hipotrofie fetala

Sunt o viitoare mamica mai am cam o saptamana(DNP 15 iulie) pana D-zeu ma v-a ajuta sa-mi tin in brate comoara vietii noastre.
Dar cum de aceste momente nu te poti bucura pe deplin atunci cand ai in jurul tau numai medici care-si dau cu parerea si sunt foarte nepasatori atunci cand iti suspecteaza un anumit diagnostic, mai ales cand acest lucru priveste o fiinta fara aparare si atat de dorita, credeti-ma ca suntem la capatul puterilor, si avem nevoie de orice sfat si orice invormatie pe care ne-o puteti da.
Dar sa incerc sa va posectesc cat de cat calvarul prin care trecem noi:- dupa o perioada de 2 ani in care am incercat fara succes sa avem un copil, bucuria nu a tinut mult cand in aprilie 2006 am ramas insarcinata insa sub supravegherea unei dr destul de renumita (recomandandu-mi un tratament) am pierdut acel copil.
Insa D-zeu a vrut sa ne mai ofere o sansa in octombrie 2006, de care ne-am agatat cu disperare si am hotarat ca trebuie sa facem daca e cazul orice efort posibil sa aducem pe lume acest copil, dar dupa cum v-ati dat cred eu seama , nu a fost asa de usor, sunt insarcinat acum dar calvarul inca nu a luat sfarsit si nu imi garanteaza nimeni ca se va sfarsi odata cu nasterea lui ERIC.
- cand aveam 6 luni de sarcina am avut sangerari datorate desprinderii partiale a cordonului de placenta, am inceput un tratament si repauz total la pat in urma caruia totul a fost bine pt putin timp, am fost sfatiuta sa nu ma obisnuiesc cu ideea ca sunt insarcinata pana nu trec de sapt a 12 pt ca exista risc de avort spontan
- am trecut cu bine de acest obstacool am facut toate analizele si testele posibile (dublu si triplu dest)
- in saptamana 24 am facut eco 4D pt depistrarea malformatiilor, in urma caruia mi s-a spus ca bebele e bine dezv chiar ca e putin cam mare pt varsta lui si ca nu ar fi rau sa intrerupem pt o luna vitaminele, eram in culmea fericirii( dupa 5 luni in care am facut 6 eco era singura data in care am iesit plina de speranta )
-insa bucuria nu a durat mult pt ca la urmatorul control pe care l-am facut la 31 de sapt totul a picat pe noi, ni-s-a spus ca bebele e in urma cu dezvoltarea cam cu 2 saptamani si ca sufera de DEBUT DE HIPOTROFIE FETALA si are prezenta pelviana ceea ce impune nasterea prin cezariana(lucru pe care nu mi- l-am dorit niciodata), am iesit din cabinet dar sincer nu stiam incotro sa apucam, mi s-a dat un tratament cu actovegin( hemoderivat din sange de vitel) pt oxigenarea tesuturilor,
-medicul de familie inainte sa-mi rescrie reteta m-a sfatuit sa mai cer si parerea altui specialist inainte de inceperea tratamentului, zis si facut , am fost la un alt medic care in mometul acela a fost ca un pansament pe rana noastra , a incercat sa ne explice ca nu toti copii vin pe lume cu aceeasi greutate si nu toit oamenii au aceeasi inaltime,iar faptul ca e pelvian cezariana e rezolvarea, m-a sfatuit sa incep tratamentul si daca vreau sa vin la un control peste 2 sapt la dumnealui. Am fost atat de multumit de felul in care ne-a vorbit in cat am hotarat impreuna cu sotul meu sa ramanem in continuare la acest dr.
-insa dupa vre-o 4 vizite in care nu a facut altceva decat sa ne convinga ca totul v-a fi bine ca bebele si-a mai revenit din deficitul acela de crestere, si ca vom avea un copil sanatos, adica cu o saptamana inainte de ultimul control in care urma sa stabilim data cezarienei, ne-a trimis iar la pamant in momentul in care ne-a zis ca intradevar diagnosticul care fusese pus de primul medic este real si ca la acet lucru ar fi putut duce 3 cauze-1- POZITIA PELVIANA (reala)
-2-O TENSIUNE (A MEA) NECONTROLATA PE TIMPUL SARCINII(ireal) si -3- O PROBLEMA CARDIACA A FATULUI PE CARE O VOM AFLA NUMAI DUPA NASTERE ( ceea ce eu inclin sa cred ca ar fi cel mai adevarat diagnostic pt ca din momentul in care s-a banuit acesta problema bebele meu a fost verificat la fiecare eco cam 80 % numaila bataile cordului fetal,care cel mai sigur v-or fi lamurite dupa nastere.
Voi cum credeti ca as putea sa trec eu peste un asa obstacol, va cer din suflet un sfat o parere despre acest diagnostic pt ca am ajuns la capatul puterilor si suntem cu psihicul la pamant, ne este frica de ce v-a urma si nu mai avem taria sa speram ca totul v-a fi bine

liadorian spune:

Selut, intai si intai te asteptam la topicul mamicilor de iulie-august: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=103480&whichpage=1
Suntem acolo o multime de gravidutze cu sarcini apropiate de varsta ca a ta si chiar cateva mamici care au nascut deja si cu siguranta o sa primesti tot sprijinul moral de care ai nevoie.

Cat despre acest inceput de hipotrofie fetala despre care povestesti, nu-ti pot spune decat ca si la noi la odisee au fost bebelushi care s-au dezvoltat in salturi. Dupa mine, acum nu poti face decat sa incerci sa gandesti optimist, sa ai incredere in tine, in bebelushul tau si in bunul Dumnezeu. E bine ca sunteti preveniti in legatura cu aceasta problema (daca ea este sigura) si veti putea cere, dupa nasterea bebelushului, investigatii cat mai amanuntite, ca sa va asigurati ca diagnosticul este corect.

Iti doresc mult noroc si mult curaj! Te asteptam la mamici de iulie-august!

LIA si domnita Miruna Demetra
Mai avem 4 saptamani!