Gabon si capitala sa Libreville

Gabon si capitala sa Libreville | Autor: frunzaverde2

Link direct la acest mesaj

Dupa Mayotte, Arhipelagul Comorelor… iata un nou vis cu ochii deschisi.

Libreville inseamna in franceza « oras liber ». Libreville e capitala Gabon-ului, fosta colonie franceza situata in Africa Ecuatoriala.
E la sase mii de km in avion de Paris . In materie de confort si calitate a serviciilor, compania aeriana Air France e la acelasi nivel ca Air Gabon (nu ca ar fi asta din urma extrem de civilizata, dimpotriva).

Iulie 1996. Locuim in Libreville, chiar in spatele firmei unde lucreaza sotul meu, director de lucrari pe un santier de constructii. Avem o negresa care ne face menajul. O accept ca pe ceva inevitabil. E un mod de a asigura un serviciu localilor. Sotul meu are statut de expatriat. Personalul in casa face parte din contract.
Pe terasa ma intimpina Coco, papagalul specific gabonez, gri cu coada rosie. Imi place denumirea latina a speciei sale : Psittacus erithacus. Maninca mai mult alune.
Fluiera toata ziua si spune Bonjour (in franceza in original !). Incerc sa il invat La Marseillaise, imnul francez. Nici o sansa. Imi pierd vremea o zi intreaga fara nici un rezultat. Ma apuc de fredonat la intimplare un cintec de departe, sint la mii de km de Romania si mi-e dor de-acasa. A doua zi de dimineata ma trezeste ceva cunoscut : Coco fluiera de zor Desteapta-te rom^ne.

Prin vecini, toti francezi expatriati (albi) cu personal african (menajera, gradinar, paznic), circula un motan batrin. Unul din ei se trezeste dintr-odata in baie cu motanul pe linga el. In ciuda ferestrei cu nacot (= geamul e impartit pe toata inaltimea lui in « felii » amovibile, care arata ca o etajera in pozitia deschis, sau se suprapun cind fereastra e inchisa). De nesuportat. Ii cere paznicului « sa aiba grija sa nu se mai intimple ».Paznicul a inteles mesajul. Seara se prezinta patronului sau cu trofeul la picioare. Motanul nu il va mai importuna niciodata. Capul i-a fost detasat de trup cu o « machette » (un fel de cutit cu o lama de vreo 10 cm latime si jum’ate de metru lungime).

La alta casa un piton tocmai le-a inghitit puii de gaina. Vestea se raspindeste prin vecini in citeva clipe.

Intr-o duminica iesim prin oras. Politia ne opreste si ne cauta nod in papura numai ca sa le dam niste bani, asa cum se intimpla zilnic albilor. Noi nu stim despre ce e vorba, firma sotului meu se ocupa de partea administrativa a sejurului nostru. Masina face parte din contract. Ni se spune ca masina va trebui sa ramina imobilizata pina cind ne achitam de nu stiu ce amenda pe motiv ca asigurarea nu ar fi in regula. Refuzam sa platim. Sintem amenintati ca ni se confisca vehiculul. Sotul meu retrage cheia din contact si i-o intinde politistului.
- Ce sa fac cu ea ?
- Ai zis ca vrei sa retii masina, poftim cheia, fa ce vrei cu ea.
- Dar unde locuiti ?
- La Nomba Domaines (e undeva in afara orasului).
- Si cum o sa ajungeti pina acolo ?
- Asta nu te priveste, vrei masina, ia-o.
- De data asta trec cu vederea. Dar luati-va cheia inapoi.
Prima lectie : nu te lasa intimidat.

Gabonul e mai avansat decit Romania sub anumite aspecte, datorita influentei franceze. Inca din 1975-1976 are un supermarket, numit M’Bolo (= buna ziua in dialect local).Cum opresti in parcare esti asaltat de mici negri care se propun sa ne pazeasca masina. O alta forma de cersetorie. Prietenul nostru nu se sinchiseste. Il ia de guler pe primul venit.
- Ce-i cu tine ?
- Vreau sa va pazesc masina
- Te-am chemat ?
- Nu.
- Sa vii cind te-oi chema.
A doua lectie : nu te lasa intimidat.

Nu lucrez pentru ca statul gabonez functioneaza dupa principiul preferintei nationale. Intr-o buna zi au luat aceasta decizie . A doua zi, pe toate posturile albilor care TEORETIC puteau fi ocupate de un gabonez au fost angajati gabonezi. Toate firmele franceze s-au trezit cu « secretare » locale (e domeniul meu, deci ma intereseaza). Nu mai lucrasera niciodata, nu stiau cum functioneaza un telefon cu mai mult de zece butoane (cifrele) sau cu mai multe linii in acces simultan, nu vazusera in viata lor un calculator (cu atit mai putin sa mai si stie sa il foloseasca). Dar noul lor post le era asigurat.
Singurul post pe care as fi putut fi angajata era de profesor (am pregatirea profesionala adecvata) sau educatoare la gradinita. Dar in momentul in care am completat cererea de viza trebuia sa inscriu o cruciulita la o intrebare : « Va angajati sa nu cautati de lucru nici sa nu lucrati daca vi se propune ? ». E de la sine inteles. Daca vreau sa lucrez nu bifez rubrica. Dar daca vreau cu adevarat viza, nu am de ales. Asa ca nu lucrez pentru ca, la fel ca in Franta, nu am dreptul sa lucrez. Doar cind traiesti aceasta experienta poti intelege pe cei care se pling de ea. Doar cind nu ai DREPTUL sa lucrezi iti dai seama cit de mult inseamna aceasta, si mai ales contrariul, a avea acest drept.

Incerc sa imi ocup timpul liber si altfel decit racolindu-l pe Coco la cauza rom^na. Imi place sa merg pe jos si atunci o iau la plimbare prin oras. O ora dus si tot atit la intors, pentru ca refuz sa iau taxiul. Privirile, gesturile si cuvintele celor din jur imi sint suficiente pentru a nu reinnoi experienta pe toata durata sejurului (citeva luni). Un alb pe jos, femeie in plus, in aceasta tara e catalogat drept « petit blanc ». Un paria ! Sotiile expatriatilor nu se aventureaza pe jos decit in centrul orasului, intre doua magazine. La cumparaturi (deci intr-un scop bine determinat si intr-un perimetru restrins, in anumite magazine doar), in nici un caz la plimbare.

Denumirile sint originale. Piata se afla in cartierul La La La. In cartierul Glass exista un magazin de piese auto. Ati ghicit cum se numeste ? Glass-nost. Singurul oras pe care il voi vizita e Lambarene. Aici a fost infiintat un spital pentru leprosi, de catre medicul francez Albert Schwaitzer. Firma sotului meu are alte santiere in acest tinut : Franceville, Mouila, Koulamoutou. Prieteni de-ai nostri au lucrat la Oyem, Tchibanga, Fougamou. Fluviul principal se numeste Ogooué. Singura iesire la iarba verde a fost la Cap Esterias, unde am ajuns printr-o padure in care lianele se imbratiseaza printre copaci. Am vizitat intr-o zi un santier de constructie a unui pod, era in drum spre Cocobeach. Intr-o viata anterioara sotul meu a construit practic intreg orasul Lastourville.
http://www.google.fr/search?q=cache:PBOx5Ocr5M4J:www.izf.net/izf/Documentation/Cartes/Pays/supercartes/Gabon.htm+le+gabon&hl=fr&lr=lang_fr&ie=UTF-8

IN cartierul Sabliere, cartier rezidential al capitalei Libreville, ma fotografiez in virful utilajelor de santier (nu urc pe macara, ma limitez la buldozer, excavator…). In biroul sotului meu troneaza fotografia presedintelui tarii, Omar El Hadj Bongo. Vagi amintiri din Ro ma napadesc si imortalizez momentul. Intr-o seara intr-un restaurant aflu ca doamna de linga mine e una din fiicele presedintelui. Libreville se afla in provincia numita Estuaire (pentru ca Oceanul Atlantic formeaza un estuar in aceasta regiune). Guvernatorul provinciei e prieten cu sotul meu de pe vremea cind … in alta viata… va amintiti, el a mai fost pe aici. Deapana amindoi amintiri de mult traite dar neuitate. Aflu cum un vinzator ambulant de peshte s-a trezit peste noapte ministru. Un altul, ministru in exercitiu, tine un discurs si mindru de el precizeaza : « Gabonul e o tara in curs de sub-dezvoltare ». Nu stia el cita dreptate avea !

Am venit cu Air Gabon. Plec inapoi spre Franta cu Air France. In avion, cind ni se ofera ceai sau cafea prefer ceaiul. In loc de zahar deschid plicul cu piper. Imi dau seama dupa ce l-am varsat in ceasca. Din fericire, inainte de a fi baut. Misoginul de linga mine (nu calatoresc in compania sotului meu) se adreseaza amabil unei stewardeze "un alt ceai va rog, domnisoara circula pentru prima data cu avionul ». Si nu pot sa-i spun ca e a zecea sau a cins’pea oara cind iau avionul, altfel ar crede ca de celelalte ori chiar am si baut ceaiul cu piper.
Il reperasem de la inceput. Pentru calatorii de la clasa economica doar citeva ziare de stiri erau la dispozitie la intrarea in avion. Dar el, vecinul meu de scaun pe care nu l-am ales, e suficient de lipsit de maniere incit sa se duca la Business Class. Se intoarce cu doua reviste, imi intinde una din ele : « asta e pentru dumneavoastra. Sint sigur ca e genul care va intereseaza ». De ce tocmai aia ? Pentru ca e un numar din Elle (= ea , in franceza). Nu i-a trecut prin cap ca ma interesa mai degraba Express-ul din mina lui, pe care nici nu mi l-a propus.

*****
La al doilea sejur in Gabon sotul a venit in Franta sa ma ia.
Dar are niste comisioane de facut pentru doua femei pe care eu nu le cunosc. Hm, ceva-i putred in Danemarka ! Una din ele, cind a aflat ca vine la Paris, i-a cerut sa ii cumpere un parfum. Nu sint de acord. Nu-l va cumpara. Cealalta i-a cerut sa ii cumpere niste ansambluri : slip + sutien. Nu sint de acord si totusi eu i le aleg, asa cum mi-ar placea mie (dupa trei luni regret ca nu mi le-am cumparat chiar mie, imi placeau cu adevarat). Si totusi, de ce nu sint de acord ? Pentru ca cele doua sint ROM^NCE ! Dupa 15 ani de viata in Gabon nu le pasa de imaginea pe care o dau despre Ro. Pentru ele e mai important ca au dat de un francez, pe care il admira ca e serios (in comparatie cu cei pe care ii vad ele in fiecare zi la bar), care nu bea decit suc de fructe si se duce acasa la ora 21h00, un francez pe care il cred celibatar iar el se distreaza lasindu-le sa creada ce vor. Se distreaza pentru ca a prevazut sa ne faca prezentarile si asteapta cu nerabdare sa vada ce reactie vor avea ! Nu stie el ca nu-i frumos sa te joci cu focul ? Dar i-o iert, pentru ca e al meu si pentru ca lucrurile sint in favoarea mea.

Mariana avea un baiat de sase ani cind a venit aici sa se casatoreasca cu un gabonez. Astazi baiatul are 18 ani dar nivelul mental al unui copil de opt ani. Mariana e despartita de mult de sotul ei african. La inceput familia sotului a fost foarte amabila cu ea, atit de amabila incit in momentul divortului cumnatul s-a oferit sa asigure in locul sotului « datoria conjugala ». Astazi Mariana lucreaza intr-un bar unde patronul o plateste la intimplare iar relatiile lor nu sint numai profesionale. Imi pare rau pentru ea, e o fata inca frumoasa, vesela, nu reproseaza nimanui nimic in ciuda vietii pe care o duce. Mai are un baiat de patru ani, Nicholas, foarte dragut. S-a impacat cu soarta.
Am fost intr-o seara in barul unde lucra sa facem cunostinta. Asteptind-o sa termine cu niste clienti am izbucnit in ris. Linga mine cineva a lansat celui de alaturi o injuratura cum numai la noi acasa avem talentul de a le spune. Ii traduc sotului si pariez chiar pe regiunea Moldovei. Mariana apare si e incintata sa ne faca prezentarile. Cei doi de linga noi sint din Legiunea Straina. Au ajuns in Gabon dupa o misiune in Jugoslavia. Cel care injurase e din Iasi. Ca mine. Din ce cartier ? Eu sint din Frumoasa. El e din Sararie. Mica e lumea asta.

Cornelia era casatorita in Ro si a divortat pentru a urma visul unui medic gabonez, proaspat laureat in Ro. Era in 1984. Odata ajunsa la fata locului realitatea era complet diferita de tot ce i se promisese. Astazi e si ea divortata, are doi baieti, 12 si 15 ani, carora le vorbeste in rom^neste. Nu concepe ca fiii ei sa faca facultatea in Gabon (mai e pina atunci). Dar nici Franta nu o intereseaza, Franta fiind eldorado-ul in viziunea oricarui gabonez. Nu, pentru Cornelia numai in Rom^nia se face carte cu adevarat si acolo si-ar dori sa-si trimita copiii la studii. Pentru asta si munceste, mai ales ca in Ro nu mai are nici familie. Parintii sint decedati. Sora ei e in Franta. Pe fratele ei l-a adus in Gabon dupa 1990. I-a gasit un serviciu intr-o firma de automobile, locuiesc impreuna si incearca sa ii gaseasca o partenera de viata printre celelalte rom^nce. In Libreville sint inregistrati doi rom^ni si vrei saizeci si cinci de rom^nce. Cele mai multe dintre ele se intilnesc in barul Corneliei. Trebuie sa recunosc ca e cea mai stilata dintre toate. Hainele si le croieste si coase singura si toate sint facute cu gust. In fiecare simbata seara mergem la barul ei de noapte. Intr-o seara am auzit vorbind rom^neste. Era TV-ul, unde am vizionat in intregime filmul Asfalt Tango. Trei patru ani mai tirziu sotul mi-a facut cadou caseta pe care a gasit-o intimplator in Franta. Am vazut filmul asta de atitea ori si totusi il mai pun cind vine vreun rom^n in vizita la noi. E atit de reprezentativ pentru realitatea pe care a traverat-o Ro dupa 1990 !

Sintem in 1996. E perioada alegerilor prezidentiale disputate intre Iliescu si Constantinescu. Nu neaparat din simt civic ci din curiozitate decid sa votez. Vreau sa vad cum se desfasoara un vot la ambasada. Rom^nia nu are de fapt decit un consulat. E situat la etajul patru al unui bloc pe malul Estuarului, in apropiere de palatul prezidential. Un steag tricolor « flutura in vint / zalog de legamint ». Corespondenta cu Ro are loc o data la doua luni. Sintem cu adevarat in lumea a treia. Vedem citeva obiecte banale si traditionalele mileuri artizanale cu rosu si negru pe care in vremea lui Ceausescu le aveam la scoala pe catedra. Imi amintesc inca de ale pentru ca nu aveam nici macar 18 ani la Revolutie. Am fost generatia de pionieri ai Congresului XII al PCR.
Aflam ca personalul consulatului care fusese schimbat recent a vindut tot mobilierul inainte de a parasi cladirea. Votul in sine nu are nimic special, e mai mult ocazia pentru rom^ni de a se revedea, de a mai schimba citeva cuvinte.

Cu un an in urma petrecusem Craciunul in Mayotte (vezi subiectul). Anul acesta petrec Anul Nou cu rom^ni. Se face si aici brad impodobit (e unul imens in holul aeroportului, vreau sa il fotografiez dar politia mi-o interzice). Dar aici nu vine mos Craciun. Probabil din cauza zapezii pe care copiii de aici nu au cum sa o cunoasca.

Cautam citeva suveniruri inainte de plecare. Obiecte verzi de malakit. Prea scumpe avind in vedere ca aici se gasesc din belsug. O camasa cu desene africane. Niste « tablouri », bucati de pinza pictate cu personaje africane. Vinzatorul imi face cadou o trusa din pinza captusita. Imi voi pune in ea ata de cusut. O mai am si azi si de cite ori am de cusut ceva amintiri nestiute ma inunda.
Cornelia imi ofera cadou un cap de femeie din piatra gri verzui. Are 20 cm inaltime si cintareste cel putin 2-3 kg. Trei ani mai tirziu sint uimita sa constat ca la Paris o asemenea piesa costa – in franci - echivalentul a 400 actuali euro. Probabil ca azi costa in jur de 600 euros.

Ultima fotografie, intr-unul din drumurile noastre cu camioneta prafuita de zgura rosie de pe pista (ca sosea nu prea exista in afara capitalei). M-am oprit la un panou unde sint inscrise distantele pina la diferite capitale ale lumii. Stau cu un picior in urma, ca si cum as pasi. Si chiar pasesc… peste linia Ecuatorului. Locul unde te invirti in cerc in jurul planetei Terra!







If you want to win you have to learn to be a master of the game.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Porumbita spune:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GabiG spune:

Frumos scris, felicitari!
Esti o fericita ca ai putut avea asemenea experiente de viata.


si Francesca 1an9 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://www.geocities.com/adrianb74

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anina_n spune:

...Si uite asa mai calatoreste omu' prin locuri nevazute decat prin condeiul povestitorului ! Multumim !

Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acina spune:

quote:
Originally posted by Anina_n

...Si uite asa mai calatoreste omu' prin locuri nevazute decat prin condeiul povestitorului ! Multumim !

Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina



Cat m-am mai plimbat. Cu ajutorul vostru.

Anca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns chatonel spune:

frumoasa poveste.




Toulouse, la ville rose

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

Inca o data felicitar! uite asha mai aflau si eu ce se intampla in lume.

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dana_ spune:

Ce frumos! Multumim


Dana&bb Andy(1 an si 2 luni)
http://community.webshots.com/user/danaiakob

Mergi la inceput