca finalul tot asta este
de multe ori am fost condamnata pentru gandirea asta....si mi s-a spus ca nu am fost in situatia de a pierde pe cineva drag...ca atunci te agati de ultima frimitura de speranta....uite ca viata a vrut sa ajung si in situatia asta....si ma gandesc daca tata nu s-ar fi dus...si ar fi ramas poate paralizat...poate doar o leguma....ar fi fost mai bine???....nu stiu....poate in timp ar fi devenit o povara ingrijirea lui...nici asta nu stiu...poate as fi adunat resentimente in suflet de-a lungul timpului...nu stiu.....dar cu siguranta stiu ca lui i-ar fi fost cumplit de greu.....ca nu si-ar fi dorit asta....ca si-ar fi dorit sa se duca cu demnitate...fara sa ne chinuie
asta ne spunea mereu....ca-si doreste sa se duca de tanar....sa nu cada pe capul nostru....sa nu ne chinuie pe noi,copiii lui.....
nu stiu de ce imi vin in minte toate astea acum...desi am reintrat imediat in treburile cotidiene.....este mereu prezent in mintea mea....undeva ,acolo,in subconstient......sunt prezente in permanenta milioane de ganduri,sentimente,intamplari,vorbe de ale lui

imi spun de cateva ori pe zi....o sa trecem peste asta....o sa ne revenim.....cateodata e mai bine....altadata e mai rau....inca nu am invatat sa gestionez foarte bine situatia asta....ma straduiesc.....astept sa treaca timpul.....astept...nu stiu ce astept......

alina023 spune:

Madalina, condoleante si multa putere...azi si in zilele ce vor urma!

Dumnezeu sa o odihneasca pe Corina!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!