cresteti copilul singurele?

bubu spune:

Dragelor mele,
Chiar ma gindeam si eu al un asemenea subiect, daca nu sintiti, voi mamele, nevoia de a lasacopilul la cineva si sa ai timp de relatia de cuplu sau numai chiar de tine.
Feita mea are 1 an si 9 luni si am fost despartita de ea doar dupa nastere, nascind prin cezariana. Am alaptata pina la 1 an si 2 luni, asa ca noptile pina atunci erau rupturi de somn, adormea numai la sin. Fiind in strainatate nu am nici un ajotor in afara sotului meu. Mama mea a venit si a stat 5 saptamini la noi. Ca bunica se dadea a tot stiutoare si nu doar inainte de a pleca cu 2 zile m-a lasat sa ii fac baita. Dar in acelas timp, eu am avut de vreo 2 ori mastita, mi s-au umflat sinii si am avut temperatura asa ca ea a aut grija de Melany. Am fost la 3 luni jumate cu ea in Romania, crezind ca o sa ma odihnesc. Acolo a fost mult mai rau, se trezea noaptea din ora in ora. Acuma s-a obisnuit sa o adorm si in rest doarme cite 8-9 ore pe noapte, dar la cea mai mica miscare eu ma trezesc.
Acum sint din nou insarcinata si urmeaza sa vina parintii mei din nou sa ma ajute, dar am zis ca doar pentru o luna. Am emotii de despartirea de Melany cind ma duc sa nasc si de cum mi-o va schimba parintii mei cit voi fii plecata.
Deci, eu sint de principiu ca te poti descurca si singura, doar uneori in weekend-uri poate e bine sa scapi un pic.
delia, Melany &Bebe

hannen spune:

Si eu am nascut ,si locuiesc in japonia.Sotzul meu leucreaza intre 12-14 ore pe zi,deci de bb eu am avut si am grija.Sunt ff obosita si mi-ar placea sa am pe cineva de incredere care sa mai stea cu ea putzin macar cat ma duc eu la super market.Mi-ar placea ca aceea pers sa fie mama ptr ca numai in ea am incredere deplina,dar chiar si asa cred ca as sta cu griji ptr ca pana acum am fost tot timpul numai eu cu ea.Dar cum nu se poate lupt singura.Curaj ca-ci se poate,ajutorul din afara nu e indispensabil,dar cateodata ar fi binevenit.
Pupici de la Nicole si Amira

ralu spune:

Draga mea,
Eu nu am avut si nici nu am vrut nici un ajutor. 2 ani si jumate mi-am crescut fetita singura si m-am ocupat si de casa in totalitate. Sotul meu venea pe la 10 seara sau chiar mai tarziu. Era un serviciu foarte bine platit, dar la care trebuia sa te zbati mult. Asa ca zi si noapte m-am ocupat de fetita mea din momentul nasterii. Soacra mea era pensionara si ar fi vrut sa ma ajute, dar eu nu am vrut ca sa nu existe discutii intre noi doua si pe urma sotul meu sa trebuie sa ne impace. Nu spun ca mi-a fost usor, dar am preferat asa decat sa am discutii interminabile cu soacra. De cand am venit in Franta si am si eu servici, impart toate treburile cu sotul meu cat si cresterea copilulul. Pe fetita mea am dat-o la gradinita de la 2 ani si 10 luni si deja ne-a fost mult mai usor.

Multa sanatate!

Ralu-mamica Ioanei

petruta spune:

Si noi avem experienta cresterii copilului fara ajutoare. Dupa ce am venit de la maternitate, a venit mama la noi, a lasat doua oale cu mincare, si-a vazut nepotelul si "Pa ! ". S-a bucurat ca nu-mi este frica sa tin copilul in brate . Soacra l-a vazut dupa 3 saptamini. Asa ca din prima zi acasa doar noi cu bebe. Timp de 5 luni, treburile casei s-au redistribuit, si totul a fost bine, nu zic ca nu a fost greu. M-am bucurat ca am fost singura si am procedat cum am crezut ca este mai bine pentru copil. Sfaturi dam toti, dar fiecare face ce crede, ce simte ca este mai bine. Asa am reusit sa ne si impunem punctele de vedere in fata familiei in cresterea lui. Dupa 5 luni am reinceput serviciul, bebe raminind dimineata cu soacra mea, neavind nimic de facut altceva, decit supravegherea lui si sa-l hraneasca, ii lasam inclusiv biberoanele facute, mincare in craticioara, ce sa-i dea si cit. Dupa alte 3 luni, ne-am reorganizat : eu dimineata cu bebe, plimbare, eventual piata, dupa prinz sta cu mama mea, eu la servici, seara sta cu sotul meu, il plimba, il hraneste, il spala si incearca sa-l adoarma, pina vin eu. Sint mindra de sotul meu, ca se ocupa de el. Restul treburilor, la sfirsit de saptamina impreuna. Noroc ca este si un copil destul de sociabil, desi , se vede cit de mult se bucura cind noi stam cu el.
Urez tuturor multa rabdare si intelepciune.Petruta & bb Mihai


http://community.webshots.com/user/gabrielmil

cl spune:

Pana cand Alex a facut trei ani, m-am cam chinuit singura. M-a ajutat si sotul putin, atat cat a putut si cand a putut. Noptile insa, numai eu nu le-am dormit! Si Cristina73 eu am vreo cinci ani de cand n-am mai dormit nu 5 ore la rand, dar nici macar 3 ore! Si nici acum nu doarme toata noaptea, se trezeste de cateva ori. Julie, al tau are 6 ani si nu doarme toata noaptea? Si eu care speram ca in curand...voi dormi si eu toata noaptea! Vise! Deci se intampla si la altii!
Fetelor, profitati cat puteti de fiecare ajutor, oricat de mic este el si de la oricine este dispus sa vi-l ofere!
Claudia si Alex (4 ani si 5 luni)

madadum spune:

buna

eu am stat cu bb acasa 6 luni dupa care m-am intors la lucru. intr-o prima faza mama mea venea la noi zilnic sa stea cu bb. noi vrem ca bb sa stea cu noi acasa insa odata cu trecerea timpului am cedat presiunii mamei de a o duce pe mara la ea. asa ca acum modelul este ca in timpul saptamanii sta la mama si in weekend acasa. cateodata o induplecam pe mama sa mai vina la noi cate o saptamana. mie nu-mi place solutia asta si mult timp am cochetat cu ideea de a lua o bona insa mai bine decat buni nu cred sa se ocupe cineva de bb. asa ca... daca este bine pentru copil atunci asa sa fie...

mada

Danza spune:

La mine ajutorul a venit singur fara a-l cere. Cum mamea mea isi amenaja apartamentul recent cumparat(putin spus, i-l remodela), a stat impreuna cu sora-mea de 13 ani la mine, timp de vreo 2 ani, sora-mea chiar 3! Prin urmare mi-a fost de mare folos, mai ales cand eram la maternitate, apoi cand am venit acasa cu puiutzu. Alerga saraca de cateva ori pe zi incolo-incoace ca sa-mi cumpere si sa-mi aduca tot ce trebuia atat pt mine cat pt bebe. La maternitate chiar venea de 3 ori pe zi, pe cand taticul "fericit" nici nu si-a gasit timp sa vina sa ne ia si sa ne duca acasa. M-a ajutat mult si cu baita, pt ca imi era cam frica primele saptamani, la fel si cu mancarea - eu urasc sa gatesc, dar nici nu aveam timp! Cand DAnut a facut 3.5 luni m-am intors la servici (era o conditie pusa de firma ca sa-mi plateasca concediul de maternitate) si atunci mama lucra numai jumatate de zi: pleca la servici la 6.30, venea la 9 inainte de a pleca eu, apoi seara pleca pe la 18-18.30 si se intorcea pe la 20-21 iar puiul ramanea cu sotul. Asta a durat cam 1-1.5 luni, dupa care mama a renuntat definitiv la servici ca sa stea calm cu puiutzu. Pe la 8 luni am angajat o bona pt ca mama se pregatea sa se mute si sa-si reia serviciul. Initial am intrat in panica, ma gandeam cum oare sa fac fata si serviciului si treburilor de acasa, dar la 2 saptamani dupa ce a plecat ma simteam atat de bine!!! Intr-adevar alergam mai mult, trebuia eu sa gatesc, sa fac curat, dar ma ajuta si bona cu calcatul (de salat se ocupa masina) si incetul cu incetul ne-am obisnuit. Cu venirea toamnei, am inceput sa lucrez si sambata juma' de zi si am inceput sa mergem la mama in fiecare week-end, pt ca sambata nu aveam bona, dar am obosit. Acum incerc pe cat posibil sa raresc vizitele astea, in sensul sa nu ma duc chiar in fiecare sambata la ea. Spre deosebire de voi, eu nu am avut sprijinul si ajutorul necesar de la sot, el fiind plecat de la 8.00 pana 21.00, dar nici cand este acasa (sambata / duminica) nu se da in vant sa ma ajute. Trebuie sa-l rog ore in sir sa ma ajute sa aspir, sa sterg praful sau sa iasa cu puiul la plimbare ca sa le fac eu pe toate (Danut se teme de zgomotul aspiratorului). De calcat nici nu vorbesc - nu cred ca a calcat macar vreun tricouas sau pantalonas de-al bebeului de cand s-a nascut. Cat despre spalat zice ca asta nu e lucru, ca cica masina le face pe toate, dar singur nici macar nu stie sa sorteze hainutzele si sa puna programul ca masina sa functioneze.
Asa ca, in cazul meu, mama, desi cam bodoganea ea si facea observatii mi-a fost de mare ajutor.
Dar, sfatul meu, daca aveti un mariaj solid, sanatos, comunicati si va ajutati reciproc, mutati-va aparte de mama. Vei vedea cat e de bine cand nu se amesteca nimeni. Eu, desi ii dau si ii dadeam dreptate mamei cand se enerva ca hainele sotului sunt aruncate peste tot sau ca isi lasa ceasca de la cafea oriunde etc., tot mai bine ma simt acum ca nu ma atata nimeni. Ma enervez singura, dar cel putin nu-mi arata nimeni cu degetul cat de mult am gresit si ce viata de cuplu ratata avem.

Cu drag,
Dana, mamica lui Danuz - 1 an si 8 luni pe 20 mai

Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599

ioana spune:

Cred ca ideal ar fi sa vina mama sa ma ajute in timpul zilei, cand este nevoie, si atat. Din pacate, cum nu locuim in acelasi oras, mama mea a venit la noi de cand s-a nascut copilul (1,9 ani), ma ajuta foarte mult, trebuie sa recunosc, mai ales ca eu m-am intors la slujba dupa 4 luni de la nastere. Nu este cea mai buna formula, dar nu am ce face. Nu m-am inteles niciodata prea bine cu ea, nu ma inteleg nici acum, mai ales cand mi se pare ca se amesteca in treburile noastre. Cand baiatul va face trei ani si va merge la gradinita, vom sta noi trei si cred ca va fi mai bine. Pana atunci...citesc si recitesc mesajul Danzei, ca mult adevar este in el...

mmireille spune:

Si pe mine ma ajuta soacra .Dar , spre norocul meu,chiar daca ne cunoastem de 10 ani inca nu ne-am certat niciodata.Si sper ca nu cumva sa incepem acum.Am mare noroc cu ea si sper sa ne tine Dumnezeu tot asa.

mmireille
www.babiesonline.com/babies/f/familiamea

ticka spune:

quote:

---

Initial creeata de Ingala

Mamici dragi,
Sunt printre voi care cresteti bebeul singurele, adica fara sa va ajute cineva?
Stau si ma intreb daca m-as descurca singura cu bebeul, in cazul in care ne-am muta de la mama mea.

---

Pe mine m-a ajutat mama mea pana cand bebitza mea a facut 3 luni.Noi doua (eu cu bebelu) am stat la parintii mei, sotul meu fiind la Bucuresti. Dupa 3 luni, am hotarat sa venim la Bucuresti, chiar daca mama insista sa ma mai ajute. A fost o decizie inteleapta, am scapat de tensiuni si toate au mers de la sine.
Acum fetita mea are 3 ani si ceva, de la 3 luni am crescut-o singurei, fara bone. La 2 ani am dat-o la cresa. Incercam sa ne descurcam in orice situatie. O caram cu noi la expozitii, am fost cu ea si la restaurante (cand era mica o purtam in cos :)), si la petreceri (eh, aici un pic de nebunie si mintea verde a parintilor si-a spus cuvantul: s-a intamplat sa doarma pe scaune la restaurant de Craciun). Dar eu zic ca atunci cand va fi mare nu se va supara pe noi si va sti ca niciodata n-am considerat-o o piedica in viata noastra sociala.


Cristina si Sandica (08.01.2000)