Am nevoie sa ma asculte cineva
Raspunsuri - Pagina 12
alinusha06 spune:
sincere condoleante .......plang in hohote ,nu ma pot opri de ce este viata asa de crunta...........sunt singura pentru cateva momente ,am doua fetite mici iar acum sotul a iesit cu ele ,eu am o rana pe col pe care o tratez si acum citind poastarile tale m-am ingrozit si mai rau am 27 de ani imi este frica .......din acest moment ma voi ruga pentru tine si verisoara ta vei fii permanent in gandul meu ca o invingatoare ,esti puternica .
Te rog sa ne mai scrii despre tine ,verisoara si copii tai ,fii puternica esti motivata sa lupti .
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui incognito Poate intr-o zi o sa doara mai putin...Dar acum doare rau tare. Avea numai 57 de ani si era cit un munte. Imi amintesc cind am nascut si a venit sa ma ia din spital cu sotul meu a umplut holul maternitatii cu statura si risul sau.Mi-a crescut inima in piept cind l-am vazut asa si tare drag mi-a fost. Imi reprosez ca am avut atita luciditate in momentul cind s-a intimplat.Ma simt vinovata.Nu am facut nimic sa-l ajut.Nu am urlat si nu m-am rugat sa-l ajute Dumnezeu sa-si revina pentru ca am realizat ca nu se mai poate.M-am rugat sa-l ajute Dumnezeu sa treaca pragul mai usor si mai repede daca tot e sa fie asa. In cele 15-20 de minute cit s-a derulat totul au mai fost numai doua momente ale lui de luciditate in care m-a rugat sa-i cumpar o alta pijama sa-l schimb pina ajungem la Bucuresti,caci asteptam Ambulanta sa mergem,si sa-i spun mamei mele sa aiba grija de copii,iar ultimul cind m-a rugat sa-l ajut sa se intoarca intr-o parte.Apoi ochi in ochii mei si-a pierdut cunostinta,monitoarele au inceput sa urle si m-am dat la o parte ca sa nu incurc pe ceilalti.Am cerut luminare si i-am spus maica-mii ca doctorul e pina la un punct mai departe e numai Dumnezeu...iar mama a racnit ca sint o nebuna-Cum?Gata?Esti o nebuna!Ii tii luminarea lui taica-tu!!!Nebuno!!! Mai apoi numai lucruri de organizare si sufletul meu rupt in doua. Si cu sufletul lui,oare,ce-o fi? Ma macina gindurile si sint tare necajita. Va multumesc sincer ca sinteti alaturi de mine. Incognito mami de Ioan si Ioana-06.01.2003 |
nu-ti reprosa ca n-ai urlat si nu ti-ai pierdut cumpatul... ai reactionat foarte bine... poate ca stapanirea de sine ai dobandit-o pt ca lucrezi in domeniul medical si ai vazut multe... Oricum nu cred ca l-ai fi ajutat daca te pierdeai cu firea.
Jasmin si micutzul
Lucas Daniel (28.11.2007) www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an
RazaDeSoare spune:
Incognito sincere condoleante si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Are dreptate Jasmin012,nu trebuie sa-ti reprosesi nimic.Acum trebuie sa fii tare pentru mama ta,pentru familie,pentru tine.Ai vazut ca s-a facut tot ce se putea ca sa-l salveze,Doamne-Doamne insa,l-a vrut la El.
Sunt alaturi de tine!
_
http://stirileprotv.ro/exclusiv/avem_viata_in_sange/avem-viata-in-sange-click-aici-daca-vrei-sa-devii-donator-de-celule-stem.html
incognito spune:
Cred ca m-am ticnit.
Nu mai incerc nici un fel de sentimente.In nici un sens.Fata de nimeni,fata de nimic.Ori poate nu mai vreau,naiba sa ma ia,nu stiu.
Abia reusesc sa ma mobilizez in directia copiilor spre a le asigura nevoia de mine.S-au schimbat si ei brusc,par mai maturi.Nu l-au vazut pe tataie decedat decit prima scena de acasa cind a lesinat insa apoi si-a recapatat cunostinta.Le-am explicat ca a plecat la Doamne-Doamne insa de acolo ne iubeste si are grija de noi in continuare.Au plins si ce-o mai fi in sufletelul lor nu stiu.Erau apropiati tare.
Mama va sta cu mine si treptat,vom vedea ce vom face.
De Corina nu mai stiu nimic...Dumnezeu sa-i ajute,nu mai am ce sa spun.
Mi-am vazut doar neputinta completa.Dar completa!
Si Dumnezeu sa-l odihneasca pe tata.
Si Dumnezeu sa fie linga noi toti.
Va multumesc pentru tot ajutorul.
Din suflet,
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
incognito spune:
Am avut parte de multe dureri de suflet-in fel si chip,de zice-ti voi ca m-am antrenat toata viata pentru momentul acesta dar asta e cea mai mare din toate.Ma uit cum le-a anulat pe celelalte si a ocupat in intregime tot ce sint eu.E atit de mare incit mintea mi-a blocat toate reactiile de raspuns.Probabil e un soi de autoaparare caci sa-ti moara o parte din tine in brate cu ochii la tine drept in ochii tai si dintr-o data e mai mult decit poate duce un om si,dupa,sa mai ramina si intreg.Ieri a fost numai ziua aducerilor aminte...Model de demnitate umana si in ultima secunda-fara sa se vaite,fara sa implore,fara sa ceara,fara sa ia de la altul...Probabil asa i-a fost scris.Si probabil asa mi-a fost scris.Poate acesta era unul din sensurile venirii mele pe lume ca unic copil al lui-sa-l insotesc la sfirsit.
Nu stiu cum voi merge mai departe,cum imi voi organiza mintea si viata dupa asta.
Cuvinte ca -sint devastata ori sint distrusa ori dezorientata ori ca doare foarte tare sint notiuni care nu exprima mai nimic.
Legat de Corina...dupa ce am experimentat moartea in felul acesta,moartea parintelui meu pentru care nu am putut face nimic...in timp ce el m-a insotit 35 de ani fiindu-mi sprijin si model asa cum s-a priceput mai bine... ei,bine...nu-i mai pot vorbi-si totusi ieri am vorbit,se simte rau,nimic incurajator in starea ei fizica mi-am dat seama,nu mai suport sa o vad...pentru ca mai mult ca oricind si mai real,nu o mai pot minti.Pentru ca asta de fapt imi cere,sa o mint cu seninatate,mai mult sa si cred in ceea ce mint-Ca sfirsitul este departe absolut,ca se va face bine si va trai fiind sanatoasa multi ani buni si linistiti.La momentul acesta nu-i mai pot face bine nici macar ca prezenta pentru ca am epuizat aproape toata forta,ceea ce mai am trebuie sa indrept catre copiii mei si mama mea.
Sa nu ma condamnati,va rog,sint numai un om cocosat de propria-i neputinta.Un om care recunoaste asta.Un om poate mai adevarat decit am fost invatata sa fiu care-si indreapta ceea ce mai are din propriul suflet catre ceea ce e rupt direct din el-copiii si catre ceea din ce mai face inca parte-mama.
Este putin ceea ce mai pot catre ea,catre Corina adica,imi dau seama.Mai pot numai sa ma rog lui Dumnezeu,sincer si din suflet.In fiecare clipa,in fiecare zi.
Asa cum ma rog din tot ce sint eu pentru sufletul lui tata.
Va multumesc pentru tot,
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
ada29 spune:
Incognito multa putere sa-ti dea Dumnezeu!
Ada
Happiness_4_us spune:
Incognito, condoleante si multa putere!
Nana, 
Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!
"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!
Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica
Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!
alina023 spune:
Madalina, cele mai sincere condoleante! Nu-mi pot inchipui prin ce treci. Eu am avut ceva emotii cu o posibila problema de sanatate a tatalui meu si am inghetat la gandul ca ar putea fi ceva serios.
Stiu ca nu exista cuvinte care sa te ajute. Din pacate asa ne este scris noua, oamenilor. Traim si murim. Fiecare in felul lui, dupa cum vrea Dumnezeu. Imi pare rau ca peste durerea prin care treci cu Corina a venit una si mai mare. Iti doresc sa gasesti puterea de a depasi aceste tragedii!
Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul 
(14 Feb 2003)
Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan 
poze Ana mica 
Povestea nasterii Anei 
**************************
Emma este iubire!
incognito spune:
Trec zilele una cite una...Parca niciodata nu le-am simtit asa.Astept...si nu inteleg ce.
Viata mea s-a schimbat.Intr-o ordine pe care nu o recunosc inca ca fiind a mea.
Corina e binisor cit se poate in situatia ei.A necajit-o pe mama in urma cu vreo doua zile-a sunat-o si a facut aprecieri nepotrivite alaturi de tatal meu.Nu ma face sa o privesc cu alti ochi,imi este la fel grija de ea,numai ca nu ma mai pot mobiliza si fizic efectiv in directia ei.O inteleg,e suparata tare pe noi ca nu mai trecem pe la ea,pe mine ca nu mai sun in fiecare zi ori de citeva ori pe zi ori ca nu mai sar repede cu ceea ce are nevoie urgent-un medicament,un ban,functioneaza la ea acum principiul-Ce naiba va plingeti atita,ce mare scofala ca a murit,de mine trebuie sa aveti grija,eu traiesc,am nevoie de voi toti...Ii scapa ca e tata,iar eu sint jumatate din el.Si e firesc sa-i scape,sa ne fereasca Dumnezeu de asa amaraciune in viata asta.Inca i-am spus si maica-mii sa nu se supere pe ea,e bolnava si dupa atita suferinta e de asteptat sa aiba rabufniri rautacioase-doar e un om cu zilele numarate.Tata cel putin nu a stiut.Asa cum nici noi nu stim despre noi.
Mai mult,natura umana in insasi esenta ei e egoista.Doar ma uit la mine cum am strins rindurile repejor dupa ce am intimpinat ceea ce s-a intimplat cu tata.
Fratele ei,ne-am intilnit in parc,spunea aseara ca le este foarte greu,e din ce in ce mai dificil sa-i poarte de grija.
Ma seaca toate astea.Ma fac sa-mi string gura punga si sa inghit in sec.
Dumnezeu sa ne ajute.Tuturor.
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui incognito Trec zilele una cite una...Parca niciodata nu le-am simtit asa.Astept...si nu inteleg ce. Viata mea s-a schimbat.Intr-o ordine pe care nu o recunosc inca ca fiind a mea. Corina e binisor cit se poate in situatia ei.A necajit-o pe mama in urma cu vreo doua zile-a sunat-o si a facut aprecieri nepotrivite alaturi de tatal meu.Nu ma face sa o privesc cu alti ochi,imi este la fel grija de ea,numai ca nu ma mai pot mobiliza si fizic efectiv in directia ei.O inteleg,e suparata tare pe noi ca nu mai trecem pe la ea,pe mine ca nu mai sun in fiecare zi ori de citeva ori pe zi ori ca nu mai sar repede cu ceea ce are nevoie urgent-un medicament,un ban,functioneaza la ea acum principiul-Ce naiba va plingeti atita,ce mare scofala ca a murit,de mine trebuie sa aveti grija,eu traiesc,am nevoie de voi toti...Ii scapa ca e tata,iar eu sint jumatate din el.Si e firesc sa-i scape,sa ne fereasca Dumnezeu de asa amaraciune in viata asta.Inca i-am spus si maica-mii sa nu se supere pe ea,e bolnava si dupa atita suferinta e de asteptat sa aiba rabufniri rautacioase-doar e un om cu zilele numarate.Tata cel putin nu a stiut.Asa cum nici noi nu stim despre noi. Mai mult,natura umana in insasi esenta ei e egoista.Doar ma uit la mine cum am strins rindurile repejor dupa ce am intimpinat ceea ce s-a intimplat cu tata. Fratele ei,ne-am intilnit in parc,spunea aseara ca le este foarte greu,e din ce in ce mai dificil sa-i poarte de grija. Ma seaca toate astea.Ma fac sa-mi string gura punga si sa inghit in sec. Dumnezeu sa ne ajute.Tuturor. Incognito mami de Ioan si Ioana-06.01.2003 |
multa putere iti doresc. am urmarit povestea ta!
legat de verisoara ta, este un om bolnav, suferintele ei o fac probabil sa aibe reactii nepotrivite...aratatii intelegere, compasiune, nu merita sa te consumi pentru tot ce spune....
ma rog pentru voi!
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!