pt toate cele care au trecut printr-un avort

Trimis la: - 20/11/2007 : 22:04:16
--------------------------------------------------------------------------------
cand viata te poarta pe carari pe care nici nu ti imaginai...

anul trecut am facut o infectie urinara si am luat ciprofloxacin -7 zile.in acest timp am ramas insarcinata fara sa stiu.actul sexual a avut loc cu o saptamana inainte de ovulatie,deci m fost f linistita ca nu se poate intampla nimic,caci spermatozoizii, din cate stiam eu nu rezista mai mult de 3-4 zile in vagin,dar se pare ca....nimic nu e sigur.deci,in momentul conceptiei si in urmatoarele cateva zile am fost sub tratament.cand am primit vestea ca sunt insarcinata nu mi-a venit sa cred.medicul meu ginecolog mi-a spus sa fac avort,fiindca ciprofloxacinul e f puternic si afecteaza embrionul,iar sansele sa se nasca copilul cu malformatii erau f mari.am fost distrusa si eu si sotul meu.2 zile am plans incontinuu.imi tot repetam ca e un cosmar din care o sa ma trezesc.nu eram capabila de nimic altceva.de la serviciu nu puteam lipsi,iar acolo nu eram in stare sa fac nimic.ne-am hotarat sa cerem si alte opinii.al doilea medic mi-a spus sa tin sarcina ca e ok si al treilea zicea ca o sa fie totul la risc ,sansele de a fi sau nu ceva rau fiind 50-50.nu stiam ce sa fac.a fost ingrozitor.nu intelegeam de ce mi se intampla tocmai mie asa ceva.dupa multe framantari am cedat si am facut avort.nu credeam ca eu -o femeie cu principii solide,cu educatie,cu credinta va trebui sa trec vreodata prin asta..dar se pare ca necunoscute sunt cararile vietii..nu stiu nici acum si nu cred ca voi stii vreodata daca am facut bine sau nu.ma chinuie inca gandul acesta.acum mi se pare ca m-am speriat si m-am pripit.trebuia sa cer mai multe pareri,sa ma documentez mai mult...sa ma rog mai mult sa fie totul bine si ..poate ar fi fost.a da viata unui copil este un miracol,miracolul divin ..si nu cred ca aveam eu dreptul sa hotarasc atunci..dar am fost slaba.familia imi zicea ca poate copilul ar fi avut probleme si atunci ar fi fost mai rau:as fi suferit mai mult sa-l vad chinuindu-se.dar eu simteam si atunci si simt si acum ca ,copilul ar fi fot ok.si simtirile mele de obicei se adeveresc...am mai discutat pe aceasta tema d multe ori cu familia,dar tot nu mi-am gasit linistea.
acum ma chinuie si gandul ca poate nu o sa mai pot avea copii..sau ca o sa raman insarcinata si o sa patesc la fel...
m-as bucura dc m-ati putea ajuta cu o vorba buna...poate mai sunteti si alte femei care au trecut prin cosmarul acesta..si vreti sa va descarcati sufletul...

Eseea spune:

Maria, imi pare tare rau de ceea ce ti s-a intamplat...........din pacate, sunt multe fete in aceeasi situatie. Uite aici un grup unde poti discuta :

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=111246&whichpage=10

Iti doresc sa treci peste aceasta perioada, sa ramai iar insarcinata si sa fie totul bine. Se poate, si eu am pierdut 2 sarcini inainte de a o avea pe fetita mea.

my baby