cum as putea sa iau o decizie?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

LIONI spune:

Iti doresc sarcina usoara. Ai luat o decizie corecta. Nu stiu de ce, dar in ultima vreme multi barbati prefera sa nu-si asume asemenea responsabilitati.Iti doresc liniste sufleteasca si nu pleca urechea la ce spune lumea, pentru ca o sa vorbeasca un timp si dupa aceea se uita.

alexi__a spune:

quote:
Originally posted by Mickyyy

Alexia, oarecum si eu sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta, si eu sunt gravida, dar abia in 12 saptamani, eu inca mai am 26 ani (ce daca mai am doar 2 saptamani pana fac 27! ) iar el are 33.
Nici prietenul meu, chiar daca are totusi o varsta, nu e pregatit pentru un bb. Si desi el n-o recunoaste, eu traiesc cu impresia ca el inca nu-si doreste copilul, chiar daca eu am hotarat sa-l pastrez.
In primul moment cand a aflat ca's insarcinata, nu i-a trecut prin cap varianta sa-l pastram. Cand a vazut ca eu totusi il doresc, a inceput sa o dea cumva la intors...ca-i alaturi de mine indiferent ce decizie as lua, chiar daca vreau sa-l pastrez, DAR nu-i acum momentul, Dar ar fi mai bine sa mai astepta, Dar, Dar, Dar..... Problema avortului devenise deja stresanta. Nu rata nici un moment sa-mi aduca aminte ba ca saptamana asta ar fi un moment potrivit s-o fac, ca-i seful meu in concediu, ba ca ar fi mai bine sa avortez inainte de a pleca noi in concediu, si o tinea tot asa. Imi doream copilul, dar vazand cu cata perseverenta punea problema avortului, aproape ca hotarasem sa o fac. Am zis totusi sa merg la un control inainte, sa vad ce si cum, iar in momentul cand l-am vazut pe bb la ecografie, chit ca era atat de mic ca doar intuiam ce era acolo, deja hotararea era luata, asa ca in loc sa-l intreb pe doctor despre avort, am inceput cu intrebari despre sarcina.
In momentul cand am iesit din cabinetul doctorului, eram ata de emotionata si atat de hotarata, ca a fost suficient sa se uite la mine si sa-si dea seama ca nu mai are nici o sansa sa ma convinga sa renunt la copil.
Si uite-asa au trecut vreo 5 saptamani de atunci, cu bune si rele. Si sincera sa sa fiu, parca sunt din ce in ce mai multe rele. Relatia merge din prost in mai prost, chiar daca da vina pe mine, el e din ce in ce mai stresat de situatie, ne certam din ce in ce mai des si din orice nimicuri, deja incep sa-mi pun problema daca sunt pregatita sa cresc singura un copil. Si din nefericire pentru mine, chiar daca parinti sunt alaturi de mine, ei stau in Pitesti, iar eu in Bucuresti, deci n-o sa pot conta prea mult pe ei, cel putin nu acum, in timpul sarcinii. Eu inca sper ca intre noi 2 lucrurile se vor rezolva cu timpul, dar asa cum merg ele acum, spre mai rau, nu pot sa nu iau in calcul si varianta de a-l creste singura.
Nu zic ca nu ma sperie, din contra, mi-era groaza si cand eram amandoi "parintii", darami-te daca voi fi doar eu si bb, dar viata merge inainte. Nu ma intereseaza ce-o sa zica lumea despre mine si bb, singurul lucru care mi-l doresc e sa am puterea sa trec prin toate, singura sau nu!

Intr-adevar povestea ta se aseamana mult cu a mea. Prietenul meu vorbeste acum foarte frumos cu min, dar niciodata despre copilul pe care-l vom avea. Cand am trecut prin acele momente , poate cele mai urate din viata mea, mi-am zis ca daca va fi un tat bun pentru copilul meu sigur voi uita cuvintele urate pe care mi le-a spus. Sa dea Dumnezeu sa fie asa pentru ca si acum ma trezesc si-mi amintesc inversunarea cu care sustinea ca nu-si doreste acest copil.
Ma bucur ca ai luat hotararea de a pastra copilasul, sa stii ca eu oricat de mult m-am gandit eram convinsa ca in momentul in care-mi voi reveni dupa avort voi regreta ceea ce am facut si poate as fi regretat toata viata. Poate si pe mine ecografiile m-au determinat sa pastrez copilul iar acum pot sa-ti spun ca de-abia astept sa vina urmatoarea luna sa merg din nou la ecograf sa vad ce face puiutzul meu.Desi nu e inca sigur d-na doctor mi-a spus ca s-ar putea sa fie fetitza...m-as bucura atat de mult!!
Sa stii ca si mie mi se pare ca in acest moment relatia noastra merge in jos, doar am luat o decizie impotriva vointei lui, dar acum nu am ce sa fac altceva decat sa sper ca D-zeu le va aranja pe toate. Mai mult decat atat prietenul meu are o lucrare doua luni la Bucuresti ceea ce poate sa fie o problema in acest moment al relatiei, ne poate indeparta.
Astept sa mai scrii ce mai faci, cum evolueaza sarcina.Iti doresc sarcina usoara si fii tare o scoatem noi la capat cumva:)

Mickyyy spune:

Sigur o vom scoate la capat

Faptul ca prietenul tau are o lucrare la Bucuresti, si o sa urmeze o despartire de 2 luni, eu zic ca e mai degraba un lucuru bun. Veti avea timp amandoi sa va limpeziti gandurile. Iar daca dupa cele 2 luni, relatia voastra se va strica, e clar ca nu te merita, sau oricum nu aveti sanse de viitor impreuna. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar mai bine sa descoperi acum ca nu merge (pentru ca am vazut ca sunt semne ca scartaie), decat peste luni sau ani cand va fi mult mai grea o despartire, si alaturi de tine va suferi si .
Dar sper din tot sufletul ca despartirea va va uni! Poate o sa-i vina si lui mintea la cap, si o sa realizeze ca isi doreste copilul! De fapt eu cred ca el nu realizeaza inca ce i se intampla, pentru ca si la mine e asemanator, de cele maimulte ori chiar daca eu primesc toata grija si atentia, copilul nu prea este adus in discutie, din contra, e evitat discret.
Nu te-am intrebat, el mai are alti copii? Pentru ca la modul in care se comporta, imi da senzatia ca nu are, ca-i genul care a fugit tot timpul de responsabilitati "familiale", si cand zic familiale ma refer la tot ce tine de familie (sotie, casa, copii).

Bicuta spune:

Felicitari pentru decizia luata.
Acum sapte ani si eu am avut aceasi dilema, numai ca eu i-am respecat dorinta 'lui'. Si mai tarziu mi-am dat cu pumnii in cap. Dupa ce am facut intreruperea de sarcina nici nu ne-am mai intalnit, 's-a dat la fund'. Dupa ce m-am vcasatorit timp de 3 ani de zile nu am reusit sa raman iansarcinata(fara a ma proteja in vreun fel).Acum am un baietel de 2 ani si ceva si este bucuria vietii mele. Mult succes in continuare.

Rodica spune:

FELICITARI!
ALEXI A - asteptam sa ne tii la curent cu sarcina si sa stii ca suntem alaturi de tine!
Sa fii sanatoasa ca restul are intotdeauna o rezolvare.
Unor barbati le e frica de necunoscut, dar si noua ne e! Numai ca noi recunoastem asta si ne lasam ajutate, si asta conteaza.
"Cere si ti se va da..."
Fii inteleapta, fara certuri intre voi, miere,miere,miere,... toti barbatii apreciaza asta. Si daca ei se folosesc de noi, noi de ce sa NU ne folosim de ei?- sunt casatorita de 7ani...deci i-al ca un sfat de la STAN PATITU'

Denisa_35 spune:

Felicitari pentru decizia inteleapta pe care ai luat-o! Asta dovedeste ca esti o femeie adevarata, cu picioarele pe pamant....viata ce creste in tine este COPILUL TAU! Si indiferent de ce vorbeste lumea (stii tu, gura lumii pamantul o astupa - o sa vorbeasca ce-o sa vorbeasca dupa care subiectul va fi dat uitarii, va apare ceva mai interesant de barfit) bucura-te ca ai o mama minunata care este si va fi alaturi de tine! Roaga-te lui Dumnezeu sa-i dea sanatate sa te poata ajuta in continuare, sa ai o sarcina fara griji si sa dai nastere unui pui sanatos! Si apoi vei vedea lucrurile altfel..cat despre tatal biologic...barbatii, fie ei mai tineri sau mai batrini nu sunt pregatiti niciodata sa fie tati. Acum nu e momentul, sa mai asteptam, n-avem d'aia, n-avem din cealalta, mai gandeste-te, avem toata viata inainte sa facem copii, .......texte din astea am auzit cu toatele o data si o data!
Lasa-l in banii lui, nu forta nota si vezi ce face el. Daca va incepe sa-si asume responsabilitatea, este un inceput bun...daca nu, va trebui sa-ti reconsideri intreaga viata si sa incepi sa te obisnuiesti cu gandul de a-ti creste copilul fara el!
In rest toate bune, sa ai o sarcina usoara si nu uita ca suntem aici!
Cu drag,

Denisa si copilul Alecu