Casnicia sau cariera ?
Raspunsuri - Pagina 2
ruxij spune:
Adevarul este ca nu e prea ushor sa le balansezi pe toate. Eu lupt din greu cu asta si incerc sa raman undeva la mijloc. E f. dificil. Depinde pana unde vrei sa mergi cu (,) cariera si pana la urma e o problema de timp, cel putzin la mine, simt ca neaparat trebuie sa ajung la copil si ca familia e pana la urma interesul meu principal. Sotzul meu este si el dintre cei 1% amintitzi de tine. Ba mai mult, spune ca nu ma va lasa niciodata sa stau acasa pur si simplu si ma indeamna sa merg cat mai departe cu cariera. Totusi, sunt f. f. de acord cu ce a spus ponicid. Sotzul meu se simte totusi superior profesional, nu neaparat material si daca nu ar fi asa, sunt absolut convinsa ca ar fi aparut ceva problemutze si nu ar mai fi fost asa de generos cu a mea cariera. Pe de alta parte, in momentul in care am decis sa aduc pe lume un copil, imi este imposibil pur si simplu sa lucrez mai mult de 9-5, ceea ce nu e deloc benefic in domeniul nostru, unde pierzi noptzi etc. Desigur, sefa nu e deloc fericita si nu scapa ocazia sa imi spuna ca nu asa se procedeaza, dar nu am ce face. Am decis singura ca familia este mai importanta pentru mine decat cariera si trebuie sa ma lupt sa pastrez si cariera pe linia de plutire, dar tot pentru binele familiei. In momentele astea, as avea ceva perspective sa gasesc un loc extraordinar de bun, la o univ. la care dc. as lucra, mi-ar impinge inainte cariera ce nu pot sa va spun, dar ar insemna sa ma mut departe de sotz si sa duc copilul la 20000 km, la parintzii mei, ca acolo nu ar merge doar 9-5. Acum, ce sa fac? Sotzul ma impinge sa ma lupt pentru un astfel de loc, ca e spre binele familiei, dar eu nu vreau si nu pot. Nu stiu cum e traditional, dar eu personal nu pot face orice sacrificii pentru cariera. Deci problema mea nu e ca sotzul nu ar accepta langa el o cariera de succes a mea (atata vreme cat a lui e cel putzin la fel de..), ci pur si simplu e problema mea, legata in primul rand de timpul dedicat familiei si copilului.
In concluzie, intrevin multe, dc. sotzul ar fi obtuz si nu m-ar intzelege si in absentza unui copil, as alege cariera. Dar e mai bine sa nu fi pusa de sotzul tau in situatzia de a alege intre el si cariera.
Bla bla bla, am batut campiile din nou!
Va pup!
ruxij
Victoria spune:
Sunt intru totul de acord cu adadia.
si acum, din experientza mea: cand am fost angajata, a contat f. mult ca nu aveam obligatii. Intre timp, am avansat, salariul s-a mai marit, si toti barbatii cu care m-am cunoscut au fost deranjati sau complexati de faptul ca sunt independenta financiar, desi nu am facut niciodata nici o aluzie cat de vaga...
In fine, m-am casatorit cu unicul (din acel 1%) care ma intelege, imi intelege programul/deplasarile/delegatiile, si mai ales, faptul ca-mi cumpar cand/cat/ce vreau.
DAR!!!!! Daca/cand vor aparea copiii, in mod sigur o sa am probleme la munca, n-o sa mai fiu disponibila 24/24, dar sunt dispusa sa sacrific asta pentru copii.
Asta e.
V
lala spune:
quote:
Originally posted by adadia
Scuze , am fost putin ocupata si n-am putut sa dezvolt subiectul . 1 . Fericite voi detinatoare de 1 % .
2. Oamenii se schimba in timp . Viata asta grabita pe care o traim nu ne lasa sa ramanem la fel . Fiecare se duce pe drumul lui.Asa ca faza cu " depinde ce ti-ai ales " pica .
3. Va propun urmatorul scenariu ( pe care sunt convinsa ca unele dintre voi l-au trait :
Prietenele : Hai sa ne vedem in oras dupa program !
Eu : Pardon , fiica-mea este de la 12 singura in casa si este 8 seara .
sau
Trebuie sa-mi iau copilul de la gradinita .
Prietenele : Doamne ce fericita esti cu copii astia ai tai . Te invidiez .Eu sunt singura si sufar .
Eu : Tu erai la chef si eu eram la cratita . Si eu te invidiez pe tine .
Acasa :
Sotul : Mai aveai putin si te culcai la servici . Eu zic sa te muti de tot acolo . - si asta dupa 10 ore de nebunie , timp in care nu ti-ai adus aminte sa mananci , ai fumat 2 pachete de tigari , iti vajaie capul si-ti tremura picioarele de oboseala .
Copii : Mami hai sa-ti spun ce-am facut la scoala . ta.ta ta.ta ..... mami tu nu ma asculti ? Ce-am spus acum ? Mami n-am stiut sa fac referatul la istorie . Ma ajuti ?
Daca nu ai un loc de munca bine platit nu poti oferi copiilor tot ce-si doresc . Din punctul meu de vedere varianta cu : da-mi barbate bani sa-mi iau ciorapi , pica . Nu sunt de acord cu ea . Daca el se supara intr-o zi , ce fac ? Raman fara ciorapi ? O femeie trebuie sa traiasca pe picioarele ei , sa nu depinda de nimeni . Nu vorbesc despre competitie intre soti . Vorbesc despre cum te simti tu in pielea ta .
Voi in general v-ati referit la soti . Cred ca majoritatea sunteti tinere sau casatorite de cativa ani - sub 10 . Atunci cand copilul este mic spui :Doamne , sa se faca mare sa mai scap si eu . Dar nu scapi . Trebuie sa-l ajuti la lectii , sa-l asculti , sa ai timp de el ,sa dezbati cu le problemele existentiale ale unei vieti de 6 ani 10 ani 16 ani. Daca nu te simte aproape de el il scapi din mana . Nu mai stii ce gandeste , nu-i cunosti prietenii , nu poti sa-i dai solutii la problemele care il farmanta . Si daca nu esti prietenul lui si esti doar un parinte , mai devreme sau mai tarziu se ascunde de tine .Si cum sa ai timp de toate astea la ora 8 seara cand mai trebuie sa pui si masa , sa.... sa .... stiti voi si in capul tau nu mai incape nici o informatie pt ca deja simti ca e hard-ul plin .
Pe de alta parte , daca ajungi acasa de la servici la 4 ai timp sa te ocupi de copil , sa-i zambesti dragalasa sotului care vine obosit dar la sfarsitul lunii ai luat 5.000.000 , intetinerea e 4 mil , tel 2 mil(ai copii care vorbesc la telefon) , lumina ,cablul , benzina si cate si mai cate , fiica-ta vrea blugi noi , cea mica vrea bani de role sau trotineta si vrea si-n excursie . Si vine weekend-ul , te duci in parc - dar s-au cam saturat de parc , treci pa langa cofetarie pt ca e 30.000 o inghetata X 4 = 120.000 si mai vor si-un suc si tu te gandesti ca ti s-au rupt sandalele si ti-ar trebui o geanta noua , oftezi din greu si-ti spui : imi trebuie alt loc de munca unde sa primesc mai multi bani .Si o luam de la capat . Deci : cariera sau casnicia ?
adadia
Adadia intotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea. Si daca ai fi o mama singura te-ai confrunta cu aceleasi probleme, intrebari (minus sotul).
Fericirea este o stare relativa. Nu trebuie decat sa privesti partea plina a paharului pentru a putea fi putin mai fericita. Ai doi copii sanatosi, frumosi, care au nevoie de tine si care te pot ajuta sa vezi viata altfel.
'fiecare isi stie sufletul si nu e fericire deplina in nici unul.'
Mirunda spune:
Poate ca este cam poetic, dar eu cred ca fericirea este acel ceva, acel sentiment, ca o adiere de vant, care vine cand nu te astepti, tine numai o clipa, si pe urma zboara mancand pamantul si lasandu-te cu dorul in suflet dupa ea...
Eu una am trait-o de putine ori, poate cand fetita mea m-a luat in brate si mi-a zis ca ma iubeste, sau uneori cand deodata dupa ploaie am vazut un curcubeu, sau am stat la un foc si am ascultat o chitara, sau..
Eu nu imi permit sa iti dau sfaturi, o sa iti zic numai ca si eu sunt ingrozitor de ocupata, fac garzi cand dupa 24 de ore vin epuizata de la spital, si nu pot dormi caci fetita mea abia asteapta sa imi zica toate grozaviile si minunatiile cese intampla unui copil de 8 ani...Atunci incerc sa imi fac micute "coltisoare" numai si numai ale mele, de exemplu o intalnire cu o prietena buna, unde merg numai eu, sau 2 ore furate la cumparaturi in oras, sau seata o ora de stat afara si citit sau muzica, in fine, cred ca ai inteles ce vreau sa spun...nu trebuie sa ne tradam visele de la 16 ani, ci trebuie sa incercam sa le "adaptam" vietii ce ne-am croit-o. Iar eu cred ca cel de langa noi va intelege, daca noi vom discuta despre asta, nevoia normala a fiecarui om de momente "ale lui"...asta pentru ca eu am senzatia, din ce ai scris, ca esti tare stressata si ocupata.
Cat despre "cariera sau casatorie"...nu este usor. Poate ar fi bine sa iti intrebi sufletul! Sa intelegi cariera numai ca pe ceva menit sa iti asigure un confort material este una...si atunci eu nu as renunta la omul iubit de dragul ei. Daca iti doresti cariera fiindca simti ca ea te implineste, fiindca iti place , faci cu pasiune ceeace faci, atunci...omul iubit ar trebui sa incerce sa te inteleaga, daca nu... ori este egoist, ori nu te intelege, si atunci poate ar trebui sa ai rabdare.
Ai dreptate, copii mici griji mici, copii mari, griji mari...dar totusi pe masura ce cresc, si timpul nostru liber este din ce in ce mai mult, nu? Si atunci poate vei avea posibilitatea sa faci mai multe pentru cariera ta, daca crezi ca mai poti astepta pana atunci.
Deci eu cred ca raspunsul este in tine, in sufletul tau, si daca te intrebi sincer in inima ta, acolo vei afla raspunsul..
O seara buna tuturor! Mirunda
ponicid spune:
Adadia,
Pe langa cele pe care le-am afirmat in legatura cu tipul de sot pe care trebuie sa il gasesi, trebuie sa spun ca eu cred cu tarie ca macar unul dintre cei doi soti trebuie sa stea mai mult timp pe acasa. Altfel, o sa aveti bani pentru role si blugi noi pentru copii dar nu o sa mai aveti timp pentru sufletul si educatia lor.
In consecinta, unul din soti trebuie sa faca un fel de echilibristica care sa impace si cariera si casa. De obicei femeia este aceea si asta de multe ori duce la o ciuntire a carierei. Din cauza aceasta sunt mai multi barbati de cariera decat femei.
Deci daca vrei un raspuns mai transant si mai clar iata-l:
poti sa ai si familie si cariera numai in masura in care cele doua isi pot imparti timpul "frateste". Daca pentru una dintre ele iti trebuie mai mult timp decat pentru cealalta, deja se cheama ca ai esuat cu una din ele. Poate sa par demodata dar eu totusi cred ca precum femeie trebuie sa ai un serviciu care sa iti aduca satisfactie dar care sa iti permita ca la max. ora 16,30 sa fii acasa la copii chiar daca asta nu iti permite sa mai fii in top d.p.d.v. profesional.
Trebuie sa fii acasa, sa vorbesti cu copiii, sa ii ajuti la lectii si sa deschizi usa sotului care la 8 seara vine frant de la serviciu caci el castiga mai mult in casa (nu-i asa?). De toata atmosfera caminului trebuie sa fie cineva responsabil si de obicei este femeia.
Femeia in general isi sacrifica cariera si nu stiu daca este chiar un sacrificiu atunci cand iti vezi copiii bine crescuti, educati, mari, frumosi. In societatea noastra este recunoscut meritul mamei in educarea copiilor.
Problema mare este atunci cand o casnicie se destrama si o femeie se trezeste la pe la 35 singura, cu vreo doi copii, fara suficienti bani pentru a-i intretine si fara o cariera prea stralucita (caci si-a sacrificat-o pentru familie).
In consecinta, trebuie sa fii atent pe cine alegi, trebuie sa ai si noroc si trebuie sa te mai ajute si Dumnezeu pana la urma pentru ca viata ta sa arate intr-un fel pana la urma.
Daniela, mamica de Ana-Maria
dya spune:
Subscriu Ponicid!
Si eu cred ca femeia (in general) isi sacrifica putin din cariera spre binele copilului. . Intr-adevar trebuie foarte mare atentie aici, ea va trebui la un moment data sa-si urmeze drumul profesional pentru ca nu se stie niciodata ... Si nu numai pentru asta ...cred ca o femeie cu educatie in cele din urma tanjeste la un moment dat si dupa satisfactii profesionale ... dupa ce-si vede copilul "pe picioare" cat de cat. In mintea mea situatia ideala ar fi cam asta: o mama ar trebui sa stea mai pe acasa (poate un part-time de acasa - aici se practica) pana copilul face 3 ani. Si apoi sa-si vada de cariera, DAR si atunci sa faca astfel incat sa fie disponibila cat mai mult timp pentru copil. Stiu, de foarte putine ori in viata putem aplica "solutii ideale", dar trebuie sa incercam sa cautam un echilibru intre cele 2. In situatia in care materialul impune ( sotul nu castiga suficient ca famlia sa se poata descurca, ), fireste ca amandoi sotii vor fi nevoiti sa lucreze; dar cand e vorba numai de "mai multi bani" pentru satisfacerea unor placeri, cred ca ar trebui renuntat la ele in favoarea timpului petrecut alaturi de copil. La urma urmei, un copil nu-si va aduce aminte cate jucarii de ultima ora a avut, cate perechi de blugi de la super kids stores; el are nevoie de dragoste si "quality time", are nevoie de jocuri "prostesti" (care nu le poate avea dupa ce mama vine dupa o si stresanta de servici), de dedicatie. Si aici exista riscul rasfatului, dar atata timp cat vor exista niste limite impuse, va fi bine. Eu sufeream copil fiind ca parintii mei (foarte buni de altfel!) nu se jucau cu mine, neavand frati sau surori eram mereu in cautare de parteneri de joaca. Material, aveam de toate, si totusi ...
adadia spune:
Poate ca n-am exprimat foarte corect ce gandesc . Nu vorbim aici strict despre bunastare materiala ci de puterea de a-i oferi copilului ce-i trebuie si ce-si doreste . Seara la masa - chiar si la 10 noaptea dezbatem intamplarile de peste zi pana cand tata striga : mai , voi nu va mai potoliti ? Copii trebuie sa se culce ! Si pe noi ne pufneste rasul .
Aveti dreptate ,raspunsul este in fiecare din noi . Cand au fost fetele mici am aplicat varianta cu programul scur dar simteam ca ma tembelizez acasa , simteam am mult mai multe de spus pe lumea asta .Si ma gandeam : ce naiba invat eu copii astia ? Ca rostul unei femei este sa se invarta cu matura prin casa ? Daca le cer sa faca un efort la scoala s-ar putea sa-mi spuna : Pt ce mama ,tu ce-ai realizat ?
Dupa un timp , cand fetele s-au marit am aplicat varianta 2 . Ma simteam implinita profesional ,puteam sa le ofer ce-si doresc si cand isi doresc , dar aveam eu mustrari de constiinta ca nu mai am timp suficient pentru ele .
Si vreau sa va mai spun ceva . Copii te judeca foarte aspru . Nu faceti greseala sa credeti ca daca va invartiti in jurul lor va vor fi recunoscatori . Daca nu esti in stare sa le instalezi ultimul joc cu Hary Potter pe calculator , sa-i inveti sa caute pe net sau sa le setezi telefonul , pentru ei ramai doar mama care te asteapta cu masa cand ajungi de la scoala . Voi , cele care povestiti aici stiti cu siguranta lucrurile astea , dar cate alte femei (pentru care borcanele de muraturi si dulceata sunt baza si mandria existentei)stiu . Trebuie sa se mandreasca cu tine , sa -si doreasca sa fie ca tine , sa se bazeze pe tine .Sa te fereasca Dumnezeu sa ajunga la concluzia ca un prea au ce discuta cu tine . Replica : Hai lasa ca nu intelegi tu - este foarte frecventa la categoria de varsta 11-16 ani . Si daca " nu intelegi " atunci cu siguranta i-ai pierdut . Nu-si aduc aminte ca 5 ani de zile sambata de sambata lasai balta masina plina cu rufe ,stingeai aragazul si plecai cu el sau ea de mana la lectii de engleza . I se pare firesc ca tu sa sti si engleza si calculator si latina si fizica si sa fi la curet cu ultimul hit de pe Atomic si in general cu tot ce misca in lumea asta .Fac o paranteza - Fica-mea avea 2-3 ani si : o duceam pe cea mica la cresa, pe cea mare la gradinita , ma duceam la servici , alergam ca nebuna la 5 se le adun de pe la institutiile mai sus mentionate - ca se suparau domnele educatoare daca intarziam - faceam cumparaturi , mergeam acasa si faceam diverse chestii pt 2 copii mici si a doua zi o luam de la capat . Intr-o dimineata , in timp ce o imbracam pe cea mica , am inceput sa plang pentru ca nu mai aveam putere . Si cea mica a zis :" Mami, de ce plangi ? Mamicile nu plang niciodata ! " Asa ca noi femeile trebuie sa fim mame , sotii , oameni ai muncii si sa mai fim si noi din cada in cand .N-avem decat sa speram ca toate eforturile astea nu sunt in zadar .Le facem pe toate dragelor . Dar stiti ce ? Cand ma urc in masina dimineata spre servici sau seara spre casa imi vine sa schimb drumul si sa ma duc cat vad cu ochii undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni , sa nu sune telefonul , undeva unde sa nu vrea nimeni nimic de la mine . Macar un timp .
Amalia spune:
quote:
Originally posted by ponicid
Adadia,
Pe langa cele pe care le-am afirmat in legatura cu tipul de sot pe care trebuie sa il gasesi, trebuie sa spun ca eu cred cu tarie ca macar unul dintre cei doi soti trebuie sa stea mai mult timp pe acasa. Altfel, o sa aveti bani pentru role si blugi noi pentru copii dar nu o sa mai aveti timp pentru sufletul si educatia lor.
In consecinta, unul din soti trebuie sa faca un fel de echilibristica care sa impace si cariera si casa. De obicei femeia este aceea si asta de multe ori duce la o ciuntire a carierei. Din cauza aceasta sunt mai multi barbati de cariera decat femei.
Deci daca vrei un raspuns mai transant si mai clar iata-l:
poti sa ai si familie si cariera numai in masura in care cele doua isi pot imparti timpul "frateste". Daca pentru una dintre ele iti trebuie mai mult timp decat pentru cealalta, deja se cheama ca ai esuat cu una din ele. Poate sa par demodata dar eu totusi cred ca precum femeie trebuie sa ai un serviciu care sa iti aduca satisfactie dar care sa iti permita ca la max. ora 16,30 sa fii acasa la copii chiar daca asta nu iti permite sa mai fii in top d.p.d.v. profesional.
Trebuie sa fii acasa, sa vorbesti cu copiii, sa ii ajuti la lectii si sa deschizi usa sotului care la 8 seara vine frant de la serviciu caci el castiga mai mult in casa (nu-i asa?). De toata atmosfera caminului trebuie sa fie cineva responsabil si de obicei este femeia.
Femeia in general isi sacrifica cariera si nu stiu daca este chiar un sacrificiu atunci cand iti vezi copiii bine crescuti, educati, mari, frumosi. In societatea noastra este recunoscut meritul mamei in educarea copiilor.
Problema mare este atunci cand o casnicie se destrama si o femeie se trezeste la pe la 35 singura, cu vreo doi copii, fara suficienti bani pentru a-i intretine si fara o cariera prea stralucita (caci si-a sacrificat-o pentru familie).
In consecinta, trebuie sa fii atent pe cine alegi, trebuie sa ai si noroc si trebuie sa te mai ajute si Dumnezeu pana la urma pentru ca viata ta sa arate intr-un fel pana la urma.
Daniela, mamica de Ana-Maria
Ponicid, mare dreptate iti dau. Cand vad cate rupturi se produc in cupluri dupa o groaza de ani de stat impreuna, ma apuca spaima gandindu-ma la varianta pe care ai pus-o tu in discutie...aceea cu familia destramata si femeia singura si fara cariera la 35 de ani.
Pana in septembrie-octombrie voi mai fi inca acasa, dar de atunci deja voi avea un program care nu-mi va mai permite nici macar sa-mi iau copilul de la cresa la ora 17 si va trebui sa angajez pe cineva care sa faca asta si sa mai stea cu el pana vine tati de la servici. De pe acum ma gandesc cu groaza ca voi apuca sa-mi sarut copilul doar in somn si sa pot sta cu el numai sambata si duminica.
Mi-as dori un servici cu program pana la 16, chiar si platit mai prost. L-am si cautat de altfel...dar nu l-am gasit. Voi fi nevoita sa lucrez la programul infernal pe care l-am mentionat si ma intreb...oare va mai stii copilul ca sunt mama lui dupa o vreme? Ma doare foarte mult asta...dar ma intreb si cat de bine este sa stau acasa, fara un servici.
Cu speranta ca in timp voi avea bafta de a-mi mai normaliza programul...inmagazinez in coltisoarele inimii toate clipele pe care le prind inca cu David.
Sanatate maxima!
Ioana Sora spune:
Eu cred ca nu trebuie sa existe "sau" intre "casnicie" si "cariera". Tocmai de asta si in Romania cuplurile au inceput sa se casatoreasca mult mai tarziu, pe la 30 de ani, ca intai ambii sa isi poata face o cariera sau macar sa gaseasca drumul pe care il vor in viata profesionala. Sunt convinsa si stiu ca nu e usor sa fii sotie, sa ai cariera si sa ai si copii. Dar, din experienta mea, pot spune ca sprijinul moral al sotului este cel mai important. Mai mult, el m-a impins mereu in fata si m-a sustinut. Nu l-a deranjat ca, uneori sau de multe ori, trebuia sa muncesc si noaptea, sau de dimineata pana seara si de seara pana dimineata, sau ca aveam un salariu mai mare decat el. Cand ajungea el mai devreme acasa, ma astepta si cu masa pusa, iar problema cu cine castiga mai mult mi se pare falsa, oricum. Banii sunt la un loc, cum e si viata ta si a lui intr-o casatorie. Nu exista tu ai atat, eu am atat. Pentru noi, asa este. Din prima clipa am impartit totul. Ba chiar a fost un moment cand sotul meu a plecat de la un loc de munca avantajos ca salariu si program la un alt loc de munca, unde avea un salariu de doua ori mai mic, doar pentru ca pentru cariera lui si pentru ce isi dorea era foarte important si ii deschidea alte orizonturi. Iar eu l-am sustinut. Acum el e cel care are un program foarte incarcat si e des plecat in delegatii, ceea ce nu inseamna ca nu il inteleg sau ca nu mi-e greu sa stau singura mai mult timp. Mi-e foarte greu... Au fost momente cand si lui, si mie ( pe rand, ce-i drept ) nu mai suportam programul prelungit de munca al celuilalt. Dar, daca nu am avea carierele noastre, am innebuni amandoi. Viata profesionala e la fel de importanta ca toate celelalte planuri, cand vrei sa fii pe deplin satisfacut sufleteste, cand vrei sa te simti implinit. Eu una nu pot sa exclud cariera din viata mea. Si nici viata de familie, iar copilului care trebuie sa se nasca dintr-o clipa in alta sper sa-i pot oferi si o sa-i ofer si toata atentia si dragostea de care are nevoie.
, Ioana 
Sabina spune:
Noi suntem norocoase sa ne putem gandi la cariera...sunt mii de femei care stau la tara si au grija de o
gospodarie intreaga, de 5 copii si de barbatul betiv...si care nu sunt mai proaste, ci doar au avut ghinionul sa se nasca in locul nepotrivit.
Iar cariera inseamna de fapt cu totul altceva decat slujba care iti ofera satisfactii.Si sper ca in Romania barbatii sunt de acord ca femeile sa aiba slujba, si chiar si satisfactii de pe urma ei.
Eu sper ca voi avea cariera in adevaratul sens al cuvantului, si am un sot care face chiar sacrificii pentru asta.Si mai cred ca o casnicie reusita e aceea in care partenerii se sprijina unii pe altii, ca nu exista sistemul treburi de barbati si treburi de femei...ci doar ce putem face mai bine fiecare dintre noi.
Poate ca sunt mult prea norocoasa cu un sot care gateste si are grija de copil ca eu sa pot lucra, insa repet, hai sa ne gandim la norocul nostru de a avea macar ocazia de a vorbi de cariera....
Sabina & Sofia Galagia