Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ra_mi_ella spune:

Copilul pus pe tanjeala azi devine puturosul de maine.

Si noi credem acelasi lucru. Cum e posibli ca un copil cu IQ 120 care toata viata a fost impins de la spate abia sa se taraie prin scoala, pentru simplu motiv ca nu am chef sa ma duc la scoala? Vrea sa stea acasa si sa nu faca nimic. Si va spun ca ii reuseste de minune sa stea ore intregi cu ochii pe pereti sa nu faca nimic.
Cu un talent extraordinar la pictura, grafica, desen a renuntat la ore ca nu vrea sa lucreze.

Iar in privinta menajului nici nu stiu ce sa mai zic. Nu a mers in niciun fel. Singura nu face, impreuna cu mine si cu fratii ei sa o ajutam, nu face (pur si simplu sta si se uita la noi si nu ridica un pai). Am inchis usa la camera ei si am lasat-o asa 2 luni. Doream sa ii demonstram in ce hal poate ajunge fara sa faca nimic. Dupa 2 luni a trebuit sa muncim jumatate de zi. Crede-ti ca a invatat ceva?
I-am taiat banii de buzunar, nu am vorbit cu ea deloc, am incercat sa o luam cu frumosul. Nimic. Dispret total. Am instituit o regula la masa ca fiecare isi aduce scaunul si isi pune farfuriile si tacamurile in chiuveta dupa ce termina de mancat. Sa vedeti voi cum d-nsoara noastra ne sfideaza pe toti si nu face asta. Sta in picioare la masa si nu isi aduce scaunul sa se aseze. De pus vasele in chiuveta nici vorba, desi ii vede pe cei mici ca fac asta.
A lipsit cateva ore si cand a venit era camera luna. A stat acasa 10 minte si a plecat. Cand am intrat in camera ei ne-am ingrozit si eu si sotul, cum o devastase efectiv in cele 10 minute.
Ce solutie sa ai cu un asemenea copil?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Rufus, ai punctat bine. De ce trebuie sa fie in grija mea cand am nshpe mii de alte griji tot pentru familie, tot pentru casa.
Este prea mult si nu este respondabilitatea mea ca parinte.

Da, te-am ajutat primul, al doilea, pina la clasa VI-a unde a fost cazul, dar ma gandesc ca ai ajuns la o oarecare maturitate sa pricepi ca scoala este numai si numai jobul tau.Si ai toate conditiile, ba mai mult. Da nu pot invata in locul tau. Nu am de ce sa fac asta!

Cand stam cu gura pe el, face. Isi face temele, isi invata si are timp si pentru calcultor, facebook si alte chestii. Cum lasam garda jos, luati cu munca, cu casa, cu treburile, gata se duce naibii totul!

Vad ca mesajele curg si ca e o problema generala, asa cum intuiam, vreau sa fie un topic cu solutii practice, sa ne gandim ca tanjeala de azi ingroasa randurile celor picati la Bac maine. Si nu ma insel, e din pacate o realitate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Am citit in dr. Spoke ceva de genul: "in razboiul dintre un parinte si un copil, copilul iese intotdeauna invingator".

Voi (Ramiella, Giulia) sunteti in razboi. Cred ca primul pas este acela de a face pace.

Giulia, spui ca este pasionat de IT... face cursuri pentru asta? Eu l-as duce la Palatul Copiilor sau i-as cauta un profesor particular. Din pacate suntem prea incrancenati in lupta pentru note in gimnaziu, ca sa permitem copilului sa faca si ceea ce-si doreste. Si tot din pacate modalitatea de a preda in scolile romanesti nu duce la apropierea copilului de scoala, ci la indepartarea lui. Nu toti copiii sunt facuti pentru romana, matematica, istorie sau geografie. Multi au alte inclinatii care nu tin de scoala.
Recunosc ca si eu duc o lupta cu mine din punctul asta de vedere, pentru ca va da examen la romana si viitorul lui depinde de asta. Copilul are inclinatii spre informatica si muzica... la altceva nu ar invata daca nu i-as "sufla eu in ceafa". Din pacate societatea noastra, sistemul de invatamant, nu incurajeaza descoperirea calitatilor copiiilor, dezvoltarea capacitatilor copiilor ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luisa1983 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ra_mi_ella
Cu un talent extraordinar la pictura, grafica, desen a renuntat la ore ca nu vrea sa lucreze.



Ce varsta are fiica ta, ce varsta au fratii ei?

Cei talentati (pictura/muzica/grafica etc),au nevoia de recunoastere ,au nevoie de sustinere mai ales din partea familiei.
As spune ca sunt un pic ,,diferiti" fata de noi ceilalti, sunt boemi, visatori, ganditori...nu le sta mintea la menaj, cum sa castige banii etc. Probabil ca ma insel, insa aceasta este parerea mea, tocmai de aceea trebuie abordati diferit si cu blandete.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui ra_mi_ella

Copilul pus pe tanjeala azi devine puturosul de maine.

Si noi credem acelasi lucru. Cum e posibli ca un copil cu IQ 120 care toata viata a fost impins de la spate abia sa se taraie prin scoala, pentru simplu motiv ca nu am chef sa ma duc la scoala? Vrea sa stea acasa si sa nu faca nimic. Si va spun ca ii reuseste de minune sa stea ore intregi cu ochii pe pereti sa nu faca nimic.
Cu un talent extraordinar la pictura, grafica, desen a renuntat la ore ca nu vrea sa lucreze.

Iar in privinta menajului nici nu stiu ce sa mai zic. Nu a mers in niciun fel. Singura nu face, impreuna cu mine si cu fratii ei sa o ajutam, nu face (pur si simplu sta si se uita la noi si nu ridica un pai). Am inchis usa la camera ei si am lasat-o asa 2 luni. Doream sa ii demonstram in ce hal poate ajunge fara sa faca nimic. Dupa 2 luni a trebuit sa muncim jumatate de zi. Crede-ti ca a invatat ceva?
I-am taiat banii de buzunar, nu am vorbit cu ea deloc, am incercat sa o luam cu frumosul. Nimic. Dispret total. Am instituit o regula la masa ca fiecare isi aduce scaunul si isi pune farfuriile si tacamurile in chiuveta dupa ce termina de mancat. Sa vedeti voi cum d-nsoara noastra ne sfideaza pe toti si nu face asta. Sta in picioare la masa si nu isi aduce scaunul sa se aseze. De pus vasele in chiuveta nici vorba, desi ii vede pe cei mici ca fac asta.
A lipsit cateva ore si cand a venit era camera luna. A stat acasa 10 minte si a plecat. Cand am intrat in camera ei ne-am ingrozit si eu si sotul, cum o devastase efectiv in cele 10 minute.
Ce solutie sa ai cu un asemenea copil?


Cati ani are? Undeva intre 14-17 ani cumva?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Filofteia, suntem in razboi recunosc. Nu ca mi-as dori, insa stiu ca "razboiul" de azi are sanse mari sa duca la binele lui de maine.

Stiu, si eu am urat-o pe mama ca ma punea sa invat, credeam ca nu ma iubeste si ca imi vrea raul, dar uite ca mi-a prins bine si nu am cuvinte sa-i multumesc .

Poate sa ma urasca acum, dar sa-mi mulumeasca maine cand nu-i va fi greu.
Nu pot sta linistita cand vad ca nu-l intereseaza.

Autonomia am inceput-o anul asta. S-a facut ca la carte cu cea mai usoara materie, urcand cu cate o materie invers proportional cu dificultatea acesteia. E un pas urias! fiecare efort a fost compensat.

Hobby uri nu prea are, in afara de aplicatiile de pe telefon pe care le stie pe dinafara si cateva jocuri, alea sunt mai mult de delectare. Da, dupa eforturi si rezultate bune, i-am luat gadgeturile promise. Acum ce sa fac , sa le iau inapoi?!

In privinta menajului, nu ma pot plange, isi face curat in casa, a mai si extins zona de aspirare ca stie ca am probleme cu spatele, ma ajuta, mai maraie dar ma ajuta.

E un copil bun, nu e obraznic nu am alte probleme, Har Domnului, insa scoala imi da mari batai de cap.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Vic spune:

Noi am aplicat de timpuriu varianta: cand ai terminat temele, poti sa faci ceva ce doresti (intr-o varianta ceva mai specifica), si asa au invatat ca temele au prioritate. Daca sint dificultati de concentrare pe perioade suficient de lungi, se poate discuta de calupuri,: faci la mate, apoi ai 15 minute sa-ti verifici emailurile/sms-urile etc, dupa care faci la engleza/fizica etc si cand termini ai 15 minute sa faci...(ceva la alegerea copilului, dar rezonabil).
La varste adolescentine (poti incepe mai repede)cel mai bine functioneaza regulile stabilite de ei. Stati jos si stabiliti de comun acord un minim de asteptari si consecintele in caz de neindeplinire. Cand o nu indeplineste ce s-a stabilit, deja se stie consecinta stabilita de comun acord. Uneori o sa-si asume riscurile in cunostinta de cauza, dar e decizia lui si sufera consecintele. Mai departe e chestie de consecventa in respectarea regulilor si consecintelor. Fara teoria chibritului si batut la cap la fiecare 5 minute.

Voi trebuie sa rupeti intai rutina asta in care va invartiti de ani de zile: parintii imping de la spate, bat la cap, copilul se opune. Deja raspunsul fiecaruia e automat, indiferent de ceea ce spune partenerul de discutie. Copilul spune "as fi vrut sa fie vacanta", parintele sare cu teoria, chiar daca fara teorie poate copilul s-ar fi sculat si pregatit de dus la scoala. Si-a exprimat o nemultumire. Mama spune "fa-ti temele", copilul raspunde automat "nu vreau". Si ai mei mai spun ca ar fi vrut sa fie vacanta, sau ca e inca weekend desi e luni dimineata, si eu rad si le raspund: stiu, te cred, din pacate azi e zi de scoala. Si plec. Sau le spun "si mie mi-ar fi placut sa fiu in concediu, dar nu se poate. Azi mergem toti la munca". Fara alte explicatii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

@Giulia - Uuups - punct tare!
Are pasiune pt gadgeturi pt telefonia mobila? Super. Se plateste foarte bine. Dezvolta-i aptitudinea asta, pune-l in legatura cu producatorii de aplicatii ar fi perfect daca il pasioneaza. Poate ajunge dezvoltator sau creator de aplicatii. Aici nu exista limita de varsta.

@Vic - imi place sistemul propus de tine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luisa1983 spune:

Citat:
citat din mesajul lui giulia71
Stiu, si eu am urat-o pe mama ca ma punea sa invat, credeam ca nu ma iubeste si ca imi vrea raul, dar uite ca mi-a prins bine si nu am cuvinte sa-i multumesc .

Faci parte dintr-o alta generatie, din acest motiv ii multumesti mamei tale. Copilul tau , are destule tentatii acum ,care l-ar determina sa te urasca si chiar sa te ,,uite", sa nu te mai ,,vada".

Citat:
citat din mesajul lui giulia71
Hobby uri nu prea are, in afara de aplicatiile de pe telefon pe care le stie pe dinafara si cateva jocuri, alea sunt mai mult de delectare. Da, dupa eforturi si rezultate bune, i-am luat gadgeturile promise. Acum ce sa fac , sa le iau inapoi?!

Nu, sa nu le iei inapoi! 80% din baietii de varsta fiului tau au ca preocupare majora telefoanele si alte gadgeturi.

Citat:
citat din mesajul lui giulia71
In privinta menajului, nu ma pot plange, isi face curat in casa, a mai si extins zona de aspirare ca stie ca am probleme cu spatele, ma ajuta, mai maraie dar ma ajuta.

ii place curatenia si sa ajute ! Bravo! Implica-l si in altele dar fara sa-i deranjezi prea mult ,,programul" (deocamdata , prefa-te ca ii respecti ,,timpul liber" ).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cricor spune:

Citesc cu interes ...fac tot ce spuneti voi ca e gresit..trag de el, ma implic peste masura, sunt uneori in postura de ghionoaie...toate astea pentru am impresia ca daca nu as face-o el nu s-ar descurca, sau nu ar avea rezultatele pe care eu stiu ca le poate avea ..offf.

Nu stiu daca ati remarcat, dar foarte multi copii spun ca vor sa se faca creatori de jocuri..pentru ca asta e lumea lor, le plac jocurile si cumva isi inchipuie ca e si usor (pentru ca e usor sa joci jocuri probabil).

Personal, cred ca ideea de a duce un adolescent sa vada ce face un developer, nu-i o idee grozava. Munca unui programator privita de pe scaunul de alaturi e atat de plicticoasa incat orice copil o sa spuna ca nu vrea sa faca asta. Poate mai interesant e la testare de jocuri...

Mergi la inceput