Ajutor - Remedii pt metastaze (2)

Aici gasiti primul capitol: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68580

M-am gandit ca e foarte greu de urmarit din cauza paginilor multe asa ca hai sa vorbim aici. Am sa pun mai jos ultimele mesaje din primul capitol. Nu stiu sa le pun altfel sper ca se intelege ceva. Deci va astept aici dar cu vesti mai bune.

ingres:

Va rog spuneti-mi daca ati incercat sau stiti pe cineva care a urmat ragimul lui Petre Anca din Valenii de Munte.
As dori mai multe detalii. Multumesc.

Goldi:

Dragele mele, scriu aici nu pentru sfaturi - am din pacate experienta cancerului si stiu f bine ce inseamna si ce implica - ci pentru a va spune ca nu sunteti singure, sunt multi ochi care citesc ce postati si multe suflete care ofteaza alaturi de voi.
Va doresc din toata inima, multa, multa sanatate si ca Dumnezeu sa ajute si sa va indrume pasii!
Iar pentru mamicile cu copilasii bolnavi ...am scris si am sters de cateva ori ....nici nu stiu ce pot spune ...Dumnezeu sa va ajute!


Mariarusu:

Buna fetelor dragi
ma tot pregatesc sa va scriu de cateva zile ,dar am tot fost prin spitale cu mama pentru ca una dintre sonde (nefrostoma) i-a iesit din rinichi si a trebuit sa o ducem urgent la urologie, acolo a stat de sambata iar ieri au lasat-o acasa.I-au pus sonda la loc si acum se simte putin mai bine, a primit si 1 l de singe , chiar sotul meu a donat ,
Nici ea nu se poate ridica singura trebuie ajutata sa se intoarca de pe o parte pe alta , dar ma bucur ca dupa ce am dus-o acasa a inceput sa manance putin . Si ce-i mai important e ca sta de vorba cu noi -nu mai e asa de suparata si nu se mai uita asa in gol cum facea inainte sa mearga la spital , probabil rinichii nu-i mai functionau deloc si se simtea tare rau sarmana.
Am patit si noi una buna in saptamana care a trecut,se duce sora mea cu cumnatul acasa la mama cu masina , ei constata ca i-a iesit tubul din rinichi si o imbraca sa o duca la spital pentru ca risca sa faca blocaj renal , cind ajung la Institutul de urologie si transplant renal dr mamei sa ii bata de furios ce era pe ei , si-l certa pe cumnatul meu ca si-a riscat libertatea , ca viata ei atarna de un fir de ata , ca putea muri din prima clipa cand a pus-o in masina si ca trebuia sa cheme ambulanta etc etc... de i-a speriat mai tare decat erau.
aveti idee ce sa ii dau ca sa se mai inatreasca putin ? nu exagerez e doar piele si os ,
Ingres asa cum a spus si crinuta nu te descuraja , lupta in continuare si sa sti ca noi suntem alaturi de tine si te vom ajuta la nevoie.
goldi multumim pentru incurajari ,- ne poti impartasi si noua experienta ta , si sa sti ca nici nu m-am gandit ca citesc atatia acest subiect, de obicei lumea considera ca e prea dureros.
pusa iti spun si eu sincere condoleante chiar daca putin mai tarziu , Dumnezeu sa-l ierte pe tatal tau. Sa ne mai scri te rog.
crinuta , nu in ultimul rand vreau sa-ti spun ca apreciez mult taria cu care ai luptat pentru mama ta , si curajul pe care i l-ai insuflat , faptul ca ai urmarit pas cu pas evolutia bolii ei , si ai stiut intotdeauna ce are si cum sa o ajuti -e mare lucru sa sti , cred ca mama ta e tare mandra de tine .
Va doresc tot binele din lume si-mi cer scuze ca m-am lungit asa ,

Ingres:

Va multumesc din toata inima tuturor.
Vineri noaptea plec la Mihai si am sa va tin la curent.
Abia luni incepem iradierea. Mihai e un luptator, chiar daca e sleit de puteri si abia mai are vlaga in el se straduieste sa faca fata.
Va multumesc dragele mele, sper ca Dumnezeu sa aiba mila de el, e o minune de copil, va rog sa va rugati toate pentru Mihai, stiu ca D-zeu ne va auzi.Rugaciunile noastra se vor ridica ca o trambita la Cer.
Va multumesc!






"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"

Crinutz spune:

Mariarusu apreciez spusele tale dar sa stii ca mama nu ar fi deloc mandra de mine acum asa cum nici eu nu sunt de mine. Asta pt ca nu mai am puterea sa o vad in halul in care a ajuns, nu pot sa pun mana pe ea decat f putin, ma simt extrem de vinovata pt boala ei. Daca nu ar fi surorile mele si tata nu stiu ce s-ar intampla. Pe langa ca nu am forta fizica sa o ridic nu am nici curaj, nu pot, am un fel de bariera. Ma credeti ca imi vine sa nu ma mai duc deloc sa o vad? Azid imineata incercam sa imi amintesc de zambetul ei si abia am reusit. Si de fataa ei inainte de a ajunge asa.

Tocmai am vb cu sor-mea care imi zice ca scuipa sange si pe nas si pe gura. S-ar putea sa faca o hemoragie.
Plec la ea.

va tin la curent!

"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"

ingridnen spune:

Crinutz, citesc aproape zilnic subiectul ... iti doresc multa putere si nu trebuie sa te simti vinovata pentru nimic, ai facut tot ce ti-a stat in putere si asta chiar nu e putin !! Nici eu nu eram in stare nici macar sa vorbesc cu tata la telefon cand era bolnav, de vizitat nici atat (el era stabilit in Germania).
Sonda la rinichi a avut si tata ... Cand va citesc imi reamintesc prin ce a trecut

Va doresc la toate multa multa putere si sa va ajute Dumnezeu !

Ingrid si Cristi 3 ani si 11 luni

adelyna spune:

Crinutz si noi trecem prin ceva asemanator.Nu am citit in urma sa vad de ce a suferit mama ta de a ajuns la nefrostoma,dar stiu ce greu va este.
Mama a fost operata de cancer de col stadiul 4A si dupa 8 luni a facut metastaza pe vezica.Intr-o diminiata am vazut ca se uita in gol si spunea ca i-a fost rau toata noaptea.Nu prea mai vedea.Am mers la urgenta (Floreasca) si de acolo ne-au trimis la spitalul de urologie pt. nefrostomie(asta se intampla pe 29 decembrie).De atunci a slabit exagerat de mult si te intreb daca ai aflat de ceva care ar putea sa o mai puna pe picioare.
Multa sanatate !

Crinutz spune:

Acasa la mama s-a asternut linistea. Se mai aud doar lacrimile, suspinele si parerile de rau. Mamica mea a plecat de langa noi si ne-a lasat cu o durere de neimaginat. Sper ca a plecat intr-o lume mai buna, fara durere si chin. Asta e singurul lucru care ma mai poate consola, ca acolo nu mai sufera atat. Inca am momente in care cred ca nu s-a intamplat nimik dar atunci cand realizez e cumplit.
A primit atata de multe flori si a venit atata lume sa o vada...asta mi-a demonstrat inca o data ca a fost minunata.
A suferit groaznic joi toata ziua, a scuipat sange pt ca probabil facuse varice esofagiene si se sparsesera. A venit doctorul si i-a dat de facut o perfuzie cu glucoza si arginina si vitamine sperand sa o punem un pic pe picioare pt ca nu mancase toata ziua. I-am facut-o si incepuse parca sa vb mai mult. Asta era pe la 6-7 seara. Dupa care ea se tot vaita si haraia pe gat si ne-am gandit ca o doare ceva destul de tare. Am zis sa ii facem un calmant. m chemat pe la 10 asistenta si i-a facut un calmant. In timpul asta eu plecasem acasa gandindu-ma ca nu se va intampla nimik in seara aceea. Statusem toata ziua la ea si nu mai puteam sa o vad in halul asta. Erau surorile mele, tata, unul dintre cumnati si sotul meu. Am fost toti in ziua aia. Pe la 11 si un pic s-a stins in mainile surorii mele. Duminica am inmormantat-o si a avut parte de o slujba f frumoasa cu un sobor de preoti, cu fff multa lume in jurul ei si multe flori. Am lasat-o acolo sngura si asta ma doare cel mai tare. Ma doare si cand ma duc acasa si vad patul in care statea ca e gol imi vine sa o iau razna.

Nu mai stiu ce sa mai scriu acum. Azi sunt destul de ravasita.
Desi nu mai am acum nici o legatura cu subiectul asta va ramane deschis pt voi si pt cei care au problema asta si voi intra de fiecare data sa va ajut cum pot. Nu va descurajati, Dzeu e mare si bun si poate pe unii ii va salva de boala asta cumplita. Pt mamica mea Dzeu a considerat ca e mai bine acolo unde " nu e nici durere, nici suspin".

"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"

ingridnen spune:

Crinutz, imi pare foarte foarte rau pentru mama ta, Dumnezeu s-o odihneasca in pace ! Am intrat si ieri si am citit subiectul si chiar m-am gandit la tine ... ultima ta postare nu avea vesti bune

Celorlalti le doresc putere in lupta cu boala asta perfida si nemiloasa

Ingrid si Cristi 3 ani si 11 luni

adelyna spune:

Crinutz,imi pare foarte rau si iti inteleg foarte bine durerea.Ai dreptate ,acolo unde s-a dus sigur ii va fi mai bine.Acolo nu este suferinta.Suferinta ne ramane noua.
Te pup si multa putere in continuare.

RAMONELLA spune:

Crinutz sincere condoleante!Dumnezeu sa o odihneasca in pace!!
Am intrat sa vad ce mai faceti si am vazut aceasta veste trista.Mi-au dat lacrimile.Nu stiu ce sa mai zic,cuvintele sunt de prisos.
Sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci mai departe!


http://photos.yahoo.com/ramon_ramonel
Ramonel4+

Crinutz spune:

Multumesc fetelor! Parca sunt anesteziata, nici sa mai plang nu mai pot sau poate mamica mea imi da putere de acolo de unde e. Am rezistat f bine si eu si surorile mele si tata. Toata lumea era ingrijorata ca o sa ne fie rau dar nu, am rezistat. Am si ras si la priveghi si zilele urmatoare. se zice ca e bine sa mai si razi pt ca altfel sufletul nu se linisteste. Azi noapte am visat-o putin, era bine, arata ca inainte de boala asta si avea mainile fff calde si remaracm asta. era vesela. oare asa sa fie acolo sus? sa-i fie bine oare?

Maine e 1 martie, primul fara mamica mea; am sa ii duc floricele dar la mormant de data asta. E trist, mult prea trist si greu!

"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"

copiloi spune:

Crinutz, condoleante!

Cuvintele nu mai au nici un rost!

Sa-ti dea Dumnezeu putere!



Alina

ceraseluta spune:

Crina,cine te-ar intelege mai bine decat noi,care vom fi trecut prin grozavia asta.Sincere condoleante.Nu-mi fac griji pentru tine.Tu ai credinta si se pare ca nimic pe lumea asta nu ti-ar putea-o zdruncina.De cand "a plecat tata" nu am mai postat nimic,insa am urmarit cu sufletul la gura fiecare deznodamant nefericit de pe aici.Eu ar fi trebuit sa ajung la un medic insa nu am facut-o,acum mai ies din casa mi-am mai revenit financiar.Mi-am distrus singura cariera si familia si chiar si viata.Doua luni am stat numai in casa devenind dependenta de alcool.Sunt cam "sifonata" cei drept dar am gasit un remediu: NU MAI SIMT...orice alt "sentiment" imi provoaca rau si doar asa mai pot supravietui...Daca-ti spuneam "atunci" cum va fi as fi parut rautacioasa...nici acum nu-ti spun multe despre ce va sa vina.Esti un caracter frumos si puternic,inocent si tenace.Nici acum la 4 luni nu am inteles ce este "dincolo" dar daca tu crezi si stii raspunsul nu pot sa-ti spun decat ca mama ta e mandra de tine,nu la fel si tatal meu.
Restul luptatorilor,curaj !!!!

cela(31)