poezii crestine
poezii crestine | Autor: Elena
Unde?
"Unde sa ma duc eu, Doamne, cand mi-e sufletul zdrobit,
si cand inima mea arde, plansul cel mai chinuit?
Unde , Doamne, unde ,Doamne, sa apuc?
n-am la cine, n-am la cine, sa ma duc;
numai Tie, numai Tie, Domnul Meu,
pot sa-ti spun necazul greu.
Unde pot sa aflu mila, si dreptate, si alin,
cand nu-i nimeni sa-mi aline greul inimii suspin?
Unde-mi pot afla iertarea, cand toti calca viata mea,
cine altul decat Tine, ma mai poate ajuta?
Unde sa ma duc cand toate usile mi se inchid,
si cand cel mai de aproape, ti-e mai rece ca un zid?
numai mana Ta mi-ajuta inima -n durerea ei,
numai gura Ta imi saruta, lacrimile -n ochii mei."
**************
"Stergarul
La cina cea de Paste, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a asezat Isus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
pe azimile calde, pe mielul... fara vina...
Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite,
un rob sau o camila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rind sa le-o deslege,
sa le atine talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor sedea la ruga?
Sau cine îsi va pune stergarul cel de sluga?
O, iata-i cum se-ncrunta, privind cu tulburare
cind vasele cu apa, cind praful pe picioare.
Si Duhul îi întreaba, în fiecare zboara:
N-ai vrea sa-ti pui tu, Petre, stergarul asta
seara?
Chiar eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batrin.
Dar tu? Tu cel mai tinar? Eu stau linga Stapin...
Dar tu? întreaba Duhul acuma pe Andrei.
Chiar eu?... Sunt cel din urma la Domnul între ei?
Dar tu ce tii doar punga? Eu am facut de-ajuns.
Am cumparat merinde. Si mielul l-am strapuns...
Tu, Toma, nu vrei oare sa fii tu cel ce spala?
Sunt trist. Se lupta-n mine o umbra de-ndoiala...
Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Si-n fiecare cuget raspunsul a fost: Nu.
Atunci, lasindu-Si briul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stapinul cel coborit din cer
Si-anfasurat stergarul, S-a aplecat usor
sa-Si spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atitia ani s-au dus.
Si-acum a cita oara? Se-aseaza iar Isus
sa-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoara:
N-ai vrea sa-ti pui tu, Gheorghe, stergarul asta
seara?...
Tu, sora Marioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odata acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curma.
Nu vrei, în lumea asta, sa fii tu cel din urma?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob?
Sunt rani neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taina se preling,
sunt vaduve bolnave, batrini fara putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mingiiere,
sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama în spital,
bolnavi care asteapta-un salvator semnal.
Se cere osteneala si jertfa uneori.
Si nopti de priveghere si iarasi munca-n
zori.
Nu minui Cuvintul, cind harul nu ti-e dat,
cit matura si acul si rufa de spalat,
cit cratita, toporul si roata la fintina.
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo batrina.
Sa stai de veghe noaptea la cite-un capatii,
sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mingii;
sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul.
.. Nu vrei cu Mine, frate, sa-ti înfasori
stergarul?
Chiar eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batrin.
Chiar eu?... Eu sunt prea tinar. Eu stau linga Stapin...
Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am facut de-ajuns.
Chiar eu? Chiar eu? Se-aude acelasi trist raspuns.
Si-atunci, lasind sa-I cada cununa Lui si haina,
iubirii fara margini traindu-i iarasi taina,
încet a cita oara? Se-apleaca iar Isus
si, plin de-atitea ginduri, stergarul iar Si-a pus.
Si-asa cum o mladita se-apleaca linga
trunchi,
Stapinul omenirii Se-apleaca în genunchi.
La jugul fara slava Isus iar Se-njuga,
El, Împaratul Vietii, din nou e rob si sluga.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-ai ei tarina!
Isus va spala iarasi cu propria Sa mina!
Veniti, voi ce-n pacate nadejdea vi se fringe!
Isus va spala astazi cu propriul Sau singe!...
*
Voi, frati, goniti mindria, visarile si somnul!
Luati cu drag stergarul alaturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i buna;
dar cine ia stergarul, acela ia cununa!"
(din pacate, nu stiu cine sunt autorii)
Raspunsuri
alinamoro spune:
Elena,autorul poeziei "Stergarul" e Costache Ioanid. 
Așa ai vrut Tu...
Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu,
și dacă sunt om și nu vierme,
o, Doamne, așa ai vrut Tu...
Dacă am grai și nu muget
să spun ce iubesc și ce nu,
dacă am harul să cuget,
o, Doamne, așa ai vrut Tu.
Dacă întâia zidire
deplin în păcat se pierdu,
când totuși mi-ai dat izbăvire,
o, Doamne, aș ai vrut Tu.
Dacă m-ai scos din neghină,
nu viața-mi urâtă-Ți plăcu.
Nu eu am vrut iarăși lumină,
o, Doamne, ci Tu, numai Tu.
Iar dacă voi merge odată
la Cel ce din Duh mă născu,
voi spune de-a pururea: Tată
Te laud c-așa ai vrut Tu!
autor - Costache Ioanid 
Alina & Dragos 
(2,5 ani) 
pozici
alexxia spune:
Fiu
Primeste-ma , Tata
Mi-e sufletul zob.
Din zarile toate,
de peste pamanturi si mari colindate,
averea ce-am strans
e pumnul de lacrimi
sfielnic adus...
Sunt lacrimi de rob.
Sunt lacrimi de lut.
Am pierdut
tot ce-a fost mai de pret...
am vandut
ce mi-ai dat
la diversi precupeti
si ma-ntorc sangerat
si descult...si sfarsit.
Nu mai vreau nimic
dacat
sa m-atingi cu-a Ta mana pe frunte
si sa stiu ca ma ierti
Doar atat.
Micime
Sunt atat de marunt,
ca un fir de par carunt
rasarit nedorit
sub coroana de rege a acestui pamant
Sunt atat de neinsemnat,
ca un fir de nisip
in nisipul necantarit si nemasurat
din desertul arzand.
Sunt o soapta slaba, un sunet
langa glasul de tunet
al marilor si oceanelor.
Nu se aude nici inima mea cum se zbate
in acelasi tic-tac
dintre viata si moarte.
Sunt atat de marunt,
totusi Tu ma stii unde sunt
si-ntre mii de planete sau stele
ai ales sa iubesti
bataia inimii mele.
Amandoua Elisa Manta
Cu drag
Alexxia
Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste
orchid spune:
Frumoase poezii.
Adaug si eu doua...
CÂNTECUL POTIRULUI
Nichifor Crainic
Când holda de seceri taiata fu gata,
bunicul si tata
lasara o chita de spice'n picioare
legând-o cucernic cu fir de cicoare,
iar spicele'n soare luceau matasos
sa'nchipuie barba Lui Domnu Cristos.
Când pâinea'n cuptor semana cu arama,
bunica si mama,
scotând-o sfielnic cu semnele Crucii,
purtau parca moaste cinstite si lucii,
iar pâinea dând abur cu dulce miros,
parea ca e fata Lui Domnu Cristos.
Si iata potirul la gura te duce
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe Cruce,
hraneste-ma carne de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
esti totul în toate si toate prin Tine.
Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.
Din curpenul vitei ce'nfasoara crama,
bunica si mama,
au rupt un ciorchine, spunânu-i povestea :
- Copile, graira, broboanele-acestea
sunt lacrimi de mama, varsate prinos,
la caznele Domnului nostru Cristos !
Apoi, când culesul de struguri fu gata,
bunicul si tata,
în joc de calcâie zdrobind nestemate,
ce lasa ca rana siroaie'nspumate,
-Copile, graira, e must sângeros
din inima Domnului nostru Cristos !
Si iata potirul la gura te duce
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe Cruce
adapa-ma sânge de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
esti totul în toate si toate prin Tine.
Tu vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate si lanuri mânoase,
Iisuse Cristoase,
e raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grâne
sdrobeste-Te'n struguri si frânge-Te'n pâne.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
esti totul în toate si toate prin Tine.
Tu viata de-a pururi a neamului meu.
(Poezii din Închisori,
Ed. "Cuvântul Românesc, 1982)
RUGACIUNE
Elena Farago
De cât oricând mai vrednici de ne-ndurarea ta.
Ne-om apleca genunchii în primavara asta, -
Fii Doamne, îndurator,
Si-i mântuie pe-aceea ce i-a orbit napasta,
Si-ai grija de orfanii ramasi din vina lor,
De cei gresiti te-ndura
Si de gresitii lor.
Ne-om închina si-om plânge mai mult decât oricând
În noaptea-n care însasi te-om îngropa stapâne,
Ca iar sa retraim
Ce ne-a-nvatat scriptura din vremile batrâne -
De ne-a ajuns pacatul prin care te slavim,
Îndura-te si iarta
Caci toti ne pocaim.
Îndura-te, Iisuse, în noaptea învierii,
Si fa ca din prinosul aprinselor faclii
Sa fie luminati,
Si-acei care-au fost jertfa ispitelor pustii,
Si-acei care hulit-au pe cei nevinovati
Caci cu ei toti, stapâne,
Prin tine suntem frati.
(O antologie a poeziei crestine românesti
Ed. Realitatea, Bucuresti, 1991)
smillaraaq spune:
PSALM - Tudor Arghezi
Ruga mea e fără cuvinte,
Și cântul, Doamne, îmi e fără glas.
Nu-ți cer nimic. Nimic ți-aduc aminte.
Din veșnicia ta nu sunt măcar un ceas.
Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune,
Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard către tine-ncet, ca un tăciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.
Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagă
Și te scrutez prin albul tău veșmânt
Pentru ca mintea mea să poată să-nțeleagă
Nengenunchiata firii pe pământ.
Săgeata nopții zilnic vârfu-și rupe
Și zilnic se-ntregește cu metal.
Sufletul meu, deschis ca șapte cupe,
Așteaptă o ivire din cristal,
Pe un ștergar cu brâie de lumină.
Spune tu, Noapte, martor de smarald,
În care-anume floare și tulpină
Dospește sucul fructului Său cald?
Gătită masa pentru cină,
Rămâne pusă de la prânz.
Sunt, Doamne, prejmuit cao grădină,
În care paște-un mânz.
Elena spune:
Viata
Cata vreme nu s-a-nchis Cartea Mantuirii,
cat Iisus mai poarta-n rani sangele Iubirii,
cat mai poate palpaii jarul sub cenusa,
stai si-asculta. Domnul tau bate-acum la usa.
Daca azi e-n preajma ta, e ca vrea sa-ti spuna
gandul cel mai insemnat, vestea cea mai buna.
Nu-L lasa sa plece trist. Poate niciodata
mana Lui la usa ta n-are sa mai bata...
---------------------------------------------------
Zi de-april. Un aspru vant leagana smochinii.
Sus pe deal, cu chip ciudat, supt de priveghere,
iata-L tintuit pe lemn, Omul de durere,
Om deprins cu suferinti.... Vai, intoarce-ti fata!
Nu-L privi, ca te-nfiori! I se stinge viata.
Numai sange. Numai rani. Ce pacate grele
L-au adus intre talhari? Ce blestem sa spele?
Imprejur cei intelepti Il lovesc cu gluma:
- S-a-ncrezut in Dumnezeu... sa coboare-acuma!
Unul din talhari, ranjind, s-a-ntors sa-i spue:
- Daca esti Mesia Tu, smulge-ne din cue!
Celalalt se-ncrunta trist: Nu te prinde teama?
Pentru cate-am faptuit drept e sa dam seama.
Dar acesta, fara vina, toate le indura.
Si-ntorcand catre Iisus ochii Lui de zgura:
- Doamne, cand vei fi-Mparat, sa-Ti aduci aminte.
De-oi fi tarina in gradini, de-oi fi colb fierbinte,
sa ma chemi sa-Ti vad si eu zilele senine...
Si-a raspuns Iisus: - Vei fi.... azi... in Rai cu Mine!
Numai tu, sarman talhar, vezi lumina Sfanta?
Tu, opaitul cel stins, trestia cea franta?
Cum? N-o vad cei priceputi? Doctorii? Soborul?
Preoti, nu vedeti in El Rascumparatorul?
--------------------------------------------------------
Cinste Jertfei lui Iisus! El S-a dat ca plata!
Prin credinta-n El, acum, Viata-i castigata!
Mii de ingeri spre Iisus isi apleaca zborul:
"Aleluia! A invins Mielul, Salvatorul!"
--------------------------------------------------------
Fratii mei, sa sune-n larg bolta cea albastra
de cantari si chiot plin! Viata e a noastra!
Lutul cand se-ntoarce-n lut ca sa-si duca somnul,
noi suntem intampinati de Iisus, de Domnul
si de ingeri sclipitori, soli ai Diminetii,
ce ne duc in Paradis, si cetatea Vietii!
Astazi dar, prieten drag, cat mai este mila,
cat iertarea nu si-a-nchis cea din urma fila,
cat al neamurilor timp inca nu se curma,
cat Isus mai poarta-n rani stropii cei din urma,
nu-L lasa sa plece trist!
Poate niciodata
mana Lui la usa ta n-are sa mai bata...
Iata azi El Si-a intors catre tine fata!
Omule, fii intelept!
AZI PRIMESTE VIATA!
--------------------------
Alina, multumesc frumos, nu stiam.
oana0204 spune:
Milogul
de NICHIFOR CRAINIC
Cersea la colt un slabanog
in zdrente, slut si fara dinti
negutatorul de arginti
gandi, zarindu-l pe milog:
Eu nu dau mila mea obol
acestui trantor de prisos
si-ntoarse ranjetu-i cainos
ramasului cu mana-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul in ideal
si-a zis vazand pe zdrenturos:
E-atat de slut si ma-nspaimant
eu, magul purei frumuseti!
si-ntoarse recele dispret
ramasului cu mana-n vant.
Trecu predicatorul sfant
grabindu-se catre amvon
vijelios ca un ciclon
sa se dezlantuie-n cuvant,
s-aprinda mila din altar
de soarta celui slabanog,
dar ocoli pe-acest milog
cu mana-ntinsa în zadar.
Tarziu cand noaptea cobora,
sosi o umbra ca-n icoane,
pe maini cu semne de piroane
si-o inima ce sangera.
Pe chipul ars de chin si vai
oftand il saruta fierbinte
cu vesnicie în cuvinte
tu azi vei fi cu Mine-n Rai!
Este una dintre cele mai frumoase poezii crestine dupa parerea mea... am lacrimat cand am citit-o prima data.
Oana D
http://community.webshots.com/album/205792726GbMnHz?421
Vianne spune:
IISUS HRISTOS
Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine.
Pasii mi se imprimau in nisip, lasand o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din
pasii nostri reprezinta o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am vazut toti
pasii nostri care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in anumite locuri, in loc de
Doua urme, nu era decat una singura.
Am revazut filmul vietii mele.Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei
mele: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism
sau de proasta dispozitie, zile de incercari sau de indoiala,
zile de nesuportat... Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce
nu ti-ai pastrat promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele
mai grele momente din viata, in zilele cand aveam cea mai
mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a raspuns: iubitul meu, zilele pentru care n-ai
vazut decat o urma de pasi pe nisip, sunt zilele in care
Eu te-am tinut in brate!
Ademar Barros
poet brazilian
Morning Glory spune:
Frumos,frumos, frumos...!Fara cuvinte...
Dumnezeu sa va binecuvanteze fetelor , pentru timpul pe care vi l-ati pus deoparte, pentru noi,sa postati aceste deosebite poiezii.
Sunt ca painea calda pentru sufletul meu! Reveniti cu altele cand aveti timp si posibilitate.Multumesc . 
alinamoro spune:
Fii umbra mea [de Adriana Cristea]
Fii umbra mea pe mana mea cea dreapta
o,Doamne Dumnezeul meu cel viu,
atata dor e-n mine si Te-asteapta,
atata dor de ce-as putea sa-Ti fiu
De-atatea ori te-ai indurat de mine,
de-atatea ori nefericirea mea
s-a inaltat cu strigate la tine,
de-atatea ori ai plans cand ma durea
si-atat de mult am inteles ca-Ti pasa
si nu ma vrei pe-un drum de suferinti
ca mi-ai facut acolo sus o casa
si m-ai suit alaturea de sfinti
Esti Sfantul meu,esti Domnul Dumnezeul
ce m-ai stiut-nainte de-a ma sti,
m-ai leganat si m-ai scapat de greul
acestei lumi de fiecare zi
esti umbra mea pe mana mea cea dreapta
esti Sfantul meu ,esti Domnul Dumnezeu,
te-astept sa vii ,tot sufletul Te-asteapta,
Ajuta,Doamne sufletului meu!...
Amin!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Alina & Dragos (2,5 ani) pozici
joanna spune:
Nu ii stiu nici numele poeziei ,nici cine a scris-o.Scuze.
Sint versuri tare frumoase si pline de viata.
'Ai grija, copile, cum calci prin odaie
Ca-s fel si fel de papuci peste tot!
Vinovat de acest autentic complot
Se face - se pare! - mos Nicolaie!
Stiti voi cum e mosu' ! Se tine de sotii,
Si e mare facator de minuni!
Ca papucii dansau si faceau plecaciuni
Cand el strecura inauntru, "atentii"!
Cum o fi intrat, cine poate sti?
A privit la odrasle cum dorm linistite,
S-a rugat pentru ele cu ruga fierbinte,
I-a pupat apoi parinteste pe frunte,
Si le-a zis ca prin vis:
"Să traiti fericiti, mai, copii!" '
Joanna