Sa mori din dragoste de ...viata

Sa mori din dragoste de viata.
A ta sau a altora.

Subiectul asta pleaca de la o stire pe care am citit-o, acum ceva vreme http://www.cotidianul.ro/index.php?id=17376&art=42181&nr=4&cHash=1c3292c7e9... dar nu se vrea o discutie pe marginea acesteia.

Mai curind as vrea sa vorbim despre oamenii care indraznesc (aproape) imposibilul, pentru ei insisi sau pentru altii.
Oameni care cuteaza sa isi puna viata, integritatea sau sanatatea, in pericol, ca-i pentru implinire personala, ca-i pentru palmares, divertisment, ca-i pentru a ajuta pe ceilalti.
Ce fel de oameni sint acestia?
Cunoasteti astfel de oameni?
Cum sint ei? Sint ei diferiti?
Trebuie sa fii facut "altfel" ca sa te "faci" pompier, alpinist, imblinzitor de serpi, de lei, medic-paramedic pe salvare, descarcerator ( chiar, cum se numeste meseria celor care descarcereaza victimele accidentelor?), parasutist, agent de salvare al animalelor in suferinta, mi-e si greu sa aleg ce sa scriu aici... si inca o suta de astfel de meserii dure, dureroase, dificile?
M-am intrebat de o mie ( sau de mii ) de ori ( nu e o exagerare, ma intreb de macar 10 ori, zilnic, in diverse situatii, faceti voi deci inmultirile) cum ar fi sa fiu eu in locul omului care isi pune viata, mintea, sufletul, spiritul...in slujba altora, sau cum as putea eu sa infrunt atita durere, frica, suferinta, intemperii, stiu si eu...o gramada de "mizerii ale vietii" cind tot ce stiu e fotoliul meu confortabil ( nu neaparat scump si nou)...de unde stau, privesc si ramin cu furculita in aer, murmurind: "Incredibil, ce om!"

Ce om?
Ce fel de om este cel care indrazneste si reuseste?

Fiindca, Laurentiu Bulareanu a murit dar a reusit. Laurentiu Bulareanu nu este o vedeta si nu a batut recorduri de sa-l scrie in cartile alpinistilor ( caci virful atins de el a mai fost iacata cucerit de inca 20 inaintea lui) dar undeva, in timp ce eu tocam ceapa si invirteam in tocanita, Laurentiu se antrena sa urce pe Aconcagua, fiindca in sufletul lui ardea un foc mai mare decit cel al aragazului meu...

Hai sa vorbim despre oameni din astia, nu neaparat din cei pe care i-ai da la ziar ...hai sa vorbim despre oameni indrazneti, oameni pe care nimic nu-i opreste! Oameni de linga noi, oameni care fascineaza si ne obliga sa-i respectam prin felul, meseria, misiunea, reusitele, rezultatele, straduinta, suferinta, nebunia, indrazneala LOR!



www.helpsonia.com

monixy spune:

daniela , eu cred ca sunt pur si simplu niste oameni cu suflet mare , poate ca o fi si ceva genetic , in sensul de sensibilitate si tenacitate , dar in mare parte cred ca acesti oameni au un univers spiritual deosebit . si aceasta se datoreaza educatiei primite cat si propriei lor experiente si dorinte spirituale .
si totusi , desi in viata de zi cu zi , multa lume nu se pune in situatia de a risca propria viata , se pare ca in situatii de catastrofe , calamitati , diverse momente tragice la nivel mare , foarte multi se transforma in eroi pt semenii lor.
eu nu cunosc personal pe cineva care sa-si fi riscat viata , dar sunt convinsa ca multi din jurul meu ar fi in stare de asemenea comportament in situatii limita.

pe langa cei care efectiv pot ajunge isi dea viata pt ceilalti , cred ca sunt la fel de demni de admiratie si cei care isi dedica viata celorlalti , si pe acestia ii putem intalni mai des , dar nu neaparat ii vedem. ca de ex : profesori deosebiti , lideri spirituali deosebiti , medici deosebiti ,cercetatori in domeniul medicinei , persoane care muncesc in domeniul asistentei sociale , si altii .

si acum putem incepe a discuta si despre cum se face educatia in scoala , societate si familie , in spirit umanist !

ladyJ spune:

Nu toti politistii,alpinistii,medicii,parasutistii,pompierii,paramedicii etc sunt oameni cu sufletul mare.Nu toti simt ca trebuie sa intervina pentru a salva.Multi dintre ei si-au ales meseriile astea pe alte criterii,cele financiare cu precadere, cele ale ´´omului in uniforma´´ sau pur si simplu din intamplare.

As prefera sa vorbesc despre oameni speciali,oameni cu sufletul mare,care nu sunt neaparat politisti,salvamontisti,etc.

Si cunosc astfel de oameni.Unul este vanzator in piata.Un altul este manager la o multinationala.Primul s-a aruncat in apa pentru a salva un copil si asta fara sa stie sa innoate.Se tinea de unn colac.

Cel de-al doilea a scos o femeie dintr-o masina care a luat foc.S-a ars,dar a salvat femeia care si azi ii multumeste trimitind-ui mailuri si mesaje.

Sunt doua exemple care-mi spun ca,intai de toate trebuie sa fii om,apoi politist,medic,imblanzitor de serpi....



Ca sa privim si din partea opusa...ma dezgusta cand vad oamenii cu meserii menite sa salveze,care se sustrag si inchid ochii din lasitate.Si din prostie.


Ca sa raspund uneia din intrebarile tale, Daniela: ´´Ce fel de om este cel care indrazneste si reuseste?´´

Ei bine,este un om cu constiinta,care nu poate sta pasiv la cea ce se intampla in jurul lui.E un om cu suflet bun.

Sheannamp spune:

Da, nu meseria il face pe om ci omul inalta o meserie, sau , dimpotriva, o intineaza...

Am si voi avea tot respectul pentru acei oameni care au ales sa puna viata celorlalti mai presus de a lor. Indiferent de statul social sau meserie...

Si tot asa am tot dezgustul fatza de acei oameni, care de la adapostul vietii lor sigure si egoiste isi permit sa arunce cu noroi, sa catalogheze si sa judece pe altii care au ales sa se faca medici, politisti, pompieri, preoti, si lista e lunga....
Atata timp cat nu ai fost in stare sa alegi o astfel de meserie (indiferent care au fost motivele) nu ai dreptul sa emiti judecati despre cat de bine si, mai ales, de ce s-au facut unii politisti, medici, pompieri, genisti,.......

ruxandra_sb spune:

Imi pare rau pt Laurentiu Bulareanu. Si pentru sotia lui.

Da, cunosc astfel de oameni. Ii am primprejur. Sotul meu, prietenul lui cel mai bun (si nasul baietilor) si grupul lor sunt niste impatimiti ai muntelui. Acuma nu mai e ca la studentie.. au job-uri, familii si timpul ramane atat de putin.. Dar tot reusesc sa strecoare cate-o escapada in munti, un cocotz, ceva. Chiar acum barbatul mi-e la Balea, vor sa-ncerce niste gheata. Sper sa-aiva noroc si sa se intoarca teferi si multumiti. Caci este un alt om cand se intoarce din munti si efectiv sufera daca sta prea mult timp departe de ei. Este dorul de duca, dorul de acolo sus. E greu de explicat.. dar acolo in munti simti asa de mult si asa de frumos. Eu nu am tangente cu alpinismul, dar am haladuit de mica prin munti si-i iubesc aproape la fel de mult. Si sunt la fel de fascinata de ei.

Cum sunt alpinistii? Sunt la fel ca ceilalti oameni.. numa ca parca mai dintr-o bucata. Te poti baza pe ei. Si intre ei primordiala e INCREDEREA. Cei legati in coarda isi pun viata unul in mainile celuilalt. Nu prea am vazut alpinisti sa fumeze, sa bea prea mult, nu sunt microbisti.. ca sa nu zic ca-s total pe aratura cu fotbalul... In general sunt bine educati si destui au si alte interese.. cum ar fi chitara clasica, scrima, calarie, sau sunt pasionati de tango, sau de fotografie, sau .. Isi iubesc partenerul de viata si familia.. cred ca este reconfortant gandul ca au unde sa se intoarca.

Cat de riscant este? Este, dar riscul scade mult daca stapanesti tehnica, daca respecti regulile si mai ales, respecti muntele, daca-ti recunosti limitele, daca-ti asculti instinctul, daca.. si daca ai noroc.

edit: sa nu devin prea morbida.. am ezitat sa amintesc de moartea unui prieten, tatal finutelor noastre. Era alpinist utilitar, asta era meseria lui, pana cand intr-o zi.. a fost de ajuns o singura greseala, o singura scapare.. poate devenise prea sigur pe el, mai presus de regulile pe care le cerea respectate de ceilalti, poate.. Ce mai conteaza. In sfarsit, asta a fost ghinion.. nu se moare asa pe capete in alpinismul utilitar.


Am avut privilegiul sa-l cunosc pe Mihai Cioroianu (Galiani, Galu), unul din cei mai valorosi alpinisti romani, si pe familia lui. Uitati aici un interviu cu vaduva lui. Isi iubea enorm fetita.

Dara dorul de duca..


Are mama doi flacai.. Matei (6) si Grigore (1)

ladyJ spune:

quote:

---

Originally posted by Sheannamp

Da, nu meseria il face pe om ci omul inalta o meserie, sau , dimpotriva, o intineaza...

Am si voi avea tot respectul pentru acei oameni care au ales sa puna viata celorlalti mai presus de a lor. Indiferent de statul social sau meserie...

Si tot asa am tot dezgustul fatza de acei oameni, care de la adapostul vietii lor sigure si egoiste isi permit sa arunce cu noroi, sa catalogheze si sa judece pe altii care au ales sa se faca medici, politisti, pompieri, preoti, si lista e lunga....
Atata timp cat nu ai fost in stare sa alegi o astfel de meserie (indiferent care au fost motivele) nu ai dreptul sa emiti judecati despre cat de bine si, mai ales, de ce s-au facut unii politisti, medici, pompieri, genisti,.......

---

Ultima parte a postarii tale mi se adreseaza cumva?Ca sa stiu sa raspund daca-i cazul

boticelina spune:

Isi mai aduce cineva aminte de Sasha Disic?

Probabil ca nu. Sasha Disic este primul politist de care am auzit eu in viata mea care a murit impuscat de un traficant de droguri, in Romania, aparandu-si un coleg. Nu-l cunosc, nu l-am cunoscut niciodata, era din Timisoara si a murit prin '95 sau'96, eram in facultate cand a tinut prima pagina a ziarelor si editiile din prime time ale televiziunilor. A fost inmormantat cu onoruri militare.

Singura intrebare care mi-a venit in minte a fost "peste ani, cine isi va mai aduce aminte de Sasha Disic?" Si mi-am propus sa-mi aduc eu aminte de el din cand in cand. Si asta fac. Ma bucur ca am ocazia si aici sa-mi aduc aminte de el. Macar atat putem face pentru eroii nostri, chiar daca nu i-am cunoscut.

Sasha Disic,

Monica 19+ si www.flickr.com/photos/boticelina/" target="_blank">gargaritza Nancy

"If you are unware of your choices, then you have none"