Nasterea in Iasi

Desi sunt asa multe mesaje din Iasi informatiile sunt prea putine. Va rog pe toate care sunteti din Iasi sa postati aici experientele voastre ca sa stim si noi mai multe despre tarife, spitale, doctori, asistente, obiceiuri. Dupa ce voi naste (la spitalul Cuza)va voi spune mai multe, deocamdata astept cu nerabdare sa " descarc caruta" in martie inceputul lunii aprillie. Am ales acest spital deoarece la Elena Doamna am fost pentru o problema a mamei mele si nu era foarte curat. Cateii era prin preajma( sa stiti ca iubesc cateii am doi!) si facind comparatie, mama a ales definiv maternitatea Cuza pentru curatenie. Desi m-am speriat ce am vazut la tv cu gafa doctoritei de a extirpa uterul.....tot la tv am vazut ca au cea mai moderna sectie pt prematuri din Moldova realizata de curind.
mai astept opinii despre batrinul oras Iasi, de fapt despre maternitati.

roberta04 spune:

Buna, Cenia! Eu am nascut in august la Maternitatea "Cuza-Voda" cu d-na dr. Grigore si, daca vei citi si povestea lui Matei-mica dar uriasa minune de la Dumnezeu, vei intelege, poate, ca ii datorez existenta copilului meu.
Desi conditiile nu sunt extraordinare, personalul este foarte dragut si chiar saritor, cu sau fara "motivatie", cel putin la neonatologie mi s-a parut ca sunt asistente (dar si medici) super calificate.
Eu am stat mult in spital inainte de a naste si am vazut cazuri de mamici fara posibilitati, dar care erau ajutate cu mult profesionalism. Dar daca ai medicul tau si totul este "bine oragnizat", e OK.
Despre "Elena Doamna" stiu ca e bine de evitat, asa ca e bine ca ai ales "Cuza Voda". Important e, cred, si ce medic ai...



http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/album?.dir=/a949
Mamica super fericita + MATEI-GEORGE (23.08.2004)
Povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36243

buli spune:

eu am nascut in Iasi la Elena Doamna.

nu am nimic de comentat. parerea mea e ca are f. mare importanta si la ce doctor esti si cum te trateaza el. cadrele medii sint foarte atente la asta.

si mai cred ca este important sa ai un doctor care sa te vada pe toata perioada sarcinii si sa te asiste la nastere. asa va sti cel mai bine ce decizii trebuie sa ia.

vad ca te-ai decis pt. Cuza Voda. mama mea a fost internata acolo si a fost ok.

repet. conteaza mult doctorul. daca e asa cum trebuie te va preveni chiar in legatura cu unele din problemele spitalului.

sarcina usoara si sa fiti sanatosi

Anca si Matei (1 ianuarie 2004)

gasca MAO

La multi ani cu sanatate!!

tinatache spune:

quote:

---

Originally posted by roberta04

Buna, Cenia! Eu am nascut in august la Maternitatea "Cuza-Voda" cu d-na dr. Grigore si, daca vei citi si povestea lui Matei-mica dar uriasa minune de la Dumnezeu, vei intelege, poate, ca ii datorez existenta copilului meu.

Important e, cred, si ce medic ai...



http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/album?.dir=/a949
Mamica super fericita + MATEI-GEORGE (23.08.2004)
Povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36243

---

subscriu! Am nascut tot cu d-na dr. Grigore si ti-o recomand. La ce dr. esti?

Cristina

alipiticot spune:

Buna mamicilor!
si eu sunt din Iasi si chiar as dori daca aveti ceva informatii sa ne mai ajutati si pe noi,care nu prea am stat prin spital.Eu voi naste in februarie,prin cezariana si....mi e frica.
Din pacate nu stiu nici preturi,nici medici buni sau f buni....
Eu voi naste cu Dr Mihalceanu Elena.
Stie cineva ceva de ea?Nu prea stiu nimic dar la ea am facut echo morfologica si ...asta e.am avut o experienta nu prea placuta cu Dr Carauleanu,care poate e bun medic dar la citit echo....nu si am luat 4 luni degeaba utrogestan si gravibinon....si dadeam 300 mii pe o echo cu tot cu consultaie care din pacate dura 7 min,la ea la cabinet,ca mereu era plin si se grabea...asa ca nu mi aexplicat prea multe.
Sincer cel mai mult am fost ajutata de forum de cele citite aici,am aflat mii de informatii necesare.
Asa ca daca mai sunt mamici cu sfaturi si eu astept cu bucurie!
La multi ani si o seara buna!

alipticot 34 sapt
Dr Mihalceanu Cuza Voda
DPN 15-20 febr 2005
poze

gabi25 spune:

Vreau sa va intreb cam cat mai ajunge o consultatie la d-na dr. Grigore Mihaela a vreau sa ajung la Iasi pentru un contro si sa stiu la ce sa ma astept, m-ar interesa si o ecografie....doar ne pregatim serios sa il facem pe bebe 2.
Aveti cumva o adresa de e-mail a doamnei doctor?

Multumesc
Camelia

http://community.webshots.com/user/cameliac
``````````` Just hope ```````````

adorotheea spune:

Draga Camelia,

nu stiu cat costa o consultatie la d-na dr. Grigore dar stiu ca o echografie costa 500.000. Am o prietena care va merge vineri pe 28 ianuarie la ea la cabinet asa ca o pot ruga sa-mi spuna apoi, cat costa si consultatia.

Adresa de email nu stiu dac are si care e.

Spor la treaba pt bebe 2

Dorotheea si Thomasino

adorotheea spune:

De când mã ºtiu mi-au plãcut copiii la nebunie. Îmi fãceam planuri ca atunci când voi creºte mare sã am patru copii (doi bãieþi ºi douã fete). Spre bucuria mea Dumnezeu mi-a dãruit un soþ cãruia îi plac copiii foarte mult.

În mai 2002 spre surprinderea dar mai ales, spre bucuria mea am rãmas însãrcinatã. Începutul sarcinii a fost destul de greu, fiindu-mi rãu în permanenþã, dar acest fapt nu-mi putea umbri bucuria. Eram atât de fericitã!!! Mã gândeam permanent la minunea care creºtea în mine, îmi fãceam planuri, ºi mai ales mi-am fãcut o listã de rugãciune specialã pentru copilaºul meu ºi mã rugam în fiecare zi pentru el. Constiinciosa, am inceput sa merg lunar la Dr. Iancu la controale. De fiecare data, insa tot ce facea era sa ma suie pe masa, sa ma controleze si atat. De fiecare data totul era in regula, bebe era bine merci... Echografie.... nici vorba... Cum era prima sarcina, nu prea stiam cum anume trebuie sa decurga lucrurile si cand imi va face echografie. M-am gandit ca e medic si stie ea ce face. Mi-am facut si analize dar nu recomandate de ea ci de medicul meu de familie. Analizele au iesit foarte bine.

Pe 14 August, dimineaþa în jur de ora 5, m-am sculat cu o durere de burtã mare ºi apoi imediat a început o hemoragie imensã. Speriatã, am dat telefon doctoriþei, ºi i-am spus printre suspine ce se întâmpla cu mine. Ea mi-a zis sã mã calmez, sã stau în pat, sã-mi fac un gravibinon, sã iau niºte No-spa ºi sã mã duc abia a doua zi la spital sã mã vadã, pentru cã ea trebuia sã plece pânã la Bucureºti în ziua aia. Cuvintele ei nu mi-au inspirat prea mult încredere, dar totuºi eu nu eram medic, aºa cã am ales sã fac ce-mi spune. În dupã-amiaza acelei zile, la insistenþele mamei mele, pentru cã hemoragia era tot mai mare ºi contracþiile tot mai puternice, m-am dus la un cabinet particular ºi am fãcut o ecografie, care arãta cã sarcina era opritã în evoluþie. Eram atat de ºocatã de acest diagnostic, încât refuzam categoric sã cred acest lucru, gândindu-mã cã nu este posibil aºa ceva, copilul meu nu a murit ºi totul este în regulã. Am început sã mã rog din tot sufletul ca totul sã fie bine ºi sã nu pierd copilul.

A doua zi de dimineaþã m-am dus la spital, doctoriþa mea m-a controlat ºi spre surprinderea mea mi-a zis cã nu am pierdut copilul, dar trebuie sã vedem cât este de viabilã sarcina. M-a internat ºi a început sã-mi facã tratament de menþinere. Eram atât de bucuroasã... dar în acelaºi timp ºi îngrijoratã, din cauza ecografiei pe care o fãcusem cu o zi în urmã. Ca sã nu mã chinuie gândurile negre, în acea zi mi-am bãtut recordul, citind o carte foarte groasã, de la cap la coadã. Între timp mama i-a arãtat doctoriþei mele ecografia din ziua precedentã. Vãzând-o, ea i-a spus mamei cã dupã acea echografie, într-adevãr sarcina pare sã fie opritã în evoluþie ºi i-a promis cã în dimineaþa urmãtoare îmi va face ea o ecografie. Totul se bãtea cap în cap, iar familia mea nu mai ºtia ce sã creadã. Au rãmas totuºi ºi ei cu speranþa cã nu voi pierde sarcina.

În dimineaþa urmãtoare, pe la ora 7 a venit vizita în frunte cu profesorul Tomosoiu (care nu avea o reputaþie deloc bunã), care m-a controlat ºi i-a spus sã mã chiureteze ºi sã nu mai facã nici un ecograf, pentru cã nu avem timp de prostii. Aºa cã am rãmas þintuitã pe masã, bulversatã, ºocatã, tremurând de frig, fricã ºi durere. Lacrimile au început sã-mi curgã ºiroaie deºi mã luptam în zadar sã le opresc; in acelaºi timp profesorul stãtea pe un scaun ºi fãcea glume proaste cu asistentele ºi doctorii, care între timp îºi fãceau treaba liniºtiþi. Deºi mi s-a fãcut anestezie, am simþit totul pe viu, iar durerile erau atât de mari încât începusem sã tremur ºi mai tare atât din cauza durerii fizice cât ºi psihice. Dupã ce au terminat treaba m-au trântit pe un pat într-un salon ºi m-au anunþat cã dupã ce mã trezesc, pot sã plec acasã ºi sã iau doxiciclinã. În jur de ora 13, soþul meu, care nu ºtia nimic de chiuretaj, a intrat în salonul în care zãceam singurã în agonie, cu un buchet mare de trandafiri ºi a rãmas ºocat, când m-a gãsit într-o baltã mare de sânge. Mã simþeam ºi arãtam de parcã eram drogatã. M-a luat acasã, dar nu mi s-a dat bilet de externare pentru cã nu era þipenie de doctor în zonã, iar asistentele au zis cã nu li s-a spus cã am nevoie de aºa ceva. Acasã am vomat, am tremurat ºi am plâns în continuare într-o stare febrilã toatã ziua.

Dupã aproximativ o sãptãmânã, m-am trezit într-o dimineaþã cu febra 37. Mã dureau îngrozitor muºchii, oasele ºi tremuram toatã exact ca la o gripã puternicã. Dupã o frecþie bunã, somn ºi transpiraþie, mi-a mai scãzut febra dar apoi a urcat imediat la loc ºi chiar din ce în ce mai mult. Începusem deja sã mã întreb dacã nu cumva nu e gripã, ci are legãturã cu chiuretajul. Am sunat-o iar pe doctoriþã care mi-a confirmat temerile, m-a controlat ºi m-a internat cu diagnosticul resturi post chiuretaj. Spre searã deja aveam febrã 40 de grade. Mi s-a pus o perfuzie cu antibiotic. Dimineaþa urmãtoare a venit iarãºi vizita cu acelaºi profesor, care a spus cã trebuiesc re chiuretatã dar mai întâi sã mi se facã un ecograf. Doctoriþa mi-a spus cã ea trebuie sã plece la Bucureºti dar mã lasã pe mâini bune, ale profesorului, ºi apoi m-a trimis în salon sã beau apã pentru ecografie. Aºa am ºi fãcut ºi am bãut apã toatã dimineaþa ºi toatã amiaza, dar n-a mai dat nimeni pe la mine ca sã mã ducã la ecografie. În zonã iarãºi nu era þipenie de om. Între timp m-a vizitat Dr. Rodica Boghean, medicul meu de familie, care îmi spusese cã ar vrea sã mã ducã la o d-na doctor Carauleanu de la maternitatea Cuza-Voda, cu care vorbise deja ºi care acceptase sã mã vadã ºi sã mã trateze, dar nu ºtia cum sã mã scoatã din maternitatea unde eram internatã ºi sã mã ducã la alta, din cauza rivalitãþii dintre maternitãþi. Ar fi ieºit cu scandal ºi nu-mi doream asta. Am aflat cã profesorul îmi schimbase diagnosticul precedent cu avort spontan incomplet (adicã un fel de spãlare pe mâini în caz de forþã majorã) ºi lucrul acesta mi s-a pãrut foarte dubios. Devenisem agitatã ºi îngrijoratã, aº fi vrut sã plec de acolo ºi nu ºtiam cum sã fac. O prietenã care m-a vizitat la spital, m-a sfãtuit sã fug din spital, mai ales cã nu aveam haine ºi acte la triaj. Aºa cã, într-un târziu, când am vãzut cã nu se întâmplã nimic ºi nu-mi face nimeni nimic, mi-am luat catrafusele ºi împreunã cu soþul meu am ieºit pe poarta spitalului ca ºi cum nimic nu se întâmpla. În sinea mea mã simþeam ca un infractor care fugea din puºcãrie..

M-am dus la doctoriþa Carauleanu, pe care mi-a recomandat-o Dr. Boghean si care tocmai era de gardã. M-a internat, mi-a pus perfuzie cu un medicament care sã mã ajute sã elimin eventualele resturi. A doua zi, dimineaþa foarte devreme a venit d-na doctor ºi m-a luat la echografie. În timpul echografiei vedeam dupã expresia feþei ei cã ceva nu e în regulã. Mi-a spus cã îi pare rãu dar trebuie sã mã chiureteze din nou pentru cã ce vede e destul de grav. Apoi, uitându-se din nou pe ecograf, s-a schimbat la faþã, i-a chemat pe ceilalþi medici, ºi i-a intrebat încet: ia uitaþi-vã aici....acesta nu e capul copilului? Dupã care au început sã vorbeascã între ei. În acel moment am simþit cã o iau razna ºi cã nu mã pot abþine sã izbucnesc în plâns, ceea ce am ºi fãcut imediat ce am ieºit din cabinetul cu ecograf. Îmi curgeau ºiroaie de lacrimi mari pe care nu le puteam controla. Mi-au pus imediat o perfuzie, m-au anesteziat puternic ºi apoi a început rechiuretajul. Din cauza infecþiei foarte mari anestezicul nu ºi-a fãcut treaba, aºa cã am simþit iarãºi totul pe viu. Cu toate cã simþeam diferenþa cu care se fãcea intervenþia acum (diferenþã ca de la cer la pãmânt, cu delicateþe) totuºi durerile erau insuportabile, încât nu puteam decât sã gem, sã îmi foiesc capul pe masã ºi sã mã rog sã se termine odatã durerea. În continuare îmi curgeau lacrimi ºi suspinam ºi din aceastã cauzã am intrat într-un fel de ºoc respirator. Scoteam niºte sunete de parcã mã sufocam ºi chiar aºa ºi simþeam. Având în vedere durerea pe care trebuia sã o suport, cred cã m-am comportat destul de bine. Doctoriþa era foarte drãguþã, mã încuraja tot timpul ºi din când în când se mai oprea ºi mã lãsa sã-mi trag sufletul, rugându-mã sã mai rezist încã un pic, pentru a putea sã mã cureþe bine, ca sã mai pot avea copii. Dupã ce a terminat mi-a pus o perfuzie pe masa de operaþie, apoi încã una pe un pat alãturat ºi abia dupã ce am început sã respir cât de cât normal, m-au dus înapoi în salon. Infecþia era atât de mare pentru cã am stat mult timp cu multe resturi în mine, încât am fâcut un început de septicemie. Sau, în fine, nu mai era mult pânã acolo. I-am spus doctoriþei cã imediat dupã ce trece perioada de graþie, vreau sã rãmân iarãºi însãrcinatã. Ea a zâmbit ºi mi-a spus cã mai avem multe de fãcut pânã atunci, dar era destul de sceptica. A urmat o perioada de vreo 5 luni de tratament.

În ajunul Crãciunului, la bisericã s-au împãrþit cadouri din strãinãtate pentru toate familiile. În cadoul meu, spre surprinderea mea am gãsit haine pentru bebeluºi. Am simþit cã este o promisiune din partea lui Dumnezeu cã în anul urmãtor voi avea un copilaº. Nu peste mult timp m-am dus victorioasã la doctoriþa mea ºi i-am spus cã sunt sigurã cã sunt însãrcinatã. Ea s-a uitat la mine destul de neîncrezãtoare, dar apoi mi-a fãcut ecograf ºi mi-a confirmat cã într-adevar voi avea un bebeluº. Eram atat de fericitã, încât mã ºi vedeam cu el în braþe. Au urmat tratamente de menþinere, panã când la începutul lunii a 8-a, dupã o perioadã de stres ºi supãrãri, m-am trezit într-o dimineaþã cu contracþii puternice, care erau deja la 5 minute distanþã. M-am dus la spital ºi la ora 12:25, pe 7 Septembrie 2003 am nãscut prematur un bãieþel micuþ, de 1900 de grame. L-au pus imediat la incubator ºi a stat acolo în jur de o sãptãmânã, între timp greutatea scãzând la 1700 de grame. Eram îngrijoratã din pricina lui, pentru cã Dumnezeu mã învãþase cã El ºtie sã dea, dar ºtie sã ºi ia înapoi. Cu o zi înainte de a naºte eu, o prietenã bunã ºi mai apoi naºa copilului meu nãscuse ºi ea o fetiþã. Prietena mea, Dana, venea permanent în sala de naºteri mã încuraja ºi mã ajuta în caz de nevoie. Îmi fãcea foarte bine sã ºtiu cã este cineva pe-aproape care se îngrijeºte de mine ºi se roagã pentru mine ºi copilaºul meu. Dupã ce, Dana a fost la reanimare ºi a vãzut copilul, mi-a spus n-am mai vãzut un bebeluº cu o faþã atât de angelicã! Ai nãscut un îngeraº!. ªi eu credeam la fel dar mã gândeam cã e din cauzã cã e al meu. Cuvintele ei m-au uns sufleþelul. Mã rugam din tot sufletul sã îmi lase acest copil ºi îi promiteam cã dacã mi-l va lãsa i-L voi dedica Lui. I-am pus numele Thomas-Adrian ºi dupã 3 sãptãmâni am ieºit plutind parcã din maternitate cu minunea mea micã în braþe. Încã nu puteam sã cred cã e adevãrat.

Acum are 1 an si 4 luni ºi a rãmas tot un îngeraº. Cât e ziua de lungã Thomasino e vesel ºi râde la toatã lumea, chiar dacã nu i-a vãzut niciodatã. Dumnezeu fie lãudat pentru minunea de îngeraº pe care mi-a dãruit-o!!! ÎI mulþumesc lui Dumnezeu zilnic pentru el. Acum aºtept din moment în moment un nou îngeraº... fiind insarcinata in 34 saptamani.
Aº vrea sã le mulþumesc din suflet pe aceastã cale: Dr-lui. Rodica Boghean, Dr-lui Maria-Magdalena Cãrãuleanu pentru cã mi-a salvat viaþa si m-a ajutat apoi sã mai pot da viaþã, Dr-lui M. Stamatin (neonatolog), Danei Serediuc ºi d-nei asistente Felicia Creþu.

Asta e povestea mea si imi cer scuze daca v-am plictisit cu ea.

Dorotheea si Thomasino (1 an si 4 luni)

ana l spune:

Eu am nascut la Elena Doamna, si erau saloane modernizate si foarte curate, iar personalul saritor fara sa astepte recompense. E drept ca depinde mult si de medic, dar eu una am fost multumita, chiar daca nu am stat in salon nou modernizat. Eu am nascut in nov 2003 si atunci bebe statea in amera pentru copii. Mai tirziu am aflat ca s-a revenit iar la sistemul mama si copilul impreuna.
Dr meu era de la E.Doamna dar avea si cabinet particular, asa a am ales varianta din urma. Controlul consta in echo. Am facut doar 2 controle clinice, in rest echo, cu tot cu poza. Chiar daca era mereu aglomerat, dr avea timp si rabdare sa-mi explice totul, sa-mi arate ce face bebe, si de fiecare data mergeam si cu sotul meu. Am fost multumiti de prestatia ei, si mai ales, a venit urgent la spital cind mi s-a rupt apa, sa-mi faca cezariana.
Adorotheea, imi pare foarte rau ca ai treut printr-o experienta asa de trista. Ai grija de ingerasul tau

mamica lui Andrei

sibip spune:

Dorotheea, am citit cu sufletul la gura mesajul tau. Oricit de dureros ar fi, te felicit pentru puterea si pentru curajul de a fi trecut peste toate - si pentru copilasul pe care il ai! Sper sa iti indeplinesti visul de a avea si alti copii!
Iar doctorii pe care ii mentionezi - sper ca o instanta de deasupra noastra sa ii judece dupa cum merita. In plus, sa ii adaugam si noi pe lista medicilor din Iasi, dupa caz: la care sa te duci si la care sa nu te duci!

Ana, cu cine ai nascut la Elena Doamna?

Ioana

adorotheea spune:

Ana, probabil ca la copii au conditii bune... Personal nu am fost acolo si nu stiu... Eu am sta la pavilionul 2 care e chiar langa poarta si acolo conditiile sunt sub orice critica; de exemplu intrau cainii in cladire pana in capatul holului unde era o sala de operatii... iar asistentele ii alintau si mangaiau de zor si apoi se duceau la copii. Se oboseau oare sa se spele pe maini?????? Oricum imaginea asta m-a socat...
Cu ce medic ai nascut?
Sa-ti traiasca si tie baietelul si multa sanatate!