Manualul Pinguinilor ( nu mai e provizoriu)

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

Vivi,foarte tare cel ce sforaie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

De ce pot fi logata si de pe telefon si de pe calculator?In acelasi timp,pe contul meu?Nu ar trebui sa-mi spuna ca mai sunt conectata undeva?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

aloha si de pe coasta de vest...
vreme super la noi, am udat plantele ca nu nici un rost de ploaie.
portocalii sunt plini de flori...sper macar anul asta sa culeg mai mult de o portocala din fiecare.

acum rev. la treb mai serioase. carmen, eu daca/cand sunt la necaz imi doresc prietene credincioase care sa se roage pt mine, cu care sa iesim la o cafea, sa vorbim...sa-mi spuna despre lucruri pozitive...miracole...orice pozitiv.
la fel ma face sa ma simt bine sa ma duc la pastor sa se roage pt mine, sa am chiar si grupuri online cu rugaciuni...

pt mine, in absolut orice situatie rugaciunea e cea care imi da liniste si sperantza.

de asta tot spun ca , credintza in Isus iti da sperantza...fara limite.

apropo de miracole pt cine nu cred in ele...am auzit de foarte multe miracole si stiu ca sunt adevarate ca le-am auzit direct de la sursa.

de ex. in urma cu vreo 2 ani ne-a povestit pastorul despre o doamna care avea o tumoare canceroasa la creier si era propusa pt operatie.
cei din grupul de rugaciune s-au rugat pt ea.doamna respectiva , deci era cunoscuta in biserica.
cu 1-2 zile(nu mai stiu exact) inainte de operatzie chirurgul a ordonat un alt set de x-ray...ei, nici urma de tumoare...au mai facut un set de raze...nu le venea sa creada...dar uite ca a fost un miracol.
am auzit de medici care povestesc de astfel de cazuri pt care nu au nici o explicatie decat ca sutn "miracole".
sau poveste apastorul de la biserica aia mare...de unde am pus pozele de Paste, cum taica-su a fost cel care a pus bazele biserici,in urma cu vreo 40 de ani...si cum se tot ruga la Dumenzeu ca vroia sa se extinda dar nu avea biserica bani si s-a dus intr-o dimineatza la proprietarul terenurilor din jur(era unul singur care avea zeci de acri...nu mai sti cat ...dar oricum suprafatza imensa)...si la intilnire i-a spus ca ar vrea terenul dar nu are bani...ghici, ce s-a intimplat...acel proprietar i-a vandut tot terenul pe $1...pai asta ce mai e? nu, e miracol?...care iti da pe aici, teren degeaba.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

ma gindeam tot la adulter, adulterul e, ca si cand ai condamna direct pe cineva, fara trial, fara dreptul sa se apere...

si buflea, eu cred/ stiu sigur, ca sunt in lumea asta oameni rai, care fac rau din placere si nu au remuscari.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns glimmer spune:

Seara buna!
Mai, cred ca cineva ne filmeaza pe ghetar!
Ia uitati aici:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Michelle, nu te contrazic, ca nu are rost ..avem repere total diferite de viata si e loc pentru amandoua pe lumea asta.
Iti imaginezi ca eu nu cred o secunda in povestea cu tumoarea ...nu spun ca nu e adevarat ca a disparut, dar poate primele analize nu au fost bune , nu stiu, trebuie sa existe si alta explicatie ... si vecina mea a avut o tumoare la cap care a disparut "ca prin farmec", dupa niste teatamente medicale desigur ... si miracolul a tinut 3 ani, hop ca a reaparut, iar tratamente, asteptam iar miracolul sa-i ia tumoarea ...

Dar, desi eu nu cred, ii inteleg pe cei ce gasesc un echilibru in genul asta de povesti, daca asta ajuta sa mergi mai departe, de ce sa nu folosesti aceasta metoda ?

E bine ca ne cunoastem limitele, pe cei cu care rezonam si pana in ce moment rezonam ...

Apreciez la tine in mod special (pentru ca mi se pare ca esti profund religioasa) faptul ca nu te bagi peste principiile mele (probabil gresite dupa tine) si nu incerci sa ma convingi ...mai mult, vad ca ramai intr-un grup in care imi spun si eu glumele porcoase de maidan, ba te-am surprins si razand la ele ... este o dovada de intelepciune pentru care eu te respect si sesizez cu placere ca sunt destul de multe chestii interesante pe care le spui, pe langa cele in care nu cred ...drept urmare am ales sa-ti cenzurez vorbele dupa modul meu de viata. Probabil ca si tu la fel cu mine, ceea ce e ok ...

Cea mai mare incurcatura s-ar petrece daca copiii nostri s-ar cupla - probabail ca o sa castige cel cu personalitatea mai puternica ... dar poate nu ajungem la o asemenea dilema, desi, decat s-o vad pe fica-mea cu vreun urat cu cercei in nas, parca mai degraba as vedea-o cu unul care se duce la biserica ...aberez, aberez.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carmenbr spune:

Dragii mei, va multumesc mult, enorm de mult de faptul ca mi-ati raspuns, mi-ati dat sfaturi. Promit sa iau in consideratie fiecare sfat, fiecare sugestie, tot. Sunt foarte pretioase toate sfaturile, sugestiile toate. Va raman datoare. Cate o plecaciune si un pupic pentru fiecare in parte.

Kari . Love you. Mereu ma lasi fara cuvinte. Nu vii la mine la caldurica? Cu mare, mare drag te astept.
Roxana pupici la mica bucatareasa, e tare dulce.
Viviana, tare sensibila scumpitzica. Cand vine inapoi? Auzi, dar de ce are nevoie Celcesforaie de diclofenac? Tavane ceva?
Buflea, l-am intrebat pe Eric despre carti. Lui cel mai mult i-au placut pana acum Chemichal Chaos si Frightening Light. Eu zic sa incerci cu una din ele. Michelle, ia si tu pt William, sigur o sa-i placa.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

eu nu incerc sa conving pe nimeni, de nimic...pt ca inca mai am de lucru la mine...asa ca vorbesc si eu...vorbe...si ce mai stiu din experientza.
si nu consider ca daca cineva nu este de acord cu mine, neaparat are principii gresite...pur si simplu ii accept pt ca asa gindesc, asta e experientza lor...ma rog pt ei si pt mine.
plus ca, nu ma supar prea usor...de nimicuri, am inteles in viatza, ca mai bine treci cu vederea, decat sa pui la inima.

iar cu credintza, doar Dumnezeu poate sa schimbe inimile oamenilor si tuturor le da sansa asta...dar nu toti o accepta.imi pare rau cand vad cat pacat este in lume, in inimile noastre si cum ne auto distrugem.
sunt trista pt cei care nu accepta sperantza in eternintate data de Domnul Isus si mi-e greu sa inteleg cum pot sa traiasca asa. adica, cum poti traii, sa iti faci familie, copii sa ii iubesti ca pe ochii din cap si sa nu ai sperantza ca ii vei revedea candva??? asta e ce nu pot intelege de la un necredincios...

buflea




"Lord grant me the serenity to accept the things I cannot change, the courage to change the things I can, and the wisdom to know the difference."



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carmenbr spune:

Pt ca Rufus si Sunnyday m-au intrebat, o sa rescriu dilema mea, cu speranta ca nu "abuzez" rabdarea si nervii nimaui.

Ce ati face voi in situatia in care prietenul/prietena voastra ar fi in cumpana, cum l-ati ajuta sa-i fie bine, cum l-ati bucura? Ce gesturi ati aprecia daca ar fi facute pt voi, daca ati fi voi in cumpana, sau ce gesturi ati face voi pt cineva in cumpana. Ma refer la gesturi mici care bucura oamenii, gen o floare, o vedere, un gand bun, un telefon, o carte, un film, gesturi marunte dar care pot insemna enorm pt cineva aflat in cumpana. Va multumesc din suflet la toti cei care raspund.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns glimmer spune:

Revenind la problemele serioase care sunt in discutie, in afara de faptul ca primavara ameninta sa ne sparga ghetarul in bucati...
Am avut destul de putin prilejul sa dau sfaturi de viata unor oameni din afara familiei. Nu pot sa spun daca sfaturile sau indemnurile mele au avut vreo utilitate reala si, in general, am o problema in a da sfaturi pentru ca, daca sunt urmate si ceva nu iese bine, ma simt responsabila. De cand ma stiu nu mi-a placut sa influentez viata oamenilor, de teama de a nu o influenta in mod negativ, lucru care m-a facut sa nu aleg o profesie in care as putea sa-mi pun definitiv amprenta asupra vietii cuiva. In putinele cazuri in care am dat sfaturi in chestiuni importante, m-am simtit oarecum usurata fie de faptul ca nu au fost urmate, fie de faptul ca eram convinsa ca persoana oricum tot asa ar fi facut.
Am fost si in situatia de a nu putea sa dau niciun sfat. De exemplu, o amica, mi-a produs surpriza vietii mele, in ceea ce o priveste, prin alegerea partenerului. Am avut din start sentimentul ca nu e ceea ce ii trebuie, iar mai apoi am fost de-a dreptul surprinsa sa aflu ce abuzuri rabda din partea lui, inclusiv agresiuni fizice. De cate ori mi se confesa despre astfel de chestiuni, singurul comentariu care mi se parea de bun simt din partea mea era sa nu se mai complaca in situatia asta. Dar ea nu a putut iesi din relatie si iarasi nu am putut pricepe cum il putea iubi. Intre timp el s-a imbolnavit grav, ea a facut totul pentru ca el sa beneficieze de tratament in strainatate si iata ca el traieste si astazi, la cativa ani dupa aparitia si apoi recidiva bolii si probabil asta i-o datoreaza numai ei. Din cate inteleg din discutiile cu ea, acum e legata de el mai ales prin faptul ca se simte responsabila pentru viata lui. El nu a mai agresat-o fizic dupa ce s-a imbolnavit, insa relatia dintre ei s-a schimbat radical din cauza bolii lui si ei ii aduce multa uzura psihica, nu este multumita de viata ei, ca individ, nu isi vede calea. De cate ori imi vorbeste desprea lucrurile astea, nu pot decat sa tac si sa o ascult. Nu pot sa-i mai dau sfaturile care alta data mi se pareau de bun simt.
M-am apucat sa povestesc despre asta citind ce a scris Buflea, ca doar sa fie ascultata si consolata nu ii este de ajuns. Dar am convingerea ca viata iti ofera situatii in care nu ai cum sa intervii.

Mergi la inceput