Cum ati ramas insarcinate?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

clau07 spune:

Frumoase povestile voastre , hai sa va spun si eu povestea mea:

Casatorita fiind de 4 ani, in acest an am hotarat ca ar fi timpul sa avem un copil. Pana acum am amanat din diverse motive: in tara nu aveam un apartament (stateam intr-o camera de camin), iar acum dupa ce am emigrat am spus ca nu mai avem de ce sa asteptam. In luna august a fost ultima luna in care am mai luat pilule anticonceptionale. In luna septembrie am ramas insarcinata. S-a petrecut asa de repede ca nu stiu cum sa multumesc lui Dumnezeu ca ne-a daruit aceasta minune. Acum sunt in 18 saptamani si astept cu nerabdare sa vad ce va fi si cum ma voi descurca( prima ecografie o voi avea in 15 ianuarie).

Claudia

lena spune:

Frumoase povesti fetelor, intr-adevar, am avut rabdarea sa le citesc pe toate...

Ok, povestea mea incepe acum un an si doua luni cand ne-am cunoscut prima data...el olandez venise cu business in Romania, eu lucrand in acelasi domeniu cu el, ne-am intalnit la o cina de afaceri, care a durat la noi toata noaptea pana am luat micul dejun impreuna...fara ci doar am stat de povesti, ceilalti plecand frumusel acasa si noi bantuind localurile de noapte, la o "cafea"...de atunci am fost nedespartiti, zece zile am petrecut ca nebunii inchisi intr-o camera de hotel din Bucuresti, dupa a trebuit sa se intoarca in Olnda , dar nu pentru mult timp ca nu mai putea trai fara mine , s-a intors peste alte zece zile cu invitatia, am dormit inca o noapte in acelasi hotel si a doua zi luam drumul acestei tari...peste alte doua luni eram insarcinata, nu-l prograsem dar ni l-am dorit din prima clipa in care ne-am trezit dimineatza in acelasi pat
Evident nu eram casatoriti, nu am avut gand asa repede ci cam pe cand eram eu in 4 luni...Al meu e mai mare decat mine cu 15 ani, el are deja doi copii mari din casatoria anterioara, dar a fost asa de fericit cand i-am spus ca o sa avem unul mic, care acum e de fapt una mica incat nu-si mai revenea de emotie...mi-a marturisit ca se gandise ca inainte de a ma cunoaste pe mine ca nu se va mai casatori niciodat si nici nu va mai avea copii, dar ca uite e adevarata zicala: NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA...si ca de fapt chiar spera sa raman insarcinata fiindca isi dorea foarte mult sa aiba un bebe cu mine si sa fiu a lui pentru totdeauna.
Acum domnitza mea e printesa lui si nimeni nu are voie sa incalce hotarele domniei lor.

Numai bine, Lena

http://community.webshots.com/user/poolbeertje

anne-marry spune:

credeti-ma ca abea am ajuns la a doua pagina sa citesc si nu am mai putu continua fiindca imi vine sa plang intr-una.
cum a fost la noi? uite asa.......
eram impreuna de 9 luni, planificasem si nunta si incepusem cam de 7 luni sa folosim anticoncetionalele. deci, cu doar 3 luni inainte de nunta, am hotarat cu chiu cu vai (din partea mea si chiul si vaiul...ca imi era teama) sa renuntam la anticonceptionale si la orice alt mijloc de protectie si sa facem si noi un bebe mic. desi eram in al 3-lea an de facultate si mai aveam inca unul...inca un an de fac nu iinca un bebe, am zis ca ne vom descurca noi. casa aveam, masina da, o mica afacere asa ca.......ne-am pus si noi pe treaba. si uite ca trece o luna, trec doua, trece si a tria si noi nik! am inceput sa ma sperii, incepusem s plang de fiecare data cand imi venea ciclul, chiar mi-a venit si in luna de miere, dar apucasem si noi vreo doua zile libere, si iar da-i bocet, dar am un sot minunayt care m-a sprijinit si a fost alaturi de mien si mai ales, mi-a suportat toate toanele! si credeti-ma......au fost muuuuuuuuulte! in cele din urma, in octombrie, la 4 luni de cand incercam, am ajuns is la doctor, prima mea vizita la un ginoecolog, am ales femeie...din pacate pe cea mai tampita! mi-a zis ca am o anexita bilaterala si mi-a dat tratament cu antibiotice pastile, supozitoare, vitamina e forte si niscai polidin injectabil, timp de trei luni, la ciclu, cate cinci zile. si nimik! ciclul chiar a inceput sa scada cantitativ si uite asa am tinut-o pana in prezent. si: in aprilie, mi-a venit ffffff putin, o zi cateva picaturi doar, si desi ma asteptam ca auzisem ca se mai intampla si asa ceva, nu am luat seama si am mers mai departe, si in mai, mi-a venit cateva ore intr-o zi, mi-a fost fffffffffffffff fffffffffff fffffffff rau si s-a oprit. peste doua zile a revent si am mers chiar atunci la aceeasi "ginocolaga" si mi-a dat verdictul! avort spontan (ea d fapt zisese incomplect, dar daca era atat de incomplect si n spontan, acum imi papau coliva de jumatate de an...domane fereste!) si , dai planset si bocet, ma chema sa fac chiuretaj, sotul era plecat la niste cursuri la bucuresti (noi din valcea), mama, soacra toata lumea dupa fundul meu, eu nik! am refuzat categotric chiuretajul, tot cu gandul ca bebe mai este acolo...si el nu mai era, plecase d e la noi, insa, dupa inca 6 luni, de stat si in fund si in cap, si cu picioarele pe pereti ca sa alunece speramtozoizii mai bine, de luat temperatura bazala (schimbasem deja doctorul si el m-a sfauit ce si cum sa fac) si alte cele, alte plansete si boceli..........am hotarat sa renuntam pt cateva la ideea de avea un bebe si sa trecem macar de luna martie a anului 2004, ca sa nu ne gaseasca nascutul in licenta, care este pe 1 septembrie. si uite asa, ca, cu toatea fereala nostra,, dupa 16 luni d facut pana si imposibilul,s i de ajuns la disperare, ........s-a intmaplat minunea. cum am aflat? in ziua in care trebuiau sa vina rusii, o ruda ne-a zis ca parca as fi mai frumoasa ca de obicei asa a zis ea...... si, ca imi stralucesc ochii. cand am iesit din casa, ii zic sotului :"te pomeni ca oi fi gravida!" la care el ma ia la gneul hai fi serioasa, ca nu are cum....si eu nik. desi imi sterssm din gand aceasta idee, a doau zi, a 29 a de ciclu (eu cu un ciclu f regulat) ma apuc de curatenie prin camera si gasesc accidental! un test de sarcina ramas de vreo 2-3 luni pe acolo si hop reped sa-l fac. fiind ferm convinsa ca nu sunt gravida, il las pe masutza si plec pana in bucatarie. cand ma intorc dupa 5 minmute vad d oau linii. credeti-ma ca am intreabt vro 3 persoane daca sunt chiar doau sau mi se pare mie. apoi timp de o saptamana am tot facut din 3 in zile cam asa...alte teste care toate au iesit pozitive. am fost la medicul de familie datorita unor dureri cam enervante de spate si mi-a facut si o echo si a zis ca nu se vede nik dar ca oricum este mult prea mic la nici 3 saptamani de la conceptie....cam 2 de fapt. a doau zi am avut o scurgere mica si rozalie, care venea ici colo de-a lunugul zilei si eu, cu experienta sarcinii trecute, pe care am pierdut-o fugi la doctor! am fost la aceeasi idioata la care fusesem la inceputurile mele si imi zice ca si daca este asa, stiind antecedentele, ce sa imi faca? se duce si gata! a! si dupa ea, cele patru teste pozitive, nu erau pozitive fiindca, zicea ea, nu erau liniile de aceeasi intensitate. am fost deci la alt doctor, chiar daca era barbat, un medic f bun. cel mia bun de aici. nu am mers initial la el fiindc imi era o rusine.......si, mi-a vorbit f frumos, mi-a spus ca testele sunt pozitive si mi-a dat sa iau acid folic si vitamina e si utrogestan pt fixarea sarcinii. am luat si cand le-am terminat, de fapt in ultima zi, am avut ar scurgereea aceea dar am laut inca o tura de pastile, le-am introdus intravaginal si .....acum este totul ok. greturi nu prea avem, pofta d mancare si somn, daa....din belsug..etc si alt simptome.
ideea este ca suntem in sfarsit f fericiti. eu cel putin, ca si femeie, ma simt in sfarsit implinita! nu ne vine sa credem pana nu facem si o echografie. suntem in 9 saptamani de sarcina si ne rugam la bunul dumnezeu si la maica domnului sa aiba grija de beele nostru si de noi, sa putem sa il crestem crestineste, sanantos is super implinit si fericit........
cam lunga povestea noastra, dar, voi ati vrut-o!adica eli....

pupici dulci...
anne-marry
si...albumul meu cu poze:
http://poze.acasa.ro/poze/album?id=1513

NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA

lorelei_19 spune:

Ceee de povesti frumoase, chiar ca mi-au dat lacrimile, fetelor! wowww! fiecare bebe are povestea lui si e asa de frumos sa vezi ca toti copilashii sunt izvoratzi dintr-o dragoste curata si mare!!!! sa va traiasca puishorii si aspirantelor cat mai curand un bb-u sanatos si mancacios!

Un an nou fericit si sanatos tuturor!

Lorelei & Family

carmen77 spune:

Noi suntem casatoriti de 4 ani si eu mi-am dorit un bb dintotdeauna. Pe Matei l-am asteptat putin, adica vreo 6 luni de incercari, dupa care o intarziere de ciclu, pe care n-am bagat-o in seama, ca se mai intamplase si alta data. O prietena care are presimtiri imi zice: ia-ti un test. L-am luat si rezultatul a fost pozitiv. Matei are acum 2 luni si o saptamana si e un mare smecher.

http://community.webshots.com/user/carmen77102

Laura _Oprescu spune:

pai, prima oara...s-a intamplat de ziua mea pe 27 noiembrie 1998...implineam 25 de ani si sotul meu a venit acasa cu bratele pline de cutii si un buchet imens de crizanteme mari si galbene, 27 si ele,si ...am inceput sa desfac la cutii..un pulover frumos de casmir si altele si lenjerie intima...un furouas din satin cu o danteluta fina fina...si l-am probat si mi-a venit atat de bine incat...am uitat de protectie completamente...( eram impreuna de cinci ani fara o luna jumate si casatoriti de trei luni...era prima oara cand se intampla sa raman insarcinata)...
..a doua oara ...fu tot in noiembrie, in jurul zilei mele de nastere , inainte cu ceva zile insa ca dupa aia ,casa a fost plina de musafiri...de data asta...a fost la fel de pasional insa aveam in cap si marea dorinta ca mai vrem unul...si Adi a zis:simt ca am plantat o fetita!...de plantat ,a plantat...sa vedem ce...ca abia sunt in 8 saptamani...va pup..

mihaelabebe spune:

Eu inca nu pot sa-mi dau seama cum s-a intamplat!!!!Dar s-a intamplat in luna de miere mai ales dupa ce amandoi hotarasem ca nu vrem copii in urmatorii 2 ani.Da' te mai asculta cineva in ziua de azi cu ce vrei si ce nu???. Si uite asa ne-am pricopsit noi cu sufletelul...

http://community.webshots.com/user/mihaelabebe100

mihaelaH

sirod spune:

Frumos subiect, Eli draga!Eu abia acum l-am descoperit si hai, sa va spun povestea noastra:
la 1 an dupa casatorie am hotarit ca este timpul pentru un si fiind in concediu la Costinesti am profitat de mare, soare, apa si am lucrat intens...numai ca BB nu si nu!Recunosc - ma speriasem putin ca luna de luna rusii erau prezenti - noroc ca au venit doar 3 luni.Imi dadusem seama ca eram prea incrincenata ca trebuie sa ,apoi am lasat-o mai moale, adica faceam dragoste relaxata si fara gindul la BB si minunea a venit...
Aveam simtome care anuntau ca vin 'uritii'si a 4 a luna, dar testul a aratat altceva - FERICIRE MARE am trait atunci, comparabila numai cu clipa cind am auzit-o pe Oti 'oracaind', imediat ce a venit pe lume!!!

'munca' placuta pentru viitori parinti!

doris