Ce inseamna analiza ptr.mycoplasma si ureaplasma?

Ce inseamna analiza ptr.mycoplasma si ureaplasma? | Autor: utocatalina

Link direct la acest mesaj

Tocami mi-am facut aceste analize la sugestia doctoritei mele si astept rezultatele...Nu stiu ce releva aceste analize asa ca daca cunoasteti mai multe astept si eu o veste....Ce prespune antibiograma pentru aceste analize?

cata

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns bety spune:

Si eu le-am facut (plus chlamydia), dar mi-au iesit negative.
Citeste:

Chlamydia, Mycoplasma si Ureaplasma determina infectii urogenitale, care evolueaza cronic si pot fi urmate de complicatii, cu afectarea calitatii vietii individului. Deoarece simptomatologia clinica este redusa si uneori absenta, persoanele sunt “aparent sanatoase”, putand vehicula agentii infectiosi pe calea raporturilor sexuale. Din aceste considerente, se impun: depistarea si tratarea corecta a persoanelor infectate, controlul periodic pentru evitarea recidivelor, educatia sanitara in randul tineretului, combaterea prostitutiei si promovarea unui mod de viata sanatos.



Afectiunile urogenitale reprezinta o sursa de disconfort, provocat frecvent de agenti etiologici infectiosi. Dintre acestia, fac parte cei vehiculati cu ocazia raporturilor sexuale. Chlamydia, Mycoplasma si Ureaplasma sunt bacterii, implicate in infectii ale cailor urogenitale, care in multe cazuri evolueaza cronic, din cauza manifestarilor minore si a formelor asimptomatice. Din acest motiv, multi dintre pacientii afectati sunt o adevarata sursa de infectie, prima manifestare de boala reprezentand debutul unor complicatii.

Genul CHLAMYDIA Aspecte morfologice
Genul Chlamydia include bacterii gramnegative, cu forma cocoida, imobile, cu dimensiuni cuprinse intre 250-300 nm. Chlamydiile sunt bacterii parazite strict intracelular (celule eucariote). Se pot evidentia la microscopul optic pe frotiurile efectuate din produsele patologice, cu ajutorul coloratiilor speciale: Giemsa, Gracian Gimenez sau Pick-Jacobson. In interiorul celulei epiteliale, apar sub forma de incluzii tipice, cu forma de semiluna situate intracitoplasmatic, perinuclear.

ASPECTE PATOGENICE
Patogenitatea chlamydiilor se manifesta prin virulenta si toxinogeneza

a. Virulenta. Chlamydiile poseda viscerotropism, avand afinitate pentru endoteliul vascular, tesutul pulmonar, ganglionii limfatici si mucoasa conjuctivala si genitala.

Ciclul reproductiv este asigurat de 2 forme ale microorganismului, si anume:

- corpusculul elementar (CE), extracelular;

- corpusculul reticular (CR), intracelular (intracitoplasmatic).

Fiecare corpuscul elementar este o particula infectioasa cu un diametru ~ 200 nm, acoperit de un perete rigid. Poseda ADN concentrat in nucleoid, care contine cca 600 gene.

Corpusculul elementar (CE) contine ARN-polimeraza responsabila de transcriptia genomului ADN dupa intrarea in citoplasma celulei-gazda si initierea ciclului de crestere. In plus, mai contine ribozomi si subunitati ribozomale. In cursul ciclului de dezvoltare, genomul ADN, ribozomii si proteinele sunt retinute in membrana celulei-gazda. Studiile privind evenimentele ciclului de crestere au fost efectuate “in vitro”, pe culturi de celule.

Corpusculii elementari poseda o proteina specifica glucozaminoglican (GAG), care faciliteaza atasarea de celula, urmata de penetrarea prin fagocitoza in interiorul celulei gazda intr-o vacuola citoplasmatica. Exista o faza de eclipsa (faza dormanta), care dureaza cca 20 ore de la intrarea corpusculului elementar in celula, timp in care particula infectioasa se transforma in corp reticulat (CR), care isi mareste volumul pana la 1 000 nm, avand un continut bogat in ARN. In aceasta structura, genomul chlamydian este transcris in ARN, se sintetizeaza proteine si ADN se replica. CR este forma metabolic activa, care se divide prin fisiune binara, formand particule; aceste particule, dupa sinteza peretelui celular, se transforma in corpusculi elementari progeni infectiosi (sute si chiar mii de CE).

Corpusculul elementar chlamidian apare in maximum 36-50 ore de la infectie. Dupa spargerea celulei infectate (ruperea membranei celulare), sunt eliberati corpii reticulati neinfectiosi si corpii elementari care vor infecta noi celule-gazda, declansand un nou ciclu de dezvoltare (fig. 1).




b. Toxinogeneza. Toxinogeneza chlamidiana se realizeaza printr-un compus endotoxin-like, termolabil, dar rezistent la tratamentul cu raze ultraviolete. El determina leziuni hemoragice si plasmafereza cu hemoconcentratie si chiar soc.

Mecanismele patogenice ale chlamydiilor sunt incomplet elucidate. Reactia inflamatorie este declansata de un lipopolizaharid de membrana (LPS), care determina in cazul infectiei cu Chl. trachomatis eliberarea interleukinei Il-1 (alfa si beta). Acestea determina persistenta infectiei in stare latenta si face ca infectia chlamydiana sa se caracterizeze prin latenta, persistenta si cronicitate.

ASPECTE CLINICE ALE INFECTIEI UROGENITALE CU CHLAMYDIA TRACHOMATIS
Anumite serovaruri ale Chl. trachomatis (D…K) sunt implicate in afectiuni transmise pe calea raporturilor sexuale, si anume: uretrite, cervicite, orhiepididimite, salpingite acute si cronice, sterilitate feminina, proctite, infectie perihepatica, artrite (sindrom Reiter). Serovarurile L1, L2 si L3 determina limfogranulomatoza veneriana (LGV) sau maladia Nicolas Favre. Aceste infectii venerice, deoarece au manifestari oligosimptomatice sau, uneori, sunt asimptomatice, sunt neglijate sau incorect tratate. Astfel, se pot produce complicatii, in ceea ce priveste sanatatea individului si capacitatea de reproducere, actionand negativ chiar si asupra produsului de conceptie.

Uretrita chlamidiana. Debutul este insidios, la 10-14 zile dupa contactul sexual infectant. La barbat, se manifesta prin: prurit endouretral, dureri cu senzatie de arsura la mictiune, secretie uretrala mucopurulenta redusa cantitativ, evidentiata dimineata.

Epididimita chlamidiana. Este o complicatie frecventa a uretritei chlamydiene, urmata deseori de instalarea sterilitatii masculine.

Prostatita chlamidiana. Se manifesta clinic prin: febra, stare generala alterata, mictiuni dureroase si frecvente, dureri perineale, dureri dupa ejaculare, uneori hemospermie.

Cervicita chlamidiana. Aceasta reprezinta cea mai frecventa localizare a infectiei cu Chl. trachomatis la femeie. Se intalneste mai ales la femeile tinere cu varsta cuprinsa intre 15 si 21 ani si care au inceput viata sexuala.

Simptomatologia clinica este reprezentata de: leucoree mucopurulenta, prurit vulvar, disurie si dispareunie. In formele cronice, apare o hipertrofie a mucoasei endocervicale, care poate evolua catre o displazie de col uterin. La examenul colposcopic, in cervicita chlamidiana, se observa prezenta pe col a unor pseudochisturi galbene cu aspect inflamator, asemanati cu “ouale de broasca”.

Endometrita chlamidiana. Apare prin transmiterea ascendenta a germenilor de la endocol. Endometrul poate constitui un bun rezervor pentru Chl. trachomatis. Clinic, endometrita se manifesta prin: dureri pelvine in zona mediana, febra, metroragii si hiperalgie la mobilizarea uterina.

Salpingita chlamidiana. Este considerata principala cauza a sterilitatii tubare. Clinic, se manifesta subacut cu dureri moderate si subfebrilitate. Exista numerosi factori favorizanti ai salpingitelor, dintre care fac parte: varsta tanara a pacientei, igiena intima precara, varsta precoce a primului raport sexual, existenta mai multor parteneri sexuali, interventiile chirurgicale (operatii cezariene) si starea de postpartum (care favorizeaza ascensiunea bacteriilor oportuniste din vagin), punerea de sterilet etc.

Limfogranulomatoza veneriana (LGV) sau maladia Nicolas Favre. Este produsa de serovarurile L1, L2 si L3 ale Chl. trachomatis, care au tropism pentru tesuturile limfatice.

Procesul limfangitic se caracterizeaza printr-o proliferare endoteliala care blocheaza vasele limfatice si canalele din interiorul ganglionilor, luand nastere “abcesele stelate” intraganglionare. Acestea se extind, conflueaza, rup capsula ganglionara si abcedeaza la piele prin fistule. Netratata boala evolueaza cronic cu reactii fibroscleroase si obstructia vaselor limfatice cu aparitia edemului cronic, fibrozei sclerozante si induratiei zonei genitale.

*

In ultimele decenii, autorii de limba engleza tind sa grupeze complicatiile inflamatorii de origine veneriana localizate in micul bazin sub denumirea de Pelvin Inflammatory Disease (PID). Aceste complicatii inflamatorii sunt determinate de propagarea ascendenta a infectiei din vagin si col uterin la uter, trompe ovare, peritoneu. Odata cu cresterea frecventei bolilor transmise sexual (BTS) a crescut si frecventa PID, aceasta afectiune atingand 10-13 % dintre femeile active sexual si 20% dintre femeile tinere cu varsta cuprinsa intre 14-24 ani.

Genurile Mycoplasma Si ureaplasma ASPECTE MORFOLOGICE SI DE BIOLOGIE MOLECULARA

Micoplasmele au un aspect morfologic variat, de la coci cu diametrul de 300 nm la forma alungita (de sticla sau plosca), pana la forma filamentoasa. Micoplasmele sunt cele mai mici organisme autoreplicante vii. Din cauza lipsei peretelui celular, prezinta forme diferite, nu se coloreaza cu metoda Gram si nu sunt susceptibile la majoritatea antibioticelor, incluzand betalactaminele. Prezinta cel mai mic genom, comparativ cu celelalte bacterii, format dintr-o molecula de ADN circular. Avand capacitate limitata de codificare a biosintezelor necesare existentei, sunt obligate sa aiba o viata de tip parazitar, nevoile nutritionale complexe fiind asigurate de celula gazda. Anumite specii poseda un numar minim de gene, implicate in metabolismul energetic si de biosinteza, dar au toate genele necesare pentru replicarea ADN, pentru transcriptie si translatie.

Un numar semnificativ de gene micoplasmatice sunt implicate in sinteza proteinelor de adeziune si atasare a organitelor la suprafata celulei gazda, precum si in variabilitatea antigenelor de suprafata. Aceasta permite parazitului sa eludeze sistemele de supraveghere specifice (imune) sau nespecifice si sa supravietuiasca. Variatiile genelor, care codifica sinteza moleculelor de aderenta, determina modificari ale marimii si diversitatii antigenelor de pe suprafata micoplasmelor, cu rol important in patogeneza infectiilor micoplasmatice.

Membrana citoplasmatica a micoplasmelor este alcatuita din 2/3 proteine si 1/3 lipide. Proteinele, glicolipidele si lipoglicanii membranari aflati la suprafata sunt considerate antigene majore ale micoplasmelor.

ASPECTE PATOGENICE
Toate micoplasmele sunt parazite la om, animale si plante. Desi unele micoplasme fac parte din flora normala, unele sunt patogene, determinand boli cu evolutie cronica, daca patrund in fluxul sanguin si colonizeaza diferite zone. Majoritatea micoplasmelor sunt paraziti de suprafata ai epiteliilor tractului respirator si urogenital, ca Mycoplasma hominis, Ureaplasma Urealyticum.

Atasarea pe celula gazda se realizeaza la nivelul receptorilor sialoglicoproteici sau sialoglicolipidici, prin varfurile aplatizate ale micoplasmelor, unde se gasesc organitele de atasare care contin proteine de adeziune (adezina majora P1). Aderenta este destul de mare, impiedicand eliminarea lor prin secretiile mucoaselor sau urina, producand chiar staza ciliara, cu alterarea metabolismului celulei-gazda. Asocierea stransa a micoplasmelor cu celula-gazda realizeaza un mediu, in care concentratia metabolitilor toxici elaborati de parazit initiaza si intretine leziunea tisulara. In plus, deoarece micoplasmele nu au perete celular, s-a demonstrat ca membrana parazitului ar fuziona cu cea a gazdei. Fuziunea membranelor ar altera permeabilitatea si compozitia membranelor celulei-gazda, permitand intrarea in celula a enzimelor hidrolitice, cu producerea de leziuni grave.

Natura factorilor toxici, care afecteaza suprafetele mucoaselor infectate de micoplasme este neclara. Toxinele sunt rar depistate in micoplasme. Cercetatorii considera ca produsul finit al metabolismului micoplasmelor este responsabil de leziunea tisulara. Peroxidul de hidrogen, produsul finit al respiratiei micoplasmelor, a fost implicat ca factor patogen major.


Micoplasmele activeaza macrofagele, induc productia de citokine si proliferarea limfocitelor. Proprietatile de superantigen ale unor componente ale celulei micoplasmale pot fi considerate, de asemenea, factori de patogenitate. Micoplasmele pot evita recunoasterea imuna, datorita variatiei antigenelor de suprafata. Variabilitatea antigenica, capacitatea de a suprima raspunsul imun al gazdei, rata mica de proliferare si localizarea intracelulara ar putea explica natura cronica a infectiilor micoplasmatice si incapacitatea frecventa a gazdei de a suprima infectia prin raspunsuri imune si neimune.

Adaptarea rapida a micoplasmelor la conditiile oferite de gazda este adesea insotita de modificari rapide ale receptorilor de adeziune de pe suprafata celulei, pentru o legare si penetrare mai eficenta, si de modificari rapide ale proteinelor structurale, pentru a mima structurile antigenice ale gazdei (mimetism antigenic).

Unele specii de Micoplasma, de ex. M. fermentans, M.penetrans, M.pirum au fost implicate drept cofactori infectiosi in infectia cu HIV, fiind detectate in procent de cca 20 %. Specii patogene de Mycoplasma pot influenta patogeneza infectiei cu HIV, prin activarea sau supresia specifica si directa a sistemului imun, productia de superantigene, cu alterari ulterioare ale raspunsurilor imune, sau prin contributia la stressul oxidativ. De asemenea, infectia cu HIV ar putea creste susceptibilitatea altor pacienti la infectii cu diferite specii de micoplasme, de ex. M. fermentans. Aceste specii sunt capabile sa lege glicoproteina gp 120 din capsida HIV permitand aderarea virionilor HIV, la suprafata micoplasmei. Acestia ar putea fi transportati direct la celula care exprima receptori CD4. Dupa legarea de celula-tinta, micoplasmele stimuleaza activarea celulei gazda prin IL-1 si TNF-a, efectori cunoscuti ai reproducerii virale. In plus, oligozaharidele micoplasmei pot proteja virionii HIV-1 legati de raspunsul imun la gazdei.

ASPECTE CLINICE ALE INFEC|IILOR UROGENITALE PRODUSE DE MICOPLASMA SI UREAPLASMA
Deseori micoplasmele se gasesc ca paraziti la nivelul organelor genitale, astfel incat motivele de infectie sunt greu de stabilit. Infectiile provocate de micoplasme sunt asimptomatice in 30-70 % cazuri.

Micoplasmele incriminate in etiologia infectiilor urogenitale sunt: Mycoplasma hominis, M. genitalium, M. fermentans, M. pirum, M. penetrans.

Un alt agent etiologic este si Ureaplasma, cu cele 2 specii: Ur. urealyticum si Ur. parvum.

Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum au fost implicate intr-o gama variata de afectiuni urogenitale, cum ar fi: boala inflamatorie pelvina, sterilitate, avort septic, uretrite non-gonococice, infectii puerperale acute (subacute si cronice), pielonefrite, peritonite si sindromul Reiter. Anumite serotipuri sunt implicate in etiopatogenia infertilitatii.

La om, Mycoplasma si Ureaplasma se pot transmite si prin contact direct intre gazde, vertical de la mama la fat, prin infectii nozocomiale si prin transplant.

Uretritele reprezinta 20-25 % din totalul uretritelor non-gonococice, fiind provocate de: M. hominis, Ur. urealyticum si M. genitalium. Acesti agenti colonizeaza vaginul femeilor, care au contact cu mai multi parteneri. Clinic, se manifesta ca: vaginite, cervicite, bartholinite, febra postpartum si chiar sterilitate.

Ureaplasmele pot cauza inflamatii placentare, pot invada sacul amniotic, provocand infectii persistente si complicatii la nastere. Mycoplasma hominis si Ureaplasma s-au izolat in procent de 10% din sangele femeilor cu febra postpartum sau avort dar nu la femeile afebrile, care au avut avorturi, sau la gravide sanatoase.

La persoanele cu sistemul imun intact, Mycoplasma hominis si Ureaplasma sunt, de obicei, germeni comensali ai mucoasei tractului genital inferior, prezenta lor nefiind asociata cu manifestari clinice. Virulenta lor este scazuta, comportandu-se ca oportunisti. Prezenta lor in aceasta zona in procente diferite este explicata prin modul de comportament, care se refera la: statutul economic, comportamentul sexual si numarul partenerilor sexuali.

Corela|ia: infec|ia urogenitalA cu CHLamYdia trachomatis, Mycoplasma si Ureaplasma - infertilitatea cuplului
Infectiile cu Chlamydia reprezinta in tarile avansate forma majora de salpingita, responsabile de sterilitatea de origine tubara. Leziunile constatate au fost de: stenoza tubara, alterarea mucoasei tubare, hidrosalpingita. Din totalul salpingitelor chlamidiene, 25% au evolutie lenta, asimptomatica (salpingite silentioase). Unii autori arata ca infectiile pelvine, in cea mai mare parte de origine chlamidiana, sunt urmate de infertilitate tubara in cca 65% din cazuri. In aceste cazuri, serologia pentru Chl. trachomatis (IgG, IgA, IgM) este pozitiva in 60-80% din cazuri. Infectia chlamidiana are o influenta negativa si in cazul operatiilor de plastie tubara, dar si in fecundarea in vitro.

Pentru reducerea sterilitatii tubare prin infectii chlamidiene, s-au propus urmatoarele masuri: tratament cu antibiotice active pe Chlamydia, in toate cazurile de femei care au avut contacte cu parteneri prezentand in antecedente uretrite nongonococice; efectuarea investigatiilor de laborator specifice pentru Chlamydia la toate femeile cu cervicite mucopurulente; tratament anti-Chlamydia al tuturor partenerilor sexuali ai femeilor depistate; controlul pentru Chlamydia trachomatis al tuturor femeilor tinere, care prezinta infectii venerice; investigarea specifica pentru Chlamydia la ambii parteneri, cu ocazia formarii unui nou cuplu; centrele de contraceptie si medicii practicieni in contraceptie trebuie sa solicite cercetarea prezentei de Chlamydia in caile genitale la intervale regulate la femeile cu varsta mai mica de 25 ani asimptomatice, in vederea depistarii si tratamentului corect al pacientelor si al partenerilor acestora.

InfecTiile genitale Si procreaTia asistatA medical
O glera cervicala acida (pH Concluzii

Infectiile cu Chlamydia, Mycoplasma si Ureaplasma, transmise pe calea raporturilor sexuale, sunt considerate ca boli venerice “de generatia a III-a”. Aceste infectii odata contractate evolueaza cronic si produc o serie de complicatii, afectand calitatea vietii individului. Aceste persoane pot ramane mult timp “purtatori sanatosi” ai infectiei, surse periculoase in vehicularea agentilor infectiosi pe cale sexuala. In vederea reducerii morbiditatii, provocata de acesti agenti infectiosi, se impun: depistarea si tratarea corecta a bolnavilor, controlul periodic al acestora pentru evitarea recidivelor, educatia sanitara in randul populatiei active sexual si combaterea prostitutiei.

Bafta si te pup,
Beatrice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tia spune:

antibiograma arata la ce antibiotice esti sensibila, pentru cazul in care testele ies pozitive

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Delia21 spune:

Si analizele se fac cu monstra de sange sau?Eu acu citesc de asa minuni si ma cam sperii,deci exista hai sa le zic boli care nu te dor ,deci poti sa fii purtator si sa-ti afecteze sanatatea si sa nu ai habar.Oau!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monica-Elena spune:

Delia chlamidia se face de exemplu si din sange si din secretie, iar micoplasma si ureeaplasma se fac din sange.

Monica
Esentele tari se tin in sticlute mici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bety spune:

Mie mi s-a recomandat sa le fac din secretie, nu din sange si asa le-am facut.
Beatrice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Roxana_G spune:

Chlamydia se poate face si din sange si din secretie, insa am inteles ca examenul de secretie este cel relevant. Mycoplasma/ureaplasma presupun o analiza a secretiei recoltat din col.

Aceste infectii sunt de regula asociate cu riscul de infertilitate, insa daca esti deja insarcinata, pot duce la avort spontan sau nastere prematura. Eu am descoperit aceasta ureaplasma in luna a3a, desi inainte de sarcina iesise negativ. A fost nevoie de 2 ture de tratament cu antibiotic pana a cedat. Medicul a insistat sa urmez acest tratament si bine a facut. Am o prietena pe care a scapat-o ca prin minune de la o nastere prematura la 26 de saptamani determinata de o astfel de infectie, asa ca probabil asta m-ar fi asteptat si pe mine.


Rox si Alexandra Maria (10.02.2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns utocatalina spune:

Eu le-am facut din secretie...acum am primit rezultatele si sunt negative...cit ma bucur ...am inteles ca sunt responsabile de sterilitate iar faptul ca au iesit negative m-a linistit!

cata

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MadalinaM spune:

Antigen IgG, ImM pt Chlamydia se fac si din secretie?
La Victor Babes mai sint 2 teste: "Examen virusologic Chlamydia" si "Examen virusologic secretii - Mycoplasma" . Stie cineva ce inseamna?
De ce "virusologic"? parca Chl. era o bacterie...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MadalinaM spune:

Va rog si eu pentru un raspuns in problema mea!
Va povestesc mai detaliat, poate nu am fost foarte clara:
Am fost aseara la Victor Babes pentru a repeta o anliza pt Chlamidia (nu am mai facut-o de ceva vreme)
Si cer la receptie:
Antigen Chlamydia si Antigen Mycoplasma din secretie. Mi-a zis ca nu se poate antigen din secretie(asa facusem in 2003 la medicover) si ca testele din secretie se numesc "Examen virusologic Chlamydia" si "Examen virusologic secretii - Mycoplasma" si aceste teste nu arata decit daca ai in momentul de fata.
Va intreb exista antigen din secretie? sau cu alte cuvinte, un test din secretie care sa spuna: "nu ai acum Ch. dar ai avut!". A mai facut cineva analizele astea la V.Babes? Ce anume? NU pot sa cred ca nu primesc nici un raspuns!
Am cautat pe net si nu am gasit ceva care sa ma lamureasca deplin.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tia spune:

eu stiu ca nu, din secretie se masoara daca esti sau nu infectata, adica rezultatul este pozitiv sau negativ, antigenul se face numai din ser IgG si IgM. eu am facut chlamydia la medsana si asa aratau rezultatele

Mergi la inceput