Adolescenti si bunici

Ma intreb daca este normal ca "micii mei adolescenti" sa nu fie deloc interesati de bunicii lor care sunt foarte bolnavi. Tatal meu este foarte bolnav, este internat in spital, la reanimare. L-am rugat pe fiul meu cel mare (15 ani) sa mearga cu mine la spital si sa stea in masina cu fratele lui de 4 luni. Cand m-am intors nu m-a intrebat cum se simte bunicul lui si nici nu mi-a spus "Bine ca ai venit fiindca fratelui meu ii este foame." ci "Nu mai vin niciodata cu tine, mi-au inghetat picioarele!". Acasa, ceilalti copii (am 6 in total) nu m-au intrebat nici ei de bunicul lor.
Anul trecut mama a fost in spital. Am venit intr-o seara plangand si le-am spus ca mama va fi operata a doua zi si s-ar putea sa nu supravietuiasca. A doua zi, cand am venit de la spital, nu m-au intrebat nimic. Dupa un timp am spus eu: "Pe voi chiar nu va intereseaza daca bunica voastra traieste sau nu?!" "Pai, daca am vazut ca nu plangi, inseamna ca traieste."
Mama mea a stat mult cu copiii mei, i-a plimbat in parc cand erau mici, i-a luat de la gradinita...Tatal meu le-a dat bani sa-si ia calculator si....cate si mai cate.
Acum mama nu mai poate sa mearga, nu poate sa mearga la tata la spital si copiii stiu asta. Stiu ca numai noi putem merge la tata. Si mai stiu ca eu nu ma pot duce cu bebelusul in reanimare. Si nu mai vor sa mearga cu mine pana la spital.

EmmaT spune:

Fomalhauti am citit mesajul tau si m-am intristat..pentru mine BUNICI sunt cele mai importante persoane de pe acest pamant( parintii mamei)
Bunici m-au crescut de la 3 zile pana 7 ani...bunica(orfana de la 11 ani) a crescut 4 copii si 7 nepotii, 6 deodata (pe fratii si verii mei)..eu am aparut putin mai tarziu si la nici unul nu a tipat ...in nici unul nu a dat o palma...si mereu a stiut sa ne zambeasca si sa dea acel ceva de care aveam nevoie!
Bunicul are 85 de ani,bunica inca putin si face 84 sunt batrani,bolnavi,dar noi toata familia ii multumim lui Dumnezeu ca ni lasa si sper sa-i avem aproape cat mai mult timp.Fiecare copil si nepot ii ajuta atat cat poate..mancare,curatenie,cumparaturi..tot
Eu pe mama pot sa nu o vad o luna... pot sa nu vb cu ea deloc zile bune..dar daca nu-mi vad bunica la 2 zile sunt terminata ..bunica a fost acum 2 ani de 2 ori in spital .. de fiecare data nu numai ca mergeam in vizita zilnic ,dar chiar ramaneam cateva ore . imediat cum a iesit din operatie am fost prima care a intrat la ea si era in reanimare..si dupa intram pe rand cand eu cand 2 dintre surorile mele.
Eu mi-am pierdut tatal acum 6 ani...este groaznic sa pierzi pe cineva drag si ma gandesc cu groaza cand nu ii voi mai avea,cine ma va mai mangaia pe cap,cine ma va satura pe frunte...chiar daca voi intalni alte persoane nimeni nu le va putea lua locul...cand imi voi pierde bunici voi inceta sa mai fiu un copil
Imi pare rau de comportamenul copiilor tai,si sper sa-si deschida ochii inainte sa fie prea tarziu...

Emma

Lemoni spune:

Imi pare foarte rau sa citesc povestea ta,e trist imi pun intrebarea cum ar reactiona ai mei ? Spre surprinderea mea desi nu i-a crescut ai mei pt ca am plecat de acasa cand ei aveau 1 an la fiecare vizita a buniciilor plang de se topesc cand vine vorba de plecare.
Ma gandesc la copii tai ,poate in sufletul lor sufera dar nu arata si oricum prin starea ta inteleg daca bunicul e bine sau nu.(vezi raspunsul dat de ei)Eu sunt convinsa ca e dragoste acolo ,problema lor nu e bunicul, ci cel mic la varsta asta sa ai grija de un frate sau o sora si numai chiar si un catel pt care au jurat(ai mei) ca o sa aiba grija devine mare pacoste pt ei.Timpul lor este atit de pretios incit numai au timp si pt alti.
Eu zic sa nu ii condamni ,cred ca este ceva normal la varsta asta.Daca nu au probleme dece sa le cream noi.

Browneyes spune:

Imi pare foarte rau de povestea ta. Ce sa spun..asa este in viata..cand ai ceva nu stii sa apreciezi. Spun asta pentru ca eu nu am avut parte de niciun bunic..Nu stiu ce inseamna bunici si chiar imi era greu sa inteleg in copilarie de ce X si Y se duc la tara , la bunici, iar eu nu....Am apucat-o pana la 10 ani pe bunica din partea tatalui, care nu a avut niciun fel de interes in ceea ce ma privea si asta ma intrista foarte mult la vremea respectiva...