Cum trebuie sa reactionezi cand esti inselat?
Raspunsuri - Pagina 3
Ramona J spune:
Nu esti un timpit, dar nu poti opri la comanda sentimentele.
In rest zic si eu ca Ramonika. Desi eu cred ca as avea aceeasi reactie si la "one night stand", pentru mine tot aia e. Dar stiu ca multa lume e dispusa sa ierte asa ceva...
The best thing you can do for your children is to love your wife.
zepellina spune:
quote:
Originally posted by mircea22
As vrea sa pot gandi numai cu capul.Mintea imi spune ca totul este gata si trebuie sa ma gandesc la mine si numai la mine,dar nu pot face inca asta.Desi am pierdut o parte din mine ma gandesc tot la ea, si mai spunea ca sunt orgolios!
As vrea sa calc in picioare tot si sa ma pot gandi numai la mine.
Dupa doua luni inca nu mi-a trecut si cine stie cat va mai dura tot.
Astazi ar fi trebuit sa depunem actele pentru divort dar nu a reusit sa dea de nimeni la judecatorie.Imediat m-am gandit ca poate e un semn, cu toate ca atunci cand mi-a sunat telefonul inghetasem.Sunt un mare tampit,punct.
Eu ma regasesc intr-utotul in ceea ce spui. Relatia mea incepuse cand aveam 18 ani, deci tot devreme, tot maturizare impreuna. Se pare ca nu prea rezista astfel de relatii pt ca nu ai experienta, gandesti dintr-un punct de vedere copilaresc, cred eu.
A trecut ceva timp,un an de cand a plecat, nu am simt bine nici acum si peste 2 sapt avem ultima infatisare (sper) la divort. M-am linistit putin dar tot simt inca fura si intrebarile care ma macina.
Probabil ca astea oricum te macina, dar la mine continua cu negarea si minciuna si acum...asta cred ca ma doare mai tare pt ca simt ca isi bate joc.
Iti doresc mult noroc.
zepellina
Kariris spune:
quote:
Originally posted by mircea22
Am pierdut o persoana iubita,o mama,o sora,defapt m-am pierdut pe mine. Pe sotia mea o cunosc de cand aveam 16ani,respectiv 15.Am copilarit impreuna,am crescut impreuna,ne-am maturizat(din spusele ei doar ea)si doream sa mor langa ea dar...
Mircea22 imi pare tare rau ca treci prin asta insa, daca tot scrii la cabinetul PSI mi-am permis sa vad dincolo de cuvinte: spui ca ai pierdut o persoana iubita, o mama, o sora, de fapt te-ai pierdut pe tine. este doar o senzatie temporara; nu te-ai pierdut pe tine, ci o bucatica din viata ta, fara de care cu siguranta vei putea trai. si persoane iubite vei mai pierde intr-un fel sau altul sau nu va fi singura dezamagire din partea unei persoane iubite. Trebuie sa inveti sa treci peste si sa-ti faci viata frumoasa pe viitor.
Ce ma uimeste pe mine e ca in enumerarea ta nu ai inclus si ceva de genul "singura femeie pe care am iubit-o", "femeia vietii mele", "femeia pe care o iubesc si fara de care nu pot sa traiesc" (pentru ca o iubesc cu toata fiinta, nu pentru ca m-am obisnuit cu ea)
Deci...daca sotia ta a fost in primul rand o persoana iubita, o mama, o sora, cred ca e timpul sa-ti indrepti ochii spre o femeie pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca... Nu ai pierdut nimic...viata iti va aduce inzecit!
lachi
8+
RaluD spune:
Scuze de offtopic: Lachi, esti insarcinata??? Felicitari, sa dea Domnul sa fie totul bine! 
On-topic: Mircea, o sa treaca. O sa doara cateva luni si apoi o sa treaca.
Sigur ca esti lovit si in orgoliul tau masculin, ca altfel ai fi papusa, nu barbat. Dar cred ca durerea e mult mai adanca si problema nu este orgoliul. Asta e o "abureala" si nu justifica gestul persoanei care te-a inselat.
Important este sa gandesti pozitiv, priveste spre viitor si ia trecutul ca pe o lectie de viata.
Cum puteai fi mai bun? Ce poti da si nu ai dat? De ce trebuie sa te pazesti in viitor? Dar si... ce caut cu adevarat la o sotie?
Cat despre atitudinea fata de cea care te-a inselat... eu cred asa: atitudinea ta vorbeste despre TINE, nu neaparat despre ce ti s-a facut. Daca esti un domn in general, esti domn si la suparare. Intelegi tu ce vreau sa spun.
mircea22 spune:
Da probabil ca am vrut prea multe de la ea si nu ceea ce defapt era important.Atat ea pentru mine cat si eu pentru ea am fost mai mult decat sotie/sot,de unde trag concluzia ca nu trebuia asa ceva.
Probabil din enumerarea mea lipsea "persoana pentru care traiesc" tocmai din acest motiv,dar asta nu inseamna ca nu este sufletul meu,inima mea,universul meu,tot ceea ce mi-am dorit de la viata asta.Dar asa a fost sa fie...
Pe 8 martie isi va face un cadou de ziua femeii,sau ii voi face un cadou de ziua femeii,nu stiu exact.(8 martie-prima si ultima infatisare la divort)...Sinistru nu?
Imi cer scuze dar nu prea-mi vine acum sa vb de asta.Sper sa nu plictisesc pe nimeni.
aea spune:
Hmm, tocmai trec si eu printr-o perioada ingrozitor de proasta, am simtit ca sufletul mi s-a facut bucati si lumea si-a pierdut echilibrul.
Desi povestea a fost demult, eu abia acum am aflat, chiar de la sotul meu. Am avut intotdeauna incredere in el. A fost centrul universului meu si inca mai este. Culmea e ca el nu a avut aceeasi incredere in mine. Nici nu stiu ce m-a durut, ce ma doare mai tare: faptul in sine ca s-a culcat cu alta, faptul ca m-a mintit atata timp (ani intregi in care mi-a spus mereu ca am fost si sunt singura femeie din viata lui), faptul ca, in mintea lui, eu eram vinovata (am fost, la un am de la casatorie, foarte aproape de a ma culca cu un alt tip, dar nu am putut, eram atrasa de el dar mi s-a facut, fizic, rau la ideea de a-mi insela sotul, pe care il iubeam), desi el a calcat bine de tot stramb, faptul ca am fost atat de proasta? M-a durut si ca o cunosteam si ma cunostea, i-am fost profesoara. Nici asta nu pot intelege: a stiut de la bun inceput ca e insurat, ca are un copil, ea i-a vorbit de mine frumos, s-a culcat cu el timp de cateva luni bune, i-a propus sa se desparta de mine si sa continue viata alaturi de ea... Ce fel de om e? Ceea ce m-a dus la a constientiza un alt aspect care m-a zguduit, ca si cum nu as fi fost destul de ravasita: eu sunt rodul relatiei mamei mele cu un barbat insurat! Ce cruda ironie, nu? Mama mea mi-a spus mereu ca el avea doar o casatorie de convenienta. Pana acum nu mi-am condamnat niciodata parintii, dar acum nu mai sunt sigura de nimic...
Vreau cu disperare sa imi revin, cat de cat.
De fapt, problema dintre sotul meu si mine a fost proasta comunicare, chiar lipsa de comunicare. Plus acea stupida (lipsa de) educatie sexuala din perioada ceausista. Intr-adevar, femeile si barbatii gandesc diferit si simt diferit. Sfatul meu, pentru oricine, ar fi: spuneti celuilalt ce simtiti, ce ganditi, ce va deranjeaza sau ce v-ati dori. E o mare greseala sa iti inchipui ca iubitul tau/iubita ta stie ce ai in cap sau in suflet, oricat de mult v-ati iubi. Fiecare percepe altfel realitatea. De multe ori si cuvintele spuse doar pe jumatate pot crea imagini total diferite de cele intentionate. Si el, la randul lui, a suferit, lasandu-si imaginatia sa zboare. Chiar faptul de a ma minti atata timp a fost, intr-un fel, o tortura.
Ma doare cumplit ce s-a intamplat, nu stiu cat va trece pana cand ranile nu vor mai sangera, dar mi-am dat seama ca e ceva mai puternic in spatele acestei dureri sfasietoare si am hotarat sa mergem mai departe, impreuna, si deschis, si sa incercam sa recuperam timpul irosit.
Nu mai tin minte exact citatul, dar era ceva gen "dragostea adevarata toate le iarta, toate le indura".
Doresc tuturor celor cu sufletul facut bucati multa putere si multa intelepciune si. desigur, mai mult noroc in viitor!