Religia si Arta

Religia si Arta | Autor: Sabina

Link direct la acest mesaj

Dragii mei,

M-am sucit pe toate partile pana sa deschid un astfel de subiect.

Am citit mai demult diverse pledoarii contra arta daca esti o persoana religioasa.Cum ca Dumnezeu ar fi de-ajuns pentru a-ti umple sufletul.


Pe de alta parte...as vrea sa discutam si despre cum arta reflecta credinta autorului.
Sa analizam de pilda creatii din diverse parti ale lumii...nu poti spune ca sari indian e mai urat decat costum popular romanesc, de pilda, si sunt rezultatul culturii a doua popoare cu doua religii total diferite.

Pentru o persoana religioasa Viata Vesnica e supremul scop.dar intre timp traim aici, pe acest pamant.Ceea ce uneste un ateu cu un credincios cred eu ca e nevoia de frumos.Si unul si altul traiesc pentru asta.Cel putin asa cred eu,ca toate stradaniile astea , sa am salariu mai mare, etc etc nu sunt ca sa pot sta linistit la ora 21 sa ascult stirile...ci pentru a avea acces mai mult la frumos, la o carte, la un o muzica, la un tablou etc etc.


Pe de alta parte...toti marii creatori(ma refer la muzica) au fost credinciosi.Chiar si Beethoven care a aratat cu pumnul la Dumnezeu.Nu mai vorbim de Bach, care scris cea mai minunata muzica care exista pe acest pamant ,fiind extrem de credincios,scriind fiecare sunet pentru a-L slavi.

Deci eu cred ca nu poti fi creator daca nu crezi.e imposibil sa fii autentic fara sa fii inspirat de Dumnezeu,(asta nu inseamna ca oricine crede poate compune, picta etc)


eh...ce ziceti? poate nu-s destulde clara...da ne lamurim pe parcurs,



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Sabina, touche
Ma gindesc mult la felul in care arta exprima dorinta de viata, adevar si coerenta prezenta si in religie. Cum arta mare e mereu, in mod necesar, o reflectie, un gind catre Dumnezeu.

Pe de alta parte, de cind am venit in Toronto m-a prins mult incercarea de a privi cultura (in sensul larg) prin prisma religiei unei tari/regiuni. Felul in care religia poate influenta oameni, comportamente sociale, cladiri, sisteme educationale (campusul de la U of T e format din 3 colegii mari, unul anglican, unul catolic si unul care aduna restul protestantilor). Dar nici nu se pune problema sa fie unul nereligios, sau lipsit de capela. Ma obsedeaza un lucru simplu: pentru ca o societate si cultura ei sa creasca e nevoie de legatura aceea de incredere/credinta tesuta intre oameni. Iar increderea in celalalt si in tine are nevoie ca de aer de credinta intr-un adevar, in valori, in Dumnezeu.

In fine, ma opresc deocamdata aici (ca am cursuri azi) si promit sa vin cu meditatiile mele muzicale, literare si cinematografice pe marginea artei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sofiabebe spune:

Sabina, ar fi culmea! Asta ar insemna ca io nu mai am nici un sens in viata si sunt permanent rupta intre doua chemari ale inimii!!!! Nu vad nici o contradictie intre religie si arta, mai ales ca a doua a aparut ca o completare "vizibila" a primei, dupa unii autori :).
Nu cred ca poate arta sa lezeze spiritul duhovnicesc crestin, decat daca promoveaza mesaje sau imagini cu sens anticrestin. Zic si io!
Si asa cum spuneai si tu, cum poti sa fii creator daca nu crezi in Creator?! Atunci ce este talentul, dar inspiratia? Sa fie o intamplare faptul ca unii sunt talentati si altii, nu, oare reprezinta doar un procent in statisticile privind aptitudinile, iar inspiratia, e doar un fior asa care loveste in te-miri-cine, din senin? Dimpotriva, cred ca e un dar minunat si numai de la Dumnezeu poate fi, pentru ca poti munci zile intregi, luni, ani, la o lucrare, dar daca nu apare scanteia aceea (de unde o veni oare :)?), te zbati in zadar!
Imi pare aru ca nu am prea mult timp sa dezbat, dar mi se pare bine pusa problema.

P.S.: Daca ar fi fost vreo problema, duhovnicul meu nu mi-ar fi spus?!

bebe si puii:

Ziua lu' Sofia
La mare la Neptun
Ziua Filiponului

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

hai fetelor, nu va lasati greu...asta e un subiect cu bataie lunga.

si e tare spinos. da am eu un scop, nu-l zic inca.



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aschiutza spune:

Eu cred ca a creea este o treapta prin care omul incearca sa ajunga mai aproape de Dumnezeu sau pe acea Entitate Superioara in care credesi si sa il inteleaga mai bine .

In cultura europeana se desprinde aceasta dorinta din felul si diversele chipuri in care sunt construite bisericile...fiecare dupa chpul si sufletul poporului care le creeaza. Cele est-europene, ortodoxe mi-i se pare intime, cautind o relatie cit mai calda cu Dumnezeu, pentru ca in bisericle noastre, parca il simti pe Dumnezeu cum rasufla linga tine. La nemti, bisericile sunt mari si austere. Majoritatea pline de pietre funerare reliefind tendinta neamtului de a filozofa auster si rational, de a pune seriozitate in ceea ce face si de a nu se lasa doar entuziast ci si convins. Din contra italianul are nevoie de entuziasm, de un strigat al pietrei si al formei, de o larma a decoratiilor. Italianul are nevoie de maretie in relatia lui cu Dumnezeu, iar maretia la italian nu inseamna numai urias, inseamna si frumos pina la extreme.


Miine mai scriu eu...acuma imi pica ochii de somn si banuiesc ca nu mi-am expus ideeile prea clar...

-------------------


Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

sabina, eu nu am inteles exact unde bati... ce vrei sa spui? ca daca faci muzica nu te mantuiesti? a spus cineva asta? eu cred ca e un punct de vedere extremist, care nu merita discutat

si eu cred ca adevarata arta vorbeste despre Dumnezeu intr-un fel (poate parea paradoxal elitistilor) facil, adica pe intelesul tuturor... chiar daca nu o spune intr-un mod facil, dar comunicarea e, in esenta, extrem de simplificata

pana la urma, totul vorbeste despre Dumnezeu

si nu ne referim deloc la arta moralizatoare... deloc... ci la cea atat de profunda, care ajunge sa vorbeasca despre Adevar (uneori, chiar fara voia ei;)

pentru mine a fost un subiect obsedant in facultate, avand in vedere ca L-am descoperit pe Dumnezeu intr-un moment in care eram mare "artista" (cu ghilimelele de rigoare), in care iubeam esteticul fara rezerva
apoi am inceput sa ma "sfasii" intre etic si estetic, vorbind insa de acel "estetic rau":), nu de acela care cuprinde in el eticul

kierkegaard a fost de capatai in acele momente... exista un estetic-etic, si un estetic jemanfishist dpdv moral, care calca pe cadavre... care proclama placerea simturilor suverana (vezi Jurnalul seducatorului, dar mai ales Scrisoare catre un tanar prieten)

de fapt, esteticul vine, etimologic, de la simturi

off topic, ia bagati si voi un ochi si o ureche www.radio3net.ro/artisti.php?cx=details&id=5" target="_blank">acia

muzica asta ma bruiaza, asta voiam sa spun

sabina a deschis acest topic nu stiu cu ce scop, dar dintr-un motiv anume: pe alt forum, religios (mai fundamentalist pe ici, pe colo) eu am deschis o discutie despre filme - si, desigur, nu orice filme, ci cele care vorbesc, mai direct sau mai simbolic, despre Dumnezeu... nume ca Trakovski, Kieslovski, Abouladze, Kurosawa (?!), Fellini (??!!), Von Trier, dar si filme ca Hero... am incercat cativa sa le aratam frumusetea "morala" (moral e un cuvant prea mic fata de religios) - totul a inceput cu un film pe care il vazusem atunci, The Return... care mi s-a parut explicit despre Dumnezeu si un omagiu al unui tanar regizor pentru Tarkovski...
ei bine, acel topic l-am inchis dupa ce am citit o omilie a Sf. Ioan Gura de Aur din cartea Putul, aparuta la Ed. Anastasia.

Sabina ma tot bate la cap de atunci sa ii spun ce spunea Sfantul, dar eu nu am timp sa transcriu atatea pagini, asa ca o rog, si cu aceasta ocazie, sa-si cumpere cartea
ce vreau sa subliniez este ca Sf. Ioan Gura de Aur nu se referea la arta in general, ci la spectacolele de teatru (subinteles la filme, ca pe vremea lui nu erau;)
pentru cine a citit si cartea cu Efectele televiziunii asupra mintii umane (aparuta recent), discutia e sunbinteleasa...

uite cat am scris pe alaturi (alifantis e de vina!) cand eu voiam sa va scriu mai la obiect, despre arta care duce la Dumnezeu...
revin mai tarziu, ca v-am batut la cap destul deocamdata


mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Iubita, pe cuvant de onoare ca nu asta am deschis topicul, trebuie sa ma crezi.Am deschis din cauza articolului pr Savatie, pe care nu-l mai gasesc si care m-a dat total peste cap.

Dar ce vreau eu sa discutam...si nu numai cu religiosii.Exista arta f f frumoasa si in spatii noncrestine de pilda, lucruri care te emotioneaza profund.Insa noi le auzim, vedem ,citim cu sufletul format in traditia vestica...sau cu mintea, pt cine nu crede ca exista suflet.deci noi putem intelege si analiza forma, dar continutul ne ramane strain.E o problema de cultura aici? nu stiu, cu mintea pricepem cultura respectiva, cat ne putem explica din ea, partile cuantificabile.Dar restul? Cu restul ce facem? Aici intervin problemele alea delicate cu sufletul etc.

Sigur, sunt putini cei care isi pun astfel de probleme, si asta mi se pare jalnic.Cred ca scopul material al vietii e arta, ma intristeaza oamenii care nu au acces la arta, din varii motive(nu au fost educati asa, nu ii intereseaza etc)
revin si eu.






Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

quote:
Originally posted by Sabina
Exista arta f f frumoasa si in spatii noncrestine de pilda, lucruri care te emotioneaza profund.Insa noi le auzim, vedem ,citim cu sufletul format in traditia vestica...sau cu mintea, pt cine nu crede ca exista suflet.deci noi putem intelege si analiza forma, dar continutul ne ramane strain.


sa stii ca aici nu sunt de acord... eu cred ca tocmai continutul este general uman, iar forma ne e mai greu de inteles (nu de perceput, ca de vazut/auzit/pipait o putem face)
pentru un african, o linioara poate insemna altceva, poate fi plina de semnificatii, iar pentru noi poate fi doar o linioara... depinde ce intelegi prin "continut" acuma... eu am o perspectiva "inversa", ma gandesc automat cand sunt in fata cu o opera de arta la "continutul" celui care a creat-o (deformare profesionala:P), in timp ce forma acelui oboect are propriul ei continut...(poate la asta te-ai referit)

asa ca vino sus daca ploua... piata romana, numarul noua...

edit: adica, in arta, dupa cate stiu, forma=continutul, asta am vrut sa spun...


mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

eu am vrut sa spun ca nu intelegem semnificatia(continutul), intelegem ca e linie(forma).deci acelasi lucru:)doar ca nu m-am exprimat semiotic:)



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

nah! ca ne-am intelesara pana la urma


mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

iubiiii, nu, nu, sterge repede:)))


pai uite.Forma de sonata.Da continutul sonatei de mozart nu e tot una cu cel al sonatei de Brahms.

Forma de rondel.ceva exprima ala de toamna si altceva ala de vara

la asta ma referea, forma nu e tot una cu continutul.Schema formei e in mare respectata...da ce-a pus autorul inuntru e extrem de diferit.

sigur, exista si o semnificatie a formei, nu zic ba, dar asta e alta mancare de peste.



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput