De-acum in trei ... mama, Andreas si Yasmin

De-acum in trei ... mama, Andreas si Yasmin | Autor: Yasmine

Link direct la acest mesaj

Nu stiu daca am sa termin povestea asta, dar de o luna vreau sa o impartasesc cu voi.
Cind am vorbit prima data cu Witchie, m-a intrebat de ce vreau sa scriu pe Forum despre ce s-a intamplat, pt. ca am rugat-o pe ea sa scrie ca nu eram in stare, dar de ceva zile citesc povestile voastre aici, la "Abuzul domestic", si alte topicuri si trebuie sa va spun despre noi, despre cum o dragoste cum am crezut ca nu mai exista s-a transformat in ura, frica si o balta mare de mocirla in care era sa ne inecam.

Ne-am cunoscut in 2001, prin intermediul internetului, stiu, o sa spuneti nu avea cum sa tina, bla bla, ar fi tinut, dar sa o le iau pe rand.

In Iunie 2001 ne vedeam pt. prima data la Timisoara, dupa lungi convorbiri, dupa telefonate de ore, etc. Am picat amandoi ca mustele, ne-am indragostit orbeste. In Iulie ne intalneam pt. o saptamana la Budapesta, o saptamana de vis. In Octombrie ne intalneam pt. a treia data la Praga, tot o saptamana. La sfarsitul lui Octombrie eu si ex-sotul meu ne separam, in Decembrie plec in Romania in concediu, de unde urma sa ne intoarcem in Germania impreuna pt. 3 luni (se ridicasera vizele din Ianuarie 2002 pt. Sp. Schengen).

Traim primele 3 luni impreuna, nu foarte usoare, ne iubeam nespus, dar ne obisnuiam destul de greu cu viata in 2, cam dupa 2 luni am inceput sa fim asa cum trebuie, sa ne cunoastem, in afara de a ne iubi. Am plecat intr-un scurt concediu de 4 zile pe insula Teneriffa un concediu mirific, si cind ne-am intors pe 2 Aprilie am mai avut 2 zile impreuna si el pe 4 Aprilie a plecat in Romania pt. cele 3 luni obligatorii acolo. Am omis sa va spun, ca parintii mei nu au fost de loc incantati cind am venit acasa cu un barbat, dar nu le-am cerut parerea asa cum niciodata nu am facut-o, si ei au fost nemultumiti, asa cum de mereu au fost.

Pe 7 aprilie am in mana un test de sarcina pozitiv, si toata lumea e a mea, am gasit sufletul meu pereche, asteptam un copil impreuna, divortul de primul sot era pe rol, singurul strop de vermut era ca mai aveam de asteptat 3 luni pana ca el sa revina.

Ca sa fiu sincera acum privind retrospectiv, trebuie sa recunosc, ca eu am platit toate intalnirile noastre, ca i-am trimis bani de cite ori imi cerea, ca eu il sunam cu orele si plateam euroi grei pe factura de telefon, dar ca el imi promitea ca atunci cind va veni, va invata perfect germana, si va munci cot la cot cu mine.

Iata ca in luna Iulie suntem din nou impreuna, eu cu un iz de burtica, el indragostit nebuneste, eu la fel, el extrem de gingas si de atent cu mine, nu exista nimeni mai fericit pe lume decit noi, parintii mei se dau pe brazda, mama mai repede, tata mai incet, dar suntem pe calea cea buna.

Cind aflam ca va fi baiat primul nostru copil ne hotarim sa-l cheme Andreas, ne-am dorit mult o fetita, dar il primim pe Andreas cu bratele deschise cind vine pe lume pe 30.11.2002, suntem o mica familie fericita.

Avem prima noastra cearta si primele cuvinte grele adresate mie de Revelion 2002-2003. Nici nu mai stiu care a fost primul vagaboanda, tampita sau proasta, sau ca m-a injurat de mama.

Am fost socata in prima faza, nu sunt obisnuita cu asemenea cuvinte din familie, nici nu stiu cum de in decursul anilor am inceput sa injur si eu ca la usa cortului, si sa folosesc cuvinte de existenta carora inainte nici nu stiam, dar asta a fost modalitatea mea de a riposta, acum stiu ca nu a fost corecta, ca in a ma coborai la nivelul lui nu l-am jignit pe el, ci pe mine, folosind aceleasi cuvinte pe care le folosea el, nu-l injoseam pe el, ci pe mine.

In anul care a urmat a fost ba mai bine, ba mai rau, mai mult bine decit rau, deci toate au ramasa asa.

De ziua lui Andreas cind sarbatoream primul an al lui pe lume, mi-a fost ingrozitor de rau, 2 zile mai tarziu aveam testul pozitiv de de sarcina si stiam ca vom mai avea un copil, eram fericiti, sarcina in schimb nu a decurs usor, a fost si primul an in care a fost mai mult rau decit bine. Multe injurii, a inceput sa-i injure pe ai mei in fata mea, sa-mi interzica ca ai mei sa vina la noi, sa nu mai mergem noi acolo, sa stea la calculator ore in sir. Nu a mai putut sa mearga la cursul de limba dupa ce s-a nascut Andreas pt. ca eu am mers la serviciu dupa 5 saptamani, apoi in timpul sarcinii cu Yasmin a ramas acasa, si a decazut incet, s-a tampit as spune, stand ore in sir la calculator, vorbind cu tot felul de prosti pe chat (chiar proaste), sunand la telefon pe tot felul de oameni de sute de euro pe luna, toate astea chipurile ca sa se laude cu noi, ca sa spuna tuturor ce bine ne este, lui da, mie incepuse sa mi se acreasca de bine. Inca nu eram casatoriti, abia se pronuntase divortul meu de primul sot.
Eu incercam pe cit posibil sa ascund de restul lumii ce se intampla, nu mai prea venea nimeni la noi, ca el era mereu cu "Organul" in gura, vorbea oribil.

Pana am nascut-o pe Yasmin pe 02.08.2004 am avut mai multe cocniri, mai mult sau mai putin violente verbal, violenta fizica nu a fost intre noi. Incet crestea Andreas care ne spunea sa nu mai strigam.

Dupa ce s-a nascut Yasmin stressul a fost si mai mare, el era respingator cu parintii mei, ei nu mai veneau pe la noi, eu ii tineam partea, ca deh, asa gresim noi femeile. In constelatia asta in saptembrie plecam in Romania sa ne facem setul de acte pt. a ne putea casatori. In cererea de divort a fostei lui sotii scriau chestii nasoale, ca si-a amenintat sotia ca o bate, ca si-a amenintat socrii, ca juca jocuri de noroc, ca nu muncea, dar el mi-a explicat ca au scris astea de comun acord, ca sa primeasca divortul mai repede, pt. ca erau casatoriti numai de jumate de an, si ea nu mai vroia sa traiasca cu el, el era dupa decesul fratelui lui, care s-a sinucis ...
Cine sa stie ... acum dupa toate cite au mai fost parca nu-mi vine sa cred ca a fost asa.

Oricum, la inceputul lui noiembrie am cumparat o casa, pe 11.11.2004 ne-am casatorit, si pot sa spun azi cu mana pe inima, ca am facut o greseala capitala, din prima clipa cind am devenit parinti, am incetat sa mai fim un cuplu, am incetat sa ne mai comportam ca niste amanti, eram doar parinti, doar doi oameni care traiau impreuna pt. copiii lor, si asta nu e bine.

In Ianuarie 2005 am inceput sa renovam casa noastra, am muncit ca niste apucati, el a facut cu manuta lui atitea, a pus parchet, a pus tavane false, a zugravit, a facut gradina, etc. Problema e ca avea faze, adica acu muncea pana la epuizare, acu nu facea nimic, adica nu muta un pai. In Martie ne-am mutat in casa noastra, nenorocul a fost ca in noua casa aveam DSL, si de aici am inceput sa-l pierd incet incet.

A inceput sa mearga la cursul de limba din nou in octombrie 2005, dar venea acasa la 14:00 si se aseza la calculator si nu-l mai puteam lua de acolo pana noaptea la 2:00, de atunci am inceput sa avem mereu babysitter, au fost socrii si au stat cu copiii, apoi am avut o fata din Brasov care a stat cu copiii, deci el era liber supa-masa, dar in loc sa invete germana, sau sa lucreze ceva in casa, ca inca nu terminaseram tot, el statea la calculator ziua si noaptea, zi dupa zi, si se inteparta tot mai mult de noi. In acelasi timp imi reprosa mie ca de cind am adus pe altii sa stea cu copiii nostri lui i-am luat sensul in viata, in loc sa ia asta ca pe o sansa de a ne misca inainte.

Anul 2006 a inceput cit se poate de prost, cabinetul meu a mers prima jumatate de an prost, am crezut ca o sa pierd, si am pierdut, dar nu cabinetul ...

Certurile noastre se inteteau, cuvintele deveneau tot mai grele, respectul lui pentru mine era inexistent, acum realizez ca nu a existat niciodata, eu nu-l mai puteam respecta, pt. ca nu ma ajuta in nici un fel, eu munceam de dimineata pana seara, si cind veneam acasa incepeau reprosurile, ca fata nu are bine grija de copii, ca nu le da destul sa manince, ca farfuriile nu sunt bine puse in dulap, si cind ii spuneam ca el juma de zi e acasa, si ca daca nu ar sta la calculator ar putea sa aiba el grija de astea ma injura, si ma facea in toate felurile.

In Aprilie anul acesta mi-a ajuns cutitul la os, am instalat in calculatorul meu de acasa un program luat de pe internet (m-a acuzat ulterior ca mi l-a dat unul dintre gagii mei) si nu a mers decit jumate de zi cind am descoperit o adresa de e-mail de care nu stiam, cu password "CalinaNora" fosta lui logodnica si fosta lui sotie ...

To be continued ...

Asa, sa vedem daca merge mai departe ...

In messengerul aferent acestui e-mail cu gloriosul ID "cold69" erau aproximativ 20-25 de ID-uri feminine, gen "Lorenna", "Morgana", etc.
Am explodat, am pus mana pe telefon si l-am sunat si l-am facut troaca de porci, instantaneu a anunta-to pe "Morgana" ca l-am prins sa nu mai scrie nimic si cind am ajuns acasa mi-a servit explicatia ca era messengerul unui prieten, ca se aburea cu gagici pe acolo in lipsa aluia ca sa nu-i simta alea lipsa aluia, ilaritati de astea.

Un timp am avut liniste, in sensul ca a intrerupt pe loc orice activitate pe net, a inceput sa lucreze prin casa, sa faca treaba prin gradina, pe scurt s-a dat pe brazda, si intre noi lucrurile mergeau mai bine, eram pe cale de a redeveni un cuplu, dar ...
incet incet a inceput sa devina banuitor, la mine la cabinet a inceput sa mearga mai bine, sa am mult de lucru, sa stau peste program, sa merg si sambata la serviciu, aveam nevoie de bani, pt. ceea ce nu s-a schimbat a fost usurinta cu care cheltuia banii, si a inceput sa-mi faca reprosuri, ca am pe cineva, ca-l insel, ii lua la rand pe toti barbatii pe care ii cunosteam, si a inceput sa-mi reproseze ca eu l-am controlat, ca eu pot sa-l controlez, el pe mine nu, ca eu pot sa dau bani oricui sa sa-mi cumpar tacerea, ca oricum pe mine toti ma acopera, pt. ca le fac dinti, pe scurt, ca daca eu l-am verificat pe el, inseamna ca eu am ceva de ascuns, atacul e cea mai buna aparare, dupa cum se stie.

La inceput am ras, l-am luat peste picior, il intrebam mereu ce zicea daca imi gasea mie un messenger plin de masculi, dar el devenea tot mai vehement, eu incepeam sa ma enervez si eram mereu in defensiva, si dupa cum se stie: cine se scuza se acuza, deci am incetat sa ma mai apar, am inceput sa ignor tampeniile lui. A inceput din nou cu internetul, dar mult mai rar, si mult mai scurt.

Nu stiu daca am scris ca prin Aprilie anul asta un pacient de-al meu i-a oferit un job, era vorba despre a merge in Romania, si de a face contracte cu firme pt. produse, pt. a deschide Norma si Plus in Romania, pacientul meu fiind unul dintre patronii depozitului central de aici din Germania care livreaza la magazinele respective. Ulterior si din asta mi-a facut un repros, ca vreau sa-l trimit departe de casa, urma sa fie mult plecat in Romania, ca sa-mi fac eu de cap cu amantii mei. In loc sa o ia ca pe o dovada fantastica de incredere din partea mea, ca-l las sa plece in Romania, unde erau majoritatea fetelor din messengerul lui.

A refuzat sa inceapa sa lucreze acolo, in schimb a spus ca vrea sa faca scoala de fizioterapie aici in Germania, scoala care presupune inca 3 ani de a nu lucra, ci de a face naveta zilnic 100 km (bani), plus taxa de scolarizare 400 EUR pe luna (muuulti bani), dar strangeam intr-un final cureaua, numai sa faca ceva, pt. ca imi dadeam seama, ca are nevoie de niste realizari ale lui (sau asa credeam pe atunci), pt. a nu deveni mai frustrat decit era deja. El nu recunostea niciodata ca e frustrat de situatia lui, sau cind il rugam sa nu mai cheltuie atitia bani, imi spunea ca stie ca cheltuim prea mult, dar nu se tempera de loc. Imi reprosa in schimb mereu ca i-am luat sensul vietii lui, aducind pe altcineva sa aiba grija de copii, ca nimeni nu are grija de ei ca el, si ca vreau sa-l instrainez de copii, si-i spuneam ca eu sunt plecata mai toata ziua de acasa, si ca, culmea, copiii nu se instraineaza de mine, el era acasa jumate de zi, timp in care fata nosatra au-pair putea sa faca curat, etc., nu avea timp deci si astea picau tot in carca mea, seara, la weekend, etc.
Ajunsesem sa umblu ca o toapa. Cind plecam undeva era in felul urmator: el se trezea, bea cafea, fuma, mergea la baie, iar fuma, se imbraca, se parfuma, etc. Eu imbracam copiii, puneam bagajele pt. copii, pregateam sucuri, lapte, fructe pe drum, etc. in timpul asta el era gata, si zicea: mergem, eu eram inca in pijama sau in training, si atunci imi puneam ceva pe mine, si gata. Nu machiat, nu frezat, nu aranjat. Cind apaream undeva, el era ca scos din cutie (ceas Lacroix, lant, bratara, inel, verigheta, haine numai de marca, eu chiloti de la Aldi (pe care apoi mi-a reprosat ca mi i-a facut cadou gagiul meu), ceva pe mine, blugi, sau fusta de blugi, verigheta, punct, eu eram in plus, obosita, nearanjata.

MARE GRESEALA ! SA NU FACETI LA FEL !

Deci pt. a incepe scoala de fizioterapie avea nevoie de acte de la liceele pe care le-a frecventat, foaie matricola etc. care trebuiau traduse in germana si depuse la dosar. Pe 13 Iulie, joi, a plecat in Romania pt. o saptamana dupa acte, si de aici incepe "Inceputul Sfarsitului".

A plecat in Romania cu cadouri pt. ai lui si in buzunar cu 1000 de EUR, pt. o saptamana!!! In ziua in care a plecat, ne-am certat, pt. ca i-am spus sa nu indrazneasca sa se opreasca in Oradea, de unde era una din ID-urile din mess. lui, dupa care a explodat si a plecat, mi-a interzis ca in saptamana cit e plecat sa merg la ai mei. Din ziua cind a ajuns in Romania, a inceput sa ma sune in permanenta, ziua, noaptea, la cabinet, sa ma acuze, ca il insel, etc., factura de mobil a venit ulterior: 1487,51 EUR, pt. ca suna de pe mobilul din Germania.
A fost o saptamana de calvar, joi pe 21 Iulie a plecat inapoi spre Germania, nu inainte de a ma suna sa-i mai trimit 300 de EUR pe Western Union ca nu mai are decit 200, ca sa fie sigut ca are destui la el, in caz de vreun radar, amenda, etc. Ce face proasta?? II trimite!

De pe drum in continuare, m-a sunat toata noaptea pana dimineata la 4 am inchis toate telefoanele, pt. ca a doua zi trebuia sa lucrez, ma ameninta ca face accident, ca nu mai vine acasa, ca pleaca in Italia la fratele lui, ca divorteaza, ca ne paraseste, apoi iar imi spunea ca ma iubeste, ca ma iarta ca l-am inselat .... a fost un stress psihic enorm. Mi-a spus ca atunci cind ajunge acasa primul lucru o sa facem dragoste ... asa ca inainte.

Dupa ce am descis telefoanele dimineata la 7 a continuat sa ma sune, sa ma acuze, etc. Iar nu i-am mai raspuns la telefon. Suna la telefon la cabinet urla la asitente sa ma dea la telefon, m-a facut de rusine, de fata cu toata lumea.

A ajuns la cabinet la 12:30 si mi-a fost frica ca o sa faca circ, erau pacienti in sala de asteptare, toate asistentele, dar a venit cu buchete imense de flori, pt. fiecare asistenta, si unul pt. mine si si-a cerut scuze ca a facut scandal, mi-a spus ca pleaca acasa, si probabil ca o sa doarma cind ajung, i-am spus ca ajung la 16:00, de la 15:30 a inceput sa sune sa intrebe cind ajung. Am ajuns acasa, m-a luat in primire, a fost prima data ca a inceput sa ma imbranceasca sa intru in dormitor, ca acu ma controleaza el daca l-am inselat, o scurtez, ca nu-mi aduc aminte cu placere de ce a urmat, apoi a inceput sa ma ameninte in bucatarie cu cutitul, acum ma ameninta si ma injura, acum ma lua in brate, ca sa scurtez ziua asta, seara am mai stat de vorba, ne-am impacat in opinia mea, dar el continua sa spuna ca divortam, ca maine mergem sa le spunem parintilor mei ca divortam, apoi am facut dragoste, da, intr-adevar ca de mult, ne-am jurat ca nu o sa mai dormim departiti, ca o sa fim iar un cuplu.

Dimineata calvarul a contiuat, toata ziua m-a plimbat cu masina, de la ai mei, la prieteni, pe autostrada cu viteze, de nu credeam ca mai scap, injurandu-ma imbrancidu-ma, a spart navigatorul de la masina (ma costa 1100 EUR sa-l pun la loc), mi-a spart 3 mobile, pe motiv ca cu alea telefonam cu amantii mei, i-a acuzat prima data pe niste prieteni ca am fost la ei sa ma f** cu unu, ei avand copii mici acasa, apoi pe nasii copiiilor nostri, a sunat prieteni de-ai mei sa le spuna ca sunt o curva ordinara, si ca el de aia divorteaza de mine.
Ca o sa-mi ia unul dintre copii, noaptea la 12 m-a pus sa-i fac mancare ca el e barbatul meu si eu trebuie sa-l servesc, si dupa ce a mancat bine, a inceput sa ma bata, ca doar prinsese puteri. Nu am crezut niciodata, ca nu voi riposta daca mi se va intampla asa ceva. Dar dupa primele 2 palme, a incremenit, nu mai eram decit o carpa, buna de sters pe jos, eu, nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie toate astea, era ca un film. M-a amenintat ca-mi sparge fata, ca sa nu mai pot iesi afara, sa nu mai pot merge la serviciu, a incercat sa ma stranguleze cu cablul de la ondulator, apoi a trezit copiiii.

In ziua cind a plecat in Romania, Andreas a vrut neaparat sa mearga cu el, si el i-a spus ca nu poate sa-l ia, ca el, Andreas, trebuie acum sa aiba grija de mama si de Yasmin, cit e el plecat, si noaptea cind s-a trezit copilul l-a luat din pat, si i-a zis: "vezi, daca nu ai grija de Mama, ce a facut? L-a inselat pe Papa, si pe voi ... " M-a pus sa ingenunchez in fata copiiilor si sa le spun ce mama rea, si ce sotie rea sunt, si cind nu am vrut iar ma lovea cu pumnii, cu picioarele, copiii urlau sa ma lase in pace ... Andreas ii spunea: "Papa, daca ai lovit-o pe Mama, acuma tre sa o iei in brate, sa o pupi si sa-i ceri iertare!" (Asa il invatam noi cu Yasmin, in caz ca o loveste din greseala.) Si el asa facea, si in urmatoarea secunda ma toca, a incercat sa-mi puna plapuma in cap sa ma inabuse.
Ma scuipa, de cite ori ma intreba cu cine il insel si eu spuneam ca nu l-am inselat niciodata, si nu am pe nimeni, mi-a spart ochelarii, de m-a lasat jumate oarba su cele -6 dioptrii ale mele. Nu era el, nu era normal, se uita la mine cu pupilele marite, vorbea cu o voce ragusita fara intonatii, aveam certitudinea ca nici nu ma vede, mi s-a confirmat ulterior, ca la boala pe care o are ma putea omori in orice clipa, fara nici o remuscare, si-ar fi dat seama abia foarte tarziu de ce a facut. De vreo 2 ori a vrut sa ma dea afara din casa, dar nu am vrut sa plec fara copii. Toata noaptea am tipat, eu, el, copiii, stam intr-un satuc, avem vecini, credeti ca cineva a anuntat politia?

NU!

A chemat-o sus pe Cornelia si i-a zis ca o omoara, daca spune ceva din ce a fost acasa, apoi pe la 5:30 a spus ca vrea sa dea muzica la maxim, si atunci m-am speriat ca ma omoara, pt. ca daca urla muzica nu ma va mai auzi nimeni. Nu stiu cind mi-am pus lentilele de contact, pt. nu aveam altfel nici o sansa sa plec din casa si in timp ce el mergea in beci unde e combina si boxele, am plecat cu ambii copii, am sunat la vecina de vis à vis care m-a primit in casa, era singura, care ar fi reactionat daca ar fi auzit noaptea circul, dar dormitorul lor e spre strada cealalta.

Am chemat politia, vecinul meu e psiholog, si a spus ca sta de vorba cu Alexandru, si in clipa aia el a intrat in casa vecinilor si mi-a smuls-o pe Yasmin din brate, si a plecat cu ea in casa noastra. Am imbatranit in juma de ora pana am luat-o iar in brate, 20 de ani.
Restul nu mai e spectaculos, a venit politia, el cind m-a vazut in strada cum aratam, m-a intrebat ca ce am patit.

L-au luat, si mi-au spus ca dupa ce doarme vor vedea ce e cu el, il va vedea un medic, dar el nu a dormit, am aflat apoi ca nici in Romania nu a prea dormit, niciodata mai mult de 2-3 ore pe noapte, psihiatra mi-a spus ca insomnia lui era data de psihoza, care i-a fost diagnosticata, si ca psihoza se agrava din cauza nesomnului, deci el era intr-un cerc vicios, din care nu avea scapare.

Au urmat certificate medico-legale, declaratii la politie, citeva vizite la clinica de psihiatrie unde fusese internat, si certitudinea, ca nu avem nici un viitor impreuna, nici daca boala lui este tratabila, nici macar daca cineva mi-ar da in scris ca nu se va repeta, NICIODATA !

Divortul e pe rol, politia aici isi face treaba (nu e ca in Romania ca-ti bati nevasta si las-ca-i trece), tentativa de omor se pedepseste la fel ca si fapta in sine, violul va fi pedepsit si mai aspru, el a fost mutat acum in cadrul clinicii de psihiatrie intr-o sectie de maxima siguranta, unde e regim de inchisoare, si de unde nu stim cind va iesi, si probabil cind va iesi de acolo va fi expulzat.

Copiii nu intreaba de el decit foarte rar, noi suntem uniti acum cum nu am fost niciodata, facem o mie de lucruri impreuna, am cunoscut multi oameni prin faptul ca am mai multe persoane care stau cu copiii cit sunt la serviciu, am mult de lucru la cabinet - terapie prin munca - am facut citeva sedinte de psihoterapie, saptamana viitoare merg cu Andreas la un psiholog de copii, sa vedem ce zice, crestem, radem, suntem mai putin stressati (soacra mea ma acuza ca la noi era mult stress, de parca eu il faceam, i-am spus ca de cind nu mai stam cu fiu-su nu mai avem stress). Seara ne rugam la Dumnezeu pt. noi, si il rugam sa-l pazeasca si pe Papa ...

Eu, sunt bine, sunt in priza, dar mi-e sufletul usor cind imi vad copiii, mi-e greu sa uit, dar nu mi-e greu sa iert, l-am iertat pt. stiu ca e bolnav, dar asta nu inseamna ca mai avem vreo sansa. Citeodata il urasc, il urasc pt. promisiunile pe care mi si ni le-a facut si nu le-a tinut, pt. ca ne-a parasit, mi-e citeodata ca si cum ar fi murit. I-am impachetat toate hainele a fost o dupa-amiaza cumplita am plans ingrozitor, si i-am reprosat mereu in gand ca m-a parasit, ca mi-a schimbat viata intr-i clipa, ca de azi pe maine mi-a dat peste cap toate planurile, toate visele, ca nu m-a lasat sa imbatranesc alaturi de el, dar apoi ma adun, imi vad copiii, si stiu ca ne e bine "in trei" ...



>>Daruieshte lumii un zambet shi toata lumea itzi va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena http://www.rhp.ro/Andreasn/

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Ma bucur ca macar in titlu vad finalul povestii ... sau mai degraba începutul unei povesti mai frumoase.


Sibylle 34 +
Pozele mele Poze noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GeorgetaR spune:

Sibylle are dreptate. Nu e un sfarsit. E un nou inceput. Chiar nu ai de ce sa-ti faci probleme pentru viitor. In mod sigur va va fi mai bine fara el din toate punctele de vedere. Felicitari pentru ca ai avut taria sa te desprinzi de el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

corina, dincolo de ceea ce ti se intampla, ai 2 copii minunati si un cabinet pe care, macar de dragul lor, tb sa-l tii in picioare. Esti o femeie desteapta si frumoasa, nu te lasa doborata de el. Cu totii gresim, poate tu ai facut o greseala, poate nu... asta numai timpul ti-o va arata. Important e sa cresteti mari si sanatosi toti 3, si asta se poate doar in armonie. Daca armonia inseamna o pauza, atunci ia-o ca atare si mergi mai departe. Noi tot aici suntem sa te ascultam in continuare. Si sa te respectam ca om si ca mama.

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alina spune:

Draga mea Corinna,

Imi pare foaaaarte rau pt situatia asta,am fost si eu martora inceputului vostru de idila,in 2001.

Offf.Tu esti o femeie puternica si o sa-ti faci viata frumoasa tie si copiilor.
Cu drag,
Alina
Daca ai chef sa vorbim,ma poti suna oricind.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Daca ai avut taria sa induri atatea ceea ce va urma va fi "floare la ureche".


Razvan(07 martie 2004) si mami

Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Witchie spune:

Corina, n-am scris eu povestea ta pentru ca nu am avut cand (am plecat in vacanta si abia m-am intors). Dar e bine ca o scrii tu, scrisul vindeca si ai nevoie de asta. te imbratisez cu drag si iti doresc sa treci cu bine peste toate!

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Ca'caa'uu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sirod spune:

Stiu ca nu te miri daca iti spun ca am ramas interzisa!pentru v-am admirat demult...
Corina, m-am uitat de multe ori pe pagina lui Andreas....ai doua minuni linga tine care te vor sustine si vei gasi putere in okisorii lor sa treci peste tot!


DORIS cu doua minuni

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

Corinapovestea ta este impresionanta...
dar ai doi copii superbi si pentru ei esti obligata sa mergi mai departe,de altfel eu am o vorba "orice are rezolvare in viata atata timp cat traiesti!"
eu cred ca totul va fi spre bine.....trebuia sa se nasca ingerasii tai!
noi suntem aici,alaturi de tine


Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crini spune:

Yasmine, din cate povestesti tu decaderea e a lui ca persoana, si de aici a venit cea a raportului vostru.
Si a inceput sa fie rau din cauza faptului ca el s-a gasit acasa fara nici o utilitate. Poate s-ar rezolva cate ceva daca s-ar angaja si ar aduce bani in casa, i-ar creste stima de sine.
Mi se pare ca toate jignirile pe care ti le adreseaza sunt defapt o furie pe viata lui de acum, nu se mai simte important. Vezi si tu ca ti-a reprosat ca altcineva se ocupa de copii, pentru ca ingrijirea lor ii dadea un sens, chiar daca nu il satisfacea complet.
Nu s-ar putea angaja undeva, chiar cu un salariu mai mic? Intr-un colectiv invata limba mult mai usor.
Nu stiu la ce punct au ajuns acum lucrurile intre voi, dar daca au ramas la nivel verbal ti-as sugera sa incerci sa recuperezi aceasta relatie, poate nu e totul pierdut.
Aceasta este parerea mea, bazata pe ceea ce ai scris. Tu judec-o bineinteles in functie de ce simti traind cu el in casa.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

mei Corinna pe mine una m-ai lasat cu gura cascata. Da sa stii ca nu-mi fac absolut nici o grija ca nu o sa te descurci. Nu e usor cu doi bbei asa mici dar mereu ai fost puternica si o sa treci peste asta.

Iti urez liniste sufleteasca si pup bbeii cei frumosi

Mergi la inceput